Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

Am fost la Roma!

Bună dragilor și bine v-am regăsit! 🙂

Încep articolul cu o întrebare:  aveți vreo destinație din lumea aceasta, pe care s-o ocoliți pur și simplu, să nu vă doriți s-o vizitați?  Ei bine, eu da, am avut și nu degeaba v-am întrebat asta, pentru că dacă și voi la rândul vostru aveți sau ați avut astfel de sentimente pentru anume locuri din lumea asta, veți înțelege probabil de ce am ocolit eu atâția ani Italia.  Cei care mă cunosc, știu că Italia pentru mine nu se afla pe lista destinațiilor de vacanță în care să-mi doresc să ajung prea curând, iar ori de câte ori se ivea vreo propunere de calătorie ce includea (și) Italia, refuzam din start. O să vă spun și de ce am făcut asta: unul dintre motivele refuzului meu era datorat numărului atât de mare de conaționali, care nu ne fac cinste absolut deloc în peniunsulă, iar un altul se datorează unei experiențe neplăcute, avute cu un grup de turiști italieni pe care i-am avut oaspeți, la pensiunea unde muncesc eu. Și uite așa am prins eu ranchiună, asta până anul acesta, când am avut ocazia să mă lepăd de eaa. Iată-mă, așadar abia întoarsă din a doua escapadă italiană, după cea din primăvară, din nordul peninsulei,  când am vizitat faimosul oraș Milano,  Lacul Como, Lacul Maggiore ba chiar am dat și-o raită pe Coasta de Azur, în principatul Monaco. M-am întors acasă cu gândurile răvășite, dar bucuroasă că pierdusem undeva pe drum acele gânduri care m-au împiedicat până atunci să mă bucur de frumusețile Italiei. Știam că voi reveni!

 

Întrucât am avut parte de o experiență fantastică, începusem să mă gândesc deja la o viitoare escapadă în țara pizzei, a pastelor, a înghețatei, a artei, a muzicii… încă de când eram acolo, așa că în vară, când necesitatea unui concediu o simțeam din ce în ce mai acut, pe la sfârșitul lunii august am achiziționat biletele de avion spre Roma. În urma unui impuls de moment le-am luat (să fie!), măcar aveam la ce mă gândi în momentele acelea grele. Nici nu știam sigur dacă voi merge sau nu, dar era o evadare, fie ea chiar numai cu gândul.

Perioada pentru care cumpărasem biletele de avion, se suprapunea perfect cu ziua de naștere a lui Răzvan, așa că mai bine de atât nu se putea: urma s-o sărbătorim în doi, la Roma! Yupyyy! Asta avea să fie surpriza mea pentru ziua lui, pe care urma să i-o dezvălui cu vreo două săptămâni înainte de plecare. Nu știu câți dintre voi ați copt astfel de surprize, sau dacă vi s-au pregătit, la în cazul meu a fost cu mari dureri de cap.

Ufff ce m-aș „supăra” eu să mi se pregătească o nefericire de-asta! Serios??? În juma’ de oră am bagajul gata!

 

De ce am ales Roma?

Să știți că nu-mi doream neapărat să ajung anul acesta la Roma, dar într-un fel cam așa s-a nimerit! Eu îmi doream nespus de mult și încă îmi doresc  să văd Barcelona, dar cum situația politică din Catalonia, din toamna asta a fost cu dus și-ntors, am amânat-o pentru o altă dată. Aș fi vrut să fie Paris, orașul etern al iubirii, dar eu am fost și parcă aș fi vrut să mergem într-un  loc pe care nu-l văzusem niciunul din noi doi, dar și cu o climă ceva mai blândă decât la noi. Uite așa mi-a rezultat Roma și chiar nu-mi pare deloc rău pentru alegere!

 

Dar hai să vă spun cum a fost toată această mini-vacanță, cum am petrecut, ce-am văzut, ce-am făcut, ce-am mâncat, cât a costat. Voi trata punctual, fiecare aspect al călătoriei, poate cine știe, mai sunt printre voi unii care n-au ajuns până acum la Roma (eu credeam că-s singura…) și v-ar fi utile informațiile ce urmează să le dezvălui.

 

Perioada:

09 – 14 decembrie, 6 zile pline, 5 nopți

Biletul de avion

Întotdeauna, când încep a planifica o vacanță, mă ocup cu deslușirea misterului transportului, de tot ce însemnă opțiuni de a ajunge la destinație. Am zburat din București cu Ryanair, cu o cursă de dimineață, astfel am putut profita si de prima zi pentru a ne familiariza cu împrejurimile. Biletele de avion le-am achiziționat cu vreo 4 luni înainte, când am prins din zbor o super-ofertă, astfel am plătit pe ele fabuloasa sumă de 10€/persoană/segment de zbor. Chilipir, ce mai! Am aterizat pe Aeroportul G.B. Pastine sau Ciampino, cum este el cunoscut de toată lumea.

 

Aeroport Ciampino

 

 

Transferul de la Aeroportul Ciampino la Roma, Centru și retur

Îmi place atunci când călătoresc prin lume, că există peste tot sisteme bine dezvoltate, de transport, pentru trasferul de la/spre aeroport/oraș. La noi mai puțin. De la Ciampino până în Gara Termini există mai multe variante de transfer. Eu am ales cel cu autocarul, mi s-a părut mai accesibil, mai rapid și la îndemână. Biletele se pot lua fie online, în avans, de la ghișeul Terravision (desigur, există mai multe companii) aflat înainte de ieșirea din aeroport, sau direct de la șofer. Costul unei călătorii este de 5 €, iar dacă-ți iei bilet dus-întors, vei plăti 9 în loc de 10 €. Biletele se pot folosi oricând, nu sunt datate si nici nu e nevoie de programare. Locul de unde pleacă autocarele, este situat chiar la ieșirea din aeroport, la 50 de metri în față, la peronul 1, iar transferul durează în jur de 40 de minute. La întoarcere, se pleacă din același loc unde ai coborât la Termini.

 

 

 

Cazarea

Îmi place ca în vacanțe să aleg o cazare amplasată chiar în punctele cheie ale locului unde mă aflu. Dacă merg într-o destinatie de plajă, apăi vreau să fiu pe malul mării/oceanului. Atunci când merg prin orașele mari si urmează să mă folosesc de transportul în comun, țin întotdeauna cont să aleg un hotel care să-mi ofere acces rapid la tot ce însemnă transport public. În cazul Romei, Gara Termini este hub-ul principal de transport public din Roma, așa că aici mi-am ales cazarea.

Hotelurile în Roma sunt cam scumpe, iar camerele nu sunt tocmai pe măsura costului solicitat. Asta am observat după lungi căutări, care să întrunească toate dorințele mele, dar și din părerile/sfaturile celorlalți din branșă. Am optat pentru un guest-house, situat la doar 3 străduțe de gară, astfel eram la 5 minute de orice mijloc de transport. A Casa di Penelope mi-a fost gazdă pentru 5 nopți și-am beneficiat de o cameră modestă, cu balcon, TV, mini-frigider, baie cu duș, Wi-Fi gratuit. Spatiul nu excelează prin dotări, dar împrejurimile ridică standardul foarte mult, fiind foarte aproape si de Piața Independenței.  Zona este plină de restaurante, pe străduța pe care eram, se găseau nu mai puțin de 6 restaurante, iar în zonă alte câteva zeci, poate sute. Așa că, în fiecare seară mâncam la câte unul din apropierea hotelului, după care ne retrăgeam. După o zi întreagă de colindat pe străzi și vizitate obiective, cădeam frânți de oboseală.

Despre mâncarea din Roma o să acord mai mult spațiu, într-un articol separat!

Piața Independenței – Roma

 

Transportul prin Roma

Vă spuneam ceva mai devreme că alegând o cazare proximă Gării Termini, a fost foarte ușor să ne deplasăm dintr-un loc într-altul al orașului. Aproape toate orașele mari vin în întâmpinarea turiștilor cu acele pass-uri turistice, cu care de regulă poți folosi toate mijloacele de transport, nelimitat, pentru un anumit număr de zile.

Roma Pass vine în două variante:

  • Roma Pass  pentru 48 de ore, care costă 28 €, ai acces gratuit la primul obiectiv turistic și acces direct, scăpând astfel de cozi, călătorii nelimitate pe toată rețaua publică ATAC, dar și discount-uri la diverse obiective turistice și o hartă a orașului.
  • eu am optat pentru Roma Pass pentru 72 de ore. Cu acesta se poate călători nelimitat pe toate mijloacele de transport din Roma, dar oferă și acces gratuit la primele două obiective turistice, cu acces rapid la ele, dar și alte discount-uri la peste 80 de muzee, expoziții sau atracții turistice și o hartă a orașului.

Să știți că nu veți face vreo mare economie, luându-vă Roma Pass. Am ales pass-ul, din simplul motiv de a evita timpul pierdut la cozi, pentru că dacă le-aș fi plătit individual, tot pe acolo ajungeam. Apropo de cozi, am citit peste tot și deja îmi era teamă de orele pierdute așteptându-mi rândul. Dar spre surprinderea mea plăcută, peste tot am intrat foarte repede, fiind iarnă nu mai sunt atât de mulți turiști așa cum se întâmplă vara.

Desigur există și posibilitatea de a lua bilet de fiecare dată, prețul fiind 1,5€ valabil 100 de minute, sau alte tipuri de pass-uri: pentru 24H – 7€, pentru 48 H – 12,50€, pentru 72 H – 18€, pentru o săptămână – 24€.  Pentru toate tipurile de astfel de abonamente aruncați o privire pe site-ul ATAC.

 

Rețeaua de metrou a Romei nu acoperă foarte mult din zona centrală, turistică și trebuie să știți că sunt doar două linii de metrou care se intersectează la Gara Termini: cea roșie ce duce spre Vatican, iar cea albastră spre Colosseum. În rest, fie utilizați autobuzele, pe care eu una nu le recomand că-s aglomerate mereu și efectiv te chinui să-ți menții echilibrul până la destinație, fie mergeți la pas.

Primul obiectiv: Colosseumul

 

Pentru a descoperi frumusețea orașului, vă recomand să mergeți pe jos cât mai mult, doar așa vă puteți bucura de toate locurile acelea interesante, dar pe care nu le vei găsi în nici un ghid turistic. Îmi place deseori să mă las rătacită pe străzi, pentru că-n acest mod am descoperit o mulțime de piețe mici și magazinașe care efectiv îmi furau ochii (și banii din portofel).

 

Pentru a mă orienta pe străzi, m-am folosit de aplicatia mobilă maps.me care funcționează și offline, (descărcând atunci când există conexiune la internet) hărțile necesare ale zonei.  Nu știu dacă și vouă vi s-a întâmplat, dar mie mi-a fost destul de greu să mă orientez pe străzile Romei. Nu-mi explic de ce, dar și cu aplicația pe telefon și cu o hartă în mâini m-am rătăcit de multe ori. Dar vedeți voi și rătăcitul pe străzi are farmecul său! Nu mi s-a întâmplat niciodată, pe nicăieri până acum asta, dar vrând să ajung dintr-un loc în altul, mă chinuaim ceva până să-mi dau seama pe ce stradă sunt, denumirile acestora fiind adesea inexistente, sau acoperite de tot felul de prelate folosite la restaurarea clădirilor.

Cu oamenii locului am interacționat destul de puțin, mai mult prin restaurante, dar și atunci la modul conversațional firesc. Nevorbindu-le limba, am întâlnit oarece strâmbături din nas, dar a fost ok, am primit informatiile de care aveam nevoie. Îmi place ca atunci când merg într-un loc să am contact cu localnicii, dar aici, fiind un oraș cosmopolit, nu știu câți dintre cei cu care am luat contact erau italieni de-ai locului, iar fiecare este ocupat cu treaba sau drumul său. De exemplu, la recepția hotelului, am văzut patru băieți diferiți lucrând în ture și niciunul nu era italian, toți erau africani.

Italienii mi s-au părut puțin suspicioși la adresa noastră atunci când aflau că suntem români … și puțin mirați. Într-un fel, cam le dau dreptate, cu câți români necinstiți or fi avut ei de-a face…. Știți, parcă niciunde n-am simțit asta!

 

Dar în urma acestei experiențe, am avut parte si de multe satisfacții, una dintre acestea fiind că m-am documentat si-am învățat o mulțime de informații despre istoria  Romei antice, despre unele auzind cândva, în treacăt la lecțiile de istorie din școală. Dar eu n-am excelat niciodată la istorie, nu m-au pasionat datele exacte și n-am putut ține minte atâția ani. În aceste câteva zile petrecute printre ruine vechi de mii de ani, coloane romane antice, obeliscuri egiptene și biserici creștine construite deasupra unor temple păgâne, am simțit cum istoria îmi dă peste nas la fiecare pas și mă întreabă: tu unde ai fost când a trebuit să înveți despre ele?

 

 

Încă una dintre satisfacții, pe care vreau s-o împărtășesc cu voi este aceea că în urma acestei mini-vacanțe, în interiorul meu a luat ființă dorința de a ma uita la filmul Gladiatorul. Știu ca poate sună ciudat, dar eu nu l-am văzut până acum, iar dacă n-aș fi fost să văd Colosseumul, cu siguranță  ar mai fi trecut ani. Aflată acolo în interiorul acestui măreț și impresionant amfiteatru roman, mi-am adus aminte de luptele sângeroase ce se desfășurau aici pe timpul romanilor și ma minunam de cum or fi reușit ei să ridice un așa monument uriaș, care iată mai e în picioare și-n zilele noastre, la 2000 de ani de la ridicarea lui.

 

 

 

O să mă opresc aici cu articolul, mai sunt muuulte de povestit, despre tot ce-a însemnat experiența aceasta prin capitala Italiei, dar voi reveni în articolele ce urmează cu detalii despre ce-am văzut și ce-am făcut. Stați pe-aici prin preajmă!

 

Numai bine vă doresc!

 

 

 

 

 

4 Comments

  • Cristina

    24 decembrie 2017 at 9:49

    Mie nu mi-a plăcut deloc zona aia din jurul Gării Termini. Fix ca la noi la Gara de Nord, tot felul de personaje dubioase, mizerie, oribil. Bine, am fost la Roma demult, mai mult de 5 ani, poate s-au mai schimbat lucrurile între timp. Altfel da, Roma e un oraș fain.
    Și nu renunța la Barcelona, este unul dintre orașele mele favorite, te poți pierde cu lunile acolo și tot nu e suficient.

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      24 decembrie 2017 at 15:12

      Eu nu am susținut că am fost înnebunită după zona Gării Termini. Am ales cazarea aici pentru că mi-a fost la îndemână atât pentru tranferul de la/spre aeroport cât și pentru cel prin oraș. Nu stiu cum era situația în urmă cu 5 ani, dar acum e plin de poliție și armată peste tot, iar acele persoane dubioase au cam dispărut.
      Sper să pot spune și eu despre Barcelona același lucru după ce-o s-o vizitez. Este pe listă!

      Răspunde
      • Cristina

        25 decembrie 2017 at 6:28

        Nu am zis că ai fi susținut ceva anume, doar îmi exprimam părerea despre zonă, părere care este independentă de faptul că tu susții sau nu ceva în articol 🙂 Și, totodată, părere care este formată în urma unei experiențe mai vechi, lucrurile se schimbă de la o zi la alta, ce să mai vorbim de ani. Și eu tot relativ aproape de Termini am stat, în principiu din aceleași considerente ca și tine; doar că pe vremea ceea chiar erau personaje dubioase pe acolo. Inclusiv români. Mă bucur să aud că nu mai e așa.

        Răspunde

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: