Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

  • Home
  • /
  • Travel
  • /
  • Scurta incursiune în Republica Moldova

Scurta incursiune în Republica Moldova

Abia m-am întors din scurta călătorie din capitala Moldovei, că deja sunt pe drum pentru a o repeta. N-am avut așteptări prea mari de la vacanța asta, dar se pare că a fost una reușită. Cele trei zile de Crăciun petrecute în Chișinău alături de prieteni dragi, ne-a convins să revenim aici pentru a sărbători trecerea în noul an.

Auzisem multe lucruri interesante despre Republica Moldova care-mi stârneau un oarece interes și de ceva timp gândul meu călător se îndrepta spre această destinație.  Cricova era primul loc care-mi venea în minte atunci când mă gândeam la Moldova.

 

De reținut!

  • Începând din luna iunie 2015, cetățenii români pot trece în Rep. Moldova doar cu cartea de identitate. Ei bine, dacă aveți vreun gând, să știți ca nu mai este obligatoriu pașaportul!
  • Luați în calcul o marjă de timp! În general se pierde timp considerabil prin vămi, e suficient să ai doar 5-6 autoturisme în față ca să pierzi o oră, pe puțin aici.
  • Trebuie să aveți toate actele în regulă! Dacă vă gândiți că treacă-meargă, nu funcționează. Aici mă refer în special la documentele mașinii. Dacă mașina este înmatriculată pe numele vostru, este perfect! Cartea de identitate, permisul de conducere, carte de înregistrare a mașinii sunt necesare pentru a trece. În cazul în care mașina nu este înmatriculată pe numele vostru, trebuie să aveți procură/împuternicire de la proprietar. Neapărat! În cazul în care mașina este înregistrată pe firmă, chiar și a voastră trebuie să aveți împuternicire de la firmă, ștampilată. Altfel nu vă este permis accesul în Moldova!
  • La întoarcere veți fi controlați temeinic. Nu avem voie să aducem din Moldova decât două pachete de țigări, un litru de alcool de peste 22º sau doi litri de alcool sub 22º. Dacă depășiți cantitățile, vi se vor confisca. Nu pe moldoveni îi interesează cât scoateți din țara, ci pe vameșii noștri cât se introduce în spațiul UE.

Accesul în Republica Moldova 

Cu o întârziere considerabilă de vreo trei ore ajungem în Vama Oancea, facem formalitățile românești și când ajungem în partea moldovenească ce să vezi? Suntem întorși din drum! De ce? Mașina este înmatriculată pe firmă și niciunul din noi nu avea împuternicire s-o conducă în spațiul extra-comunitar, deși administratorul societății era în persoană. Cum nu aveam ștampila firmei la purtător, am făcut stânga-mprejur. După multe calcule și telefoane, găsim cu greu pe cineva să ne aducă ștampila de la Murighiol la  Galați. Era în seara ajunului de Crăciun. Cu o împuternicire scrisă de mână, ștampilată, ajungem din nou în vamă, de data asta cu succes.

Transportul prin Rep. Moldova

Bănuiam că la capitolul drumuri Moldova nu arată prea bine și fiind deja noapte aveam oarece emoții. Utilizând aplicația Maps.me am fost îndrumați pe varianta Cahul – Congaz – Comrat – Chișinău, care s-a dovedit a fi una chiar bună. Cu o lungime de 186 km, noi l-am făcut în 3h 20m. Aplicația funcționează offline, dacă vă descărcați dinainte harta zonei unde urmează să ajungeți. La întoarcere, configurând din nou traseul n-am observat că aplicația ne duce prin altă parte și iată că deși cu vreo 20 km mai scurt, traseul prin Hîncești l-am făcut în 4h, ziuă fiind. Iar starea carosabilului este net inferioară celui prin Comrat. Se trece prin multe localități, cu mai multe serpentine și gropi.

 

Transportul în Chișinău

Pentru deplasare pe străzile Chișinăului am folosit în general taxiul. Prețul este negociabil din momentul în care te urci. Pentru a lua un taxi fie faci comanda telefonic, fie îl iei sin stradă. Nu există stații de taxiuri. Străzile nu sunt prea bine semnalizate, indicatoarele  acolo unde există nu sunt prea vizibile, iar traficul este haotic. Decât să conduci, mai bine iei un taxi. Transportul în comun este realizat cu ajutorul troleibuzelor sau microbuze. În ziua când am fost la Cricova, am închiriat un microbuz cu șofer, pentru a putea degusta cu toții din locoarea bahică.

 

Cazarea

Pentru cazare, am optat pentru închirierea unui apartament în zona Buiucani, la vreo 3km distanță de centru. Apartamentul un penthouse format din 3 dormitoare, două băi, living spațios și bucătărie complet utilată a fost exact ceea ce ne trebuia. L-am rezervat pe booking.com, după care am ținut legătura cu proprietarul, un domn foarte amabil care ne-a dat toate informațiile necesare. Inițial optasem pentru 3 camere la Hotelul comunist Cosmos din centru, dar având deja experiențe cu cazarea pe cont propriu în apartamente închiriate am considerat că ne vom simți mai bine așa, putând uneori să ne gătim singuri.

 

Mâncarea

Partea gastronomică ocupă un loc important în călătoriile mele. Ei bine, la moldoveni mi-a plăcut că am găsit mâncare bună, gustoasă, pe placul meu. Mie îmi place mâncare noastră tradițională, îmi plac ciorbele, tocănițele, plăcintele noastre românești, iar aici am fost plăcut surprinsă să întâlnesc preparate (cu denumiri) pe care mi le pregătea bunica mea în copilărie. Influențele vest-europene ale modernismului încă n-au acoperit în totalitatea partea aceasta culinară

Primul contact cu mâncarea moldovenească l-am avut în restaurantul “Eli-Pili” în traducere românească “mănâncă și bea” situat chiar lângă Ambasada României din Chișinău. Un local decorat cu mult bun gust, inspirat probabil din pub-urile irlandeze, cu o atmosferă plăcută și liniștită, cu personal amabil și servirea ireproșabilă. Borșul roșu de vițel cu smântână și slănină a fost demențial, tocănița cu carne de porc și brânză de oi la fel. Rose-ul de Purcari încercat aici a fost demențial. Nu-s băutoare de vin, dar acesta mi-a plăcut foarte mult, aroma ușoară de fructe exotice și gustul suav cu nuanţe de caise, piersic şi coacăză n-au trecut neobservate. Chiar și pentru o necunoscătoare în ale vinului ca mine.

 

“La plăcinte” este un lanț de restaurante foarte cunoscut în Rep. Moldova  unde după cum îi este și numele se mănâncă plăcinte, dar nu numai. Pe lângă vinurile bune, moldovenii sunt recunoscuți și pentru plăcintele lor gustoase. Învârtitele, cum li se  mai spun aici, se găsesc într-o gamă destul de diversă: cu varză murată, cartofi, brânză sărată cu verdețuri, carne, dovleac, brânză dulce, vișine, mere, pentru orice gust. Dacă ajungeți prin Chișinău, nu ocoliți localurile acestea! Pe lângă renumitele plăcinte, aici se servesc și alte feluri de preparate.  Soleanca, o ciorbă rusească acră sau o zeamă de pui cu tăiței e musai să încercați.

Degustare la Crama Mileștii Mici

Obiective turistice importante în Chișinău

Capitala nu duce lipsă de obiective turistice, iar pentru a le vedea nu trebuie să alergați prea mult, fiind concentrate în centru. Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Naţional de Istorie, Biblioteca Naţională, Grădina Publică, Aleea Clasicilor, clădirile administrative Parlamentul şi Preşedinţia, Arcul de Triumf, Catedrala Mitropolitană, Statuia lui Ștefan cel Mare sau Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt sunt doar câteva dintre locurile pe care trebuie să le vadă orice turist ajuns în capitală.

Cramele Moldovei

Republica Moldova este cunoscută în lume pentru vinurile ei bune și este absolut necesar să vizitați măcar o cramă. Mileștii Mici, Combinatul de vinuri Cricova, Chateau Vartely, Purcari, Vinăria Poiana, Castelul Mimi sunt cele mai cunoscute. Eu am vizitat-o doar pe cea de la Cricova, dar voi reveni cu detalii despre ea într-un articol separat. Am de spus o întreagă istorie despre ea și despre vinuri.

Beciurile de la Cricova

Vinuri de colecție

Câteva concluzii despre Chișinău

De-a lungul timpului am interacționat cu mulți moldoveni și mereu am avut oarece semne de întrebare despre ei, mi se păreau ușor rigizi și greu de înțeles, asta în postura de clienți. Pe drumul spre Chișinău am oprit de vreo treo ori prin benzinării și ghinion: nimeni nu vorbea limba română. În schimb, mergând pe străzile capitalei m-am simțit ca acasă. Chișinăul l-am găsit ca un oraș liniștit, parcă abia trezit din somn, cu oameni binevoitori gata să dea o mână de ajutor unui turist nelămurit. Un oraș sobru, cu blocuri ca la noi, după stilul sovietic, cu foarte puține clădiri moderne, în Chișinău m-am simțit ca-n România anilor de după Revoluție, cât îmi aduc eu aminte.

Mergând pe străzi, deseori am întâlnit amplasate pe trotuare tarabe la care vindeau fructe, legume, detergent de rufe sau carne. M-am amuzat copios întâlnind denumiri și reclame haioase diverse: “Studiou de bronzare” “Magazin Angro”, “Magazinul Franzeluta” ori “Ouă”. Cel mai tare m-am amuzat când am văzut un panou publicitar pe care se făcea reclamă unei instituții bancare cam așa: ” Vă dăm bani pe cuvânt de onoare”.

 

Chisinau

 

Magazin de ouă

Faimoasele magazine cu dulciuri “Bucuria”

 

 

 

 

Leave a Reply

%d bloggers like this: