Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

  • Home
  • /
  • Travel
  • /
  • Am zburat cu un ATR 42-500 al celor de la Tarom

Am zburat cu un ATR 42-500 al celor de la Tarom

De vreo zece ani incoace, de cand am inceput si eu sa strabat lumea, am tot avut ocazia sa zbor cu diverse tipuri de aeronave. Imi aduc aminte perfect de primul zbor spre Irlanda cu un Airbus al Aer Lingus. Doamne de emotii am cunoscut atunci! In general nu-mi este teama de zborul cu avionul, ba chiar imi place as putea spune. De n-ar fi drumul atat de lung si greu de acasa la aeroport, as face-o mai des probabil.

ATR-42-500 TAROM

 

De cele mai multe ori am zburat cu avioane tip Airbus, n-am facut o lista ca nu mi-as mai aduce aminte, dar stiu ca pe acestea le-am intalnit cel mai des. Si ma bucur tare mult ca am avut ocazia sa zbor si cu cel mai mare avion de pasageri din lume la ora actuala – Airbus A380. Prima data cand l-am vazut in Doha m-a lasat cu gura cascata la propriu, e mare tare de tot! Nu-mi venea a crede ca mastodontul ala cvadrimotor in care pot incapea pana la 853 de persoane daca e confirgurat cu o singura clasa, sau 555 pasageri daca este configurat pentru 3 clase, se poate ridica de la sol.  Aeronava este impartita in doua punti complete, cu cate doua culoare fiecare, spatiu suficient pentru toata lumea, toalete suficiente, ce mai……te poti rataci in interiorul lui.

Airbus A 380- Qatar Airways, ultimile pregatiri din Bangkok spre Doha

Interiorul – eram la nivelul superior, cu doua culoare: 3-4-3

Cursa fiind operata de Qatar Airways, una dintre primele cele mai bune companii aeriene din lume, serviciile de la bord au la superlativ, nimic de spus. Mancarea indestulatoare, ne-au dat de doua ori sa mancam in cele 7 ore pana la Bangkok, iar meniul am avut posibilitatea sa mi-l aleg in prealabil, dupa preferinte (vegan, pentru copii, pentru musulmani…) Imbarcarea se face pe zone, intai cei de la First Class, urmati de cei de la Business Class, femeile gravide, femei cu copii mici, persoane  cu dizabilitati, iar la urma restul lumii. Asta chiar mi-a convenit pentru ca am dispus de mai mult timp sa hoinaresc prin aeroportul acela proaspat inaugurat din doha-Qatar.

 

Schimband total registrul, pentru ca nu despre A380 trebuia sa va povestesc azi, (m-am cam intins cu descrierea dar n-am putut sa rezist :),  vreau sa va dezvalui cate ceva din experienta avuta cu ultimul meu zbor avut acum vreo luna cand m-am intors din Egipt. La dus, ambele segmente de zbor le-am facut cu Turkish, nimic de spus, v-am povestit intr-un alt articol de beneficiile unei escale mai lungi de 6 ore in Istanbul si de Turistanbul, turul gratuit pus la dispozitia pasagerilor sai, de cei de la Turkish Airlines. La intoarcere, am avut zbor combinat Turkish+Tarom.

Cand mi-am achizitionat biletele cu vreo luna inainte, erau mentionate si tipurile avioanelor cu care urma sa zbor: Airbus A330, A 320 si un Boeing 737-800, inclusiv segmentul de intoarcere ce urma sa-l fac cu Tarom era programat cu un Airbus. Cu vreo doua saptamani inainte de plecare, primesc alt set de bilete, aproape identice cu primele. La o privire mai amanuntita vad: AEROSPATIALE/ALENIA ATR 42…. WTF? Am crezut ca nu vad bine. Cum, avion cu elice? Da, da avion cu elice, unul care-i aproape de aceeasi varsta cu mine.

Cateva date despre avioanele ATR 42-500

 

  • Capacitate : 48BY
  • Anvergura : 24,56 m
  • Lungime : 22,68 m
  • Inaltime: 7,6 m
  • Viteza de croaziera : 550 Km/h
  • Altitudine de croaziera: 7000 m
  • Greutate maxima : 18,6 t
  • Distanaa maxima de zbor : 1200 Km

ATR 42-500 zici? Sa deslusesc misterul, ca tot omul care are acces la internet, apelez la prietenul meu Google, sa vad si eu ce si cum. Le mai vazusem eu parcate prin Otopeni tipurile astea de avioane ale Tarom si chiar ma intrebam daca mai sunt functionale. Ei bine, da chiar sunt. Dar stiam ca apereaza doar curse interne. De cand s-au scos din uz in toamna anului trecut , cele doua A310, flota Tarom a mai rams cu numai 19 aeronave, dintre care 9 sunt din cele mici ( 2 x ATR 72-500 si 7 x ATR 42-500), iar din lipsa de avioane si pasageri, opereaza si pe rute externe cu avioane mici (si vechi). Si cu toate acestea, procentul de ocupare tot era sub 80%. Venisem anul trecut cu aceeasi cursa din Istanbul, cu un avion mare, iar mai bine de jumatate era gol. Problema veche si nerezolvabila la Tarom 🙁

Avionul cu care am zburat eu pe ruta Istanbul – Bucuresti are numarul de inregistrare YR-ATF, botezat Arges. Avioanele mici din flota Tarom au nume de rauri, iar cele mari au nume de orase sau aviatori faimosi ai Romaniei. Acest “Arges” este destul de vechi, livrat Tarom-ului inca din 1999, cu o capacitate de numai 48 locuri, dintre care 6 sunt la Business Class. Da, avem si clasa superioara 🙂 Nu era nimeni la Business.

 

Am avut niscaiva emotii inainte si in timpul zborului. Inca de la imbarcare, incepand cu scara de acces si continuand cu interiorul, scaunele vechi si atat de folosite, compartimentele pentru pastrarea bagajelor si numerotarea acestora mi-au transmis un sentiment de vechi si nesiguranta. La inaltimea mea de 1,72 metri am cam resimtit lipsa spatiului dintre scaune, iar asta ma enerveaza tare atunci cand zbor. Am mai intalnit situatia asta la Wizz Air. Dar ce puteam face? Serviciul la bord era deservit de doua stewardese dragute si amabile, care ne-au oferit cate un sandwich si bauturi, suficient pentru putin peste o ora de zbor.

Interiorul unui ATR 42-500

Odata cu pornirea motoarelor si a elicelor (normal!), emotiile mele au inceput sa se accentueze, mai ales ca pasagerul de langa mine, un tip de aproape 2 metri, aproape ca tremura de frica. Stie el ceva, ma gandeam eu!

Decolarea a decurs in siguranta, zgomotoasa ce-i drept dar altfel nu se putea, iar zgomotul produs de urcarea trenului de aterizare m-a facut sa tresar. In rest…totul a fost in limite normale, cateva sunete mai ciudate pe care nu le-am mai intalnit pana atunci. Cateva zgaltaieli cand eram la altitudinea de croaziera (care apropo este de numai 7000 metri, spre deosebire de 11-12.000 metri la avioanele jet) , mi-au dat iar senzatii ciudate. Avionul fiind mic, turbulentele se simt mult mai bine, ceea ce-i cam neplacut, dar totul e bine cand se termina cu bine, nu?

Aterizarea a fost brusca, pana sa-mi dau seama eram deja la sol, zgomotoasa si “zgaltaitoare”. Iar la coborarea trenului de aterizare, am avut senzatia ca s-a desprins OMG! Asta-i semn ca treaba merge unsa!

Daca va intrebati cam cat zgomot se aude in interiorul aeronavei in timpul zborului, ei bine inmultiti cu 3 zgomotul pe care-l auziti intr-un avion jet obisnuit. Imi era aproape imposibil sa ma inteleg cu prietenii mei care erau doua randuri mai in fata.

N-a fost chiar atat de rau pe acum aveam eu asteptari, dar nici nu mi-as mai dori sa repet experienta. Daca voi avea de ales, o voi face!

Asa ca pana atunci….  „Keep calm and travel on!”

Si iata-l, Arges-ul cu care am zburat eu!

 

 

Leave a Reply

%d bloggers like this: