Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

  • Home
  • /
  • Travel
  • /
  • Bangkok – orașul templelor și palatelor

Bangkok – orașul templelor și palatelor

Perioadă: 12- 16 februarie 2016
Număr zile/nopți: 4 nopți/5 zile
Structură grupului: 6 adulți + 1 copil de 3 ani
Transport: avion Aeroport Internațional Henri Coandă București – Aeroport Internațional Suvarnabhumi Bangkok
Mijloace de transport locale: minivan, taxi, tuk-tuk, long-tail-boat, elefant (dacă mi se permite să-l introduc la mijloace de transport)

De ce Bangkok? Pentru că vroiam să vizitez Thailanda și cum majoritatea curselor internaționale aterizează pe imensul aeroport din Bangkok, era firesc să acord câteva zile capitalei, supranumite în rândul turiștilor drept Veneția Asiei.
Așa cum este normal, am început să cercetez pe internet după bilete de avion. Inițial am găsit o variantă acceptabilă (financiar) cu rușii de la Aeroflot, doar că escala urma să fie de mai bine de opt ore, așa că am mai așteptat, numai bine că cei de la Qatar Airways au venit cu ofertele speciale pentru Asia. Așa că iată-mă, cu bilete la super preț 470 euro/persoană București-Doha –Bangkok și retur. Un adevărat chilipir nu? Asta se întâmplă cu vreo luna înainte de plecare, deci aveam timp suficient pentru programarea celorlalte chestiuni: transfer aeroport-hotel, cazare, informări și documentări despre unde, ce și cum.

 

Trece timpul, vine ziua plecării și iată-mă la îmbarcare, pregatitata pentru cel mai lung zbor de până acum, cu cei de la Qatar Airways. Am fost realmente impresionată de serviciile de la bord, atenția cu care personalul însoțitor tratează pasagerii, băuturile, mâncarea, totul… o altă calitate. După un zbor de mai bine de patru ore, am aterizat pe mai proaspătul Aeroport Internațional Hamad din Doha, un aeroport imens, luxos, extravagant de-a dreptul. Într-adevăr arabii nu se joacă când vor să impresioneze și întotdeauna reușesc. După vreo două ore de căscat ochii prin numeroasele magazine din aeroport, la o oră mică din noapte, mă pregăteam de o nouă îmbarcare, de data asta cu emoții și o curiozitate imensă, gata să descopăr cel mai mare avion de pasageri din lume, colosul Airbus A380. M-a uimit la propriu, în primul rând dimensiunile acestuia din exterior și ulterior interiorul luxos cu aparatură ultra-performantă. Zborul a fost unul plăcut, surprinzător pentru mine, timpul a trecut rapid și după vreo alte șase ceasuri, în jurul prânzului eram în Bangkok. Încă de la ieșirea din avion, ni s-au dat formulare pentru obținerea visei-on-arrival, am străbătut distanța lungă până în zonă unde se fac toate formalitățile și după încă vreo două ore pierdute pe la ghișee am putut practic lua contact cu atmosfera thailandeza.

 

Airbus A 380- Qatar Airways, ultimile pregatiri din Bangkok spre Doha

 

Când am ieșit afară, am făcut cunoștință cu căldura umedă care m-a făcut să transpir instantaneu, ca în saună și cu mirosul greu de suportat pentru simțul meu olfactiv. Am rămas surprinsă când am descoperit că se circulă pe partea stângă, nu era pentru prima dată, luasem contact deja cu asta în Irlanda și-n Anglia, dar chiar nu mă așteptam. Am pornit la drum cu un minivan închiriat din aeroport și am fost plăcut surprinsă să descopăr străzi și autostrăzi suspendate, pasarele pietonale in loc de treceri de pietoni, într-un oraș pe care eu mi-l imaginam în lumea a treia, cu mașini noi, luxoase gonind pe străzile acelea, care la noi în “lumea intâi”, mai trebuie să treacă secole până să se construiască. Starea asta de consternare n-a ținut însă prea mult, pentru că cu cât înaintam cu atât eram mai convinsă că șoferul a greșit drumul.
Ajungem la hotel și senzația persistă în continuare, ba chiar se accentuează. Swana Hotel (http://www.swanabangkok.com) , situat în apropiere de celebra Kao San Road a fost pentru mine o mare surpriză, una neplăcută cu adevărat. Chiar dacă nu aveam așteptări de hotel de 5*, camerele mici, nearisite, înghesuite și baia în care cu greu puteau încăpea două persoane mi-a displăcut tare. După ce-am scăpat de bagaje, am făcut un dus fierbinte ( culmea nu venea apa rece cu nici un chip) și m-am mai calmat, am ieșit să descopăr împrejurimile, care de-a dreptul m-au lăsat cu gura căscata, alei înguste, murdare unde localnicii își aveau bucătăria țineau loc de străzi.

Am făcut imediat cunoștință cu vacarmul străzilor metropolei, cu tuk-tuk-urile zgomotoase și scuteriștii vitezomani, cu mirosurile aproape imposibil de suportat, cu mizeria de pe străzi, cu bălțile cu apă stătută care se adună de la spălatul vaselor în stradă, în care inevitabil trebuia să calc. Străzile aglomerate, de vânzătorii ambulanți de mâncare stradală, cu supă la pungă, orez sau noodles gătite lângă o grămadă cu gunoi, banana pie pe care o pregătesc acolo în stradă, divese sucuri naturale și cocktailuri servite direct din găleată, gândăcei, scorpioni, furnici, lăcuste prăjite , saloane de masaj la tot pasul amenajate în văzut tuturor, saloane pentru tatuaj și câte și mai câte. Am avut impresia că un carnaval este într-o continuă desfășurare. Peste tot pe unde am citit și toți cunoscuții care au fost aici recomandă să încerci mâncarea stradală. Cum??? Nu sunt eu vreo pretențioasă când vine vorba de mâncare, dar aici…No way! După lungi căutări, am oprit într-un restaurant mai acătării, nu că arata ăsta prea bine, dar chiar ne era foame tururor și trebuia să mâncăm ceva, undeva neapărat.

Pentru că peste tot se menționa de celebra supă thailandeză, tom yum goond am vrut musai s-o încerc. Vreau să vă mărturisesc faptul că după ce-am luat prima lingură din această supă cu creveți, lemongrass, ardei iuți, frunze de coriandru, ghimbir și mai știu eu ce… în gura mea a avut loc o explozie de gusturi și simțuri despre care habar n-aveam că există; am mai încercat câteva linguri, m-am gândit că poate mi-o place, dar nu! Ceea ce-i cert este că am stat la mare distantă de ea toată vacanța. După masa asta am plecat oricum cu toții aproape flămânzi și cu portofelul simțitor mai ușor. În restul zilelor am apelat la mâncarea stradala, nu chiar cea de la vânzătorii ambulanți, dar am mâncat pe stradă la propriu pentru că majoritatea restaurantelor își au terasele amenajate afară, fiind nevoită uneori să mă mut cu scaunul că să poată trece vreo mașină.

Tom yum goong

Mâncarea thailandeză cu influențele ei chinezești sau indiene este în fond una sănătoasă și delicioasă, doar să știi ce să mănânci. Banulul orez prăjit sau noodles sunt pretutindeni, peștele, fructele de mare, carnea de pui sau porc, la fel sunt pregătite peste tot, sub diferite forme. Diverse salate de toate felurile, picante, dulci sau amare, ori tot felul de supe iuți de-ți amorțesc gura merită încercate.

Nu pot să nu amintesc de renumita rață Pekin, pe care am mâncat-o prima dată la un restaurant de pe malul râului Chao Phraya, vis-a-vis de Wat Arun și cu care m-am întâlnit de multe ori în farfuria din fața mea, cu adevărat este specială.

 

La capitolul dulciuri, nu știu exact cum stau thailandezii, dar la câte fructe dulci și colorate se găsesc aici nici nu mai sunt necesare prăjiturile, ciocolata sau inghetata.  Și oricum ei folosesc zahărul atât de mult, încât nici nu mai este nevoie de dulciuri. Mi s-a părut surprinzător să văd că pe mese în restaurante se găsește zahăr, în loc de sare.  Ananasul mâncat aici este cel mai bun pe care l-am mâncat vreodată, lyceele, bananele mici, guavele, fructul pasiunii sau mangoul sunt foarte gustoase, nici nu se compară cu cele care ajung  în supermarketurile noastre. Probabil ați auzit despre durian, acel fruct tropical cât un pepene și țepos, originar din Asia de Sud-Est cu textură cremoasă și un miros neplăcut de usturoi putred, unii ar spune că miroase a șosete nespălate și nu-i contrazic. Când am deschis frigiderul, am avut senzația că am deschis un cavou. Se spune că este un fruct delicios, bogat în substanțe nutritive benefice sănătății umane, dar mie sincer gustul nu mi-a plăcut deși l-am gustat cu mâna la nas….

 

Faimoasele insecte prajite. N-am avut curaj!

Intestine fripte. Cine doreste o portie?

Fructele si legumele sunt pretutindeni, din belsug

Durian

Pe lângă lăcustele, scorpionii sau gândacii prăjiți, cea mai mare ciudățenie mi s-au părut oualele roz pe care le vedeam la tot pasul, prin piețe sau supermarketuri. Sunt acele ouă numite “ouă de 1000/100 ani” cu pui, vechi de câteva luni, negre în interior considerate o delicatesă în Asia. Mai erau și unele ouă verzi, acelea nu știu care era treaba cu ele, dar cu siguranță erau din aceeași categorie. Creierul și stomacul meu au spus un “NU” categoric la ciudățeniile astea.

 

Și cum tot omul care vine la Bangkok vrea să vadă minunățiile acelea de temple budiste, am vizitat și noi Wat Pho (Templul lui Budha Înclinat), unde se găsește statuia acestuia de 46 metri lungime, acoperit în întregime cu foiță de aur, impunătorul Wat Arun (Templul Zorilor) de peste râul Chao Phraya și Palatul Regal (doar din exterior) . Cum nici eu și nici ceilalți parteneri de grup nu ne-am dovedit prea dornici de a vizita toate templele, ne-am rezumat doar la acestea. Chao Phraya, este în sine un principal obiectiv turistic, unde vapoarele retro ale Chao Phraya Expres își desfășoară activitatea, străbătând metropola de la un capăt la altul. Ideea de a face o plimbare cu vaporașul pe râu mi-a surâs din prima, nu am apelat la serviciile companiei mai sus menționate, în schimb am făcut o excursie cu o ambarcațiune mai mică cu motor, care ne-a plimbat mai bine de o oră atât pe Chao Phraya, cât și pe numeroasele klongs-uri (canalele adiacente), care traversează Bangkokul, astfel putând să observăm clădiri pe picioroange de-a lungul apei, unde-și au casele locuitorii zonei dar și numeroase Wat-uri (temple budiste).

Budha culcat

Despre Floating Market (Piață plutioare-Damnoen Saduak) am auzit și-am văzut atâtea, încât nu puteam s-o ratez. Întrucât se află în afară orașului, la vreo 100 km, am fost nevoiți ca o întreagă zi s-o dedicăm acesteia. Dis-de-dimineață un minivan ne-a preluat de la hotel și ne-a dus prima dată la Centrul de Echitație Chang Puak Pamp, unde bineînțeles ne-am primbat pe elefanții. Treaba asta cu elefanții mi se pare destul de chinuitoare pentru bietele animale, luați din sălbăticie și aduși în aceste centre, fiind nevoiți să stea în picioare ore întregi și să care câte trei persoane, doar pentru bunăstarea unora și nechibzuința altora (ca mine!) pentru a-și posta pe Facebook o poză călare pe un elefant. Băiatul care “conducea” bietul animal avea o țepușă de care se folosea atunci când acesta se abătea de la drum după vreo iarbă.

Că să ajungem la piața plutitoare ne-am îmbarcat pe o cunoscută long-tail-boat, cu un motor zgomotos și poluant, care ne-a dus cu viteză, aproape la limita răsturnării (barcagiul aspira probabil la vreun titlu de Formula 1), pe canalele înguste, aglomerate până în piața propriu-zisă. Facem un scurt tur al pieței ticsită la maxim de turiști dornici să vadă și să cumpere câteva suveniruri pentru cei de acasă. La tot pasul comercianți care vând de pe mal sau direct din bărci tot felul de suveniruri, imbrăcăminte, incăltăminte, pălării sau celebra nucă de cocos rece, numai bună să-ți potolească setea (doar că gustul nu a fost tocmai pe placul meu); vedeam peste tot femei cu butelii și aragaze gătind direct acolo în barcă tot felul de fierturi, orez sau noodles. Tura cu barca nu durează mai mult de o oră și ne îndreptăm spre uscat, unde ne așteaptă șoferul minivanului gata să ne ducă spre hotel, dar nu inainte de a cumpăra fotografia făcută de o fătucă imbrăcată intr-un sarong, înainte de a ne îmbarca.

 

Nu am cum să nu menționez de una dintre principalele activități specifice Bangkokului și anume turismul sexual. Nu-i așa că atunci când te gândești la Thailanda, îți vin în minte două lucruri: masajul și implicit prostituția? Bangkokul are trei cartirere roșii, Patpong fiind cel mai celebru, locul de unde totul a început, format din trei străzi paralele, o Mecca a sexului pe bani. Pe-o parte și alta a străzilor pline de reclame, sunt baruri în fața cărora fete și băieți cu pancarte în mână te invită la cunoscutele ”ping–pong show-uri”. La tot pasul, vezi grupuri de fete, sumar îmbrăcate, de obicei au cam aceeași “uniforma” fiecare purtând câte un număr, gata să fie licitate și închiriate pentru o oră, două, o noapte sau o viață. Pentru că, adesea aici mulți europeni, americani, rusi… vin să-și gasească ”sufletul-pereche”. Există chiar o stradă a gay-lor.

Bangkokul este un adevărat paradis al shoppingului care poate satisface nevoia oricărui tip de cumpărător. Poți găsi piețe tradiționale sau piețe turistice care sunt deschise în general noaptea, unde cu un zâmbet și câteva vorbe de duh poți obține prețuri și cu 40% mai mici decât cele inițiale. Mall-urile și magazinele imense pe mai multe etaje din Bangkok reprezintă într-adevăr o atracție pentru cei care nu stăpânesc arta negocierii, așa cum este și cazul meu. De la legendarul MBK, la sofisticatul Eporium sau Siam Discovery până la magazinele de lux din Siam Paragon, Bangkokul are oferte încântătoare pentru orice gust, buzunar sau stil.

Bagkokul este o nebunie, un oraș zgomotos, haotic, murdar, poluat…dar are un farmec aparte. Nu se aseamănă cu nici un alt oraș pe care l-am vizitat până acum, l-am iubit și urât în același timp. În cele cinci zile petrecute aici, nu a fost una în care să nu mă enervez pe taximetriștii cu care nu mă puteam înțelege în niciun fel, dar vroiau să-mi ia pe o cursă de trei ori mai mult, pe șoferii de tuk-tuk-uri care dacă te preluau dintr-o zonă turistică nu lăsau la preț pentru nimic în lume, mă enerva faptul că nu găseam niciodată un loc decent unde să pot mânca fără să-mi fac griji pentru stomacul meu. Și chiar n-am avut vreodată probleme în ceea ce privește alimentația, chiar dacă condițiile de igiena erau aproape zero. Dar cu toate astea, îmi doresc să revin aici, să acord mai mult timp vizitării obiectivelor turistice, să cunosc mai indeaprope oamenii și locurile. În februarie nu aveam un blog unde să-mi exprim părerile și să împărtășesc cu ceilalți experiențele mele, nici nu mă gândeam să-mi fac unul, de aceea nu-mi mai amintesc cu exactitate toate evenimentele.

Bangkok este un oraș minunat, totul este colorat, aglomerat, viu, cald, poate prea cald uneori, cu oameni incredibil de amabil și zâmbitori, un oraș în care parcă nu se doarme niciodată, unde nu te plictisești nicicând și la orice pas găsești ceva inedit, ceva care să te șocheze. Probabil tocmai din aceste motive, este declarat de unii cel mai vizitat oraș din lume rivalizând îndeaproape cu Londra, Paris sau New York.

“Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans.

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

%d bloggers like this: