Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

Momente amuzante din vacante

V-ati gandit vreodata sa puneti pe-o lista toate momentele haiose din vacantele voastre? Cu totii am avut parte de astfel de experiente, unele mai amuzante, altele penibile sau pur si simplu interesante, demne de a fi povestite si de ce nu, de a starni rasul celorlalti. Nu degeaba se spune ca o calatorie trebuie sa vina la pachet si cu peripetii pentru ca ea sa fie cu adevarat memorabila. Daca totul merge ca uns, intervine banalul si atunci unde mai este farmecul unei calatorii??? Chiar daca pe moment, ne vine sa intram in pamant de rusine sau ne enervam teribil, cu timpul ne detasam si vedem dintr-un alt unghi acele clipe. Aici intervine amuzamentul!

In cele ce urmeaza, asta incerc si eu sa fac, sa-mi amintesc si sa va povestesc despre acele intamplari hazlii, de care am avut parte in timpul calatoriilor mele. Stand acum si aducandu-mi aminte, ma amuza teribil, dar credeti-ma la momentul respectiv nu era deloc de ras!

Hai sa vedem si sa ne amuzam!

O prima astfel de intamplare care-mi vine in minte acum este din timpul vacantei de la Londra. Am alergat cu cumnata mea ca la maraton din urma autobuzului 336, mai bine de 5 km. De ce? N-aveam bilet si nici nu vroiam sa fentam sistemul! Intrucat nu optasem pentru un abonament pentru transportul in comun (si rau am facut), cumparam biletele de la aparatele amplasate in statii. Setate astfel, in momentul in care au disparut aparatele, panica si-a facut aparitia. Deci ce facem? Mergem in urmatoarea statie, acolo trebuie sa fie aparat de taxat. Ce credeti? Nu era nici acolo, nici in urmatoarele nu le mai stiu numarul, pentru ca am luat-o la pas din statie in statie, cu harta in mana, pana cand puterile ne-au lasat si intr-un final, cineva ne-a informat ca biletele se pot cumpara si de la sofer. Serios??? Sa va mai spun ca dupa ce-am urcat in autobuz, acesta s-a defectat si-a trebuit sa-l schimbam?  De n-ar fi fost de ajuns kilometrii facuti la pas, am coborat si cu doua statii mai devreme. Narcisa, trebuie sa-ti aduci aminte!

De Tate Modern banuiesc c-ati auzit cu totii si stiti ca aici se afla galeria nationala de arta moderna a Regatului Unit. Ei bine, eu n-am stiut asta. Si nu doar ca n-aveam habar, dar stiam convinsa ca aici se afla un mare parc de distractii. Asa-si aducea aminte cumnata-mea! Cu harta-n mana, ne aflam in fata unei imense cladiri, una dintre cele mai urate pe care le-am vazut eu pana acum.  Dar ce sa vezi, am descoperit cu uimire ca de fapt Tate Modern nu-i un parc de distractii. OMG! In trecut centrala electrica, cladirea a fost transformata in atractia nr.1 a lumii artistice londoneze.

Vi s-a intamplat vreodata sa cedeze geamantanul fix in mijlocul drumului? Ei bine, mie mi s-a rupt trolerul exact in centru Londrei, cand cautam sa ma luminez cum e cu transportul in comun. Cand te zgarcesti intr-o parte, dai mai mult in alta parte. Asa am facut si eu cu Narcisa cand am plecat la Londra, intrucat zburam cu un low cost, sa nu platim doua bagaje de cala, am luat doar unul. L-am burdusit bine, asa cum fac fetele, cu o groaza de lucruri inutile, iar sub greutatea lucrurilor, o roata a trolerului a cedat si l-am tarait cand pe-o roata, cand pe brate. Era clar ca nu aveam cum ne intoarce cu el acasa, asa ca achizitia unuia nou eranecesara. Iar paguba sa fie si mai mare, am cumparat o tampenie de troler care bineinteles n-a rezistat greutatii lucrurilor noastre si la cativa zeci de metri, rotile s-au departat si l-am tarait direct pe jos, astfel ca riscam sa pierdem tot ce era inauntru. Acesta a fost cred unul din momentele in care am hotarat sa pun pret pe calitate. Investitia intr-un bagaj sanatos este absolut necesara daca nu vrei batai de cap. Acum car peste tot un Samsonite, care se pare ca tine la tavaleala. Merci Narcisa!

 

In Bulgaria, am fost la un pas de a face atac de cord! Probabil nostalgica dupa experienta din Londra cu Tate Modern, cand am auzit de parc de distractii m-am aruncat cu capul inainte. Nu doar eu, ci am cooptat-o si pe prietena mea in Casa Groazei. La intrare ni s-a spus clar sa urmam sagetile doar inainte pe traseul destinat adultilor. Cu toate ca eram constienta ca n-avea ce sa mi se intample, m-am speriat teribil si-am tipat cat am putut. Bine ca n-a avut nimeni ideea sa-mi faca o poza la iesire! Si pentru ca adrenalina si-a intrat bine in rol si o tura in caracatita n-ar strica. Ce credeti? Am urlat cum rar s-a intamplat sa fac asta!  Imi pare rau Elena, eu te-am atras! 🙂

Din curiozitate si necunoastere, uneori fac lucruri prostesti. Fiind pe un vapor in largul Marii Rosii, intr-o zona perfecta pentru scufundari la suprafata, toata lumea era extaziata de frumusetea recifului de corali. Cum nu stiu sa inot, muream de ciuda ca nu ma puteam aventura si eu. Asa ca “inarmata” cu o vesta de salvare si o punga cu momeala vie, intentionat plasata la mine, am reușit să adun toți peștii în jurul meu. Nu vreti sa stiti ce spectacol am putut oferi tuturor, cand vazand ca bancuri intregi de pesti vin spre mine (spre punga cu momeala), am inceput sa strig dupa ajutor ca ma inghit pestii. Si-n toata agitatia aia am inghitit cateva guri bune de apa sarata, fapt ce-a dus la mari probleme digestive, pentru tot restul zilei, pe apa. Horror!

Snorkeling la Marea Rosie

Tot de prin Egipt, de asta data pe uscat, pe la piramide mai exact, am cazut in plasa unui nene cu camilele. Insotita fiind de inca trei prietene, am vrut sa ne plimbam pe camile in jurul piramidelor, astfel sa le vedem din toate partile si sa facem fotografii deosebite. Usor, usor egipteanul nostru ne-a dus destul de departe de celelalte grupuri de turisti, noi fascinate nu ne-am dat seama de asta, iar omul a inceput sa ne ceara bani pentru stradania lui. Retineti ca-i platisem consistent la inceput cand ne-am tocmit cu dansul, dar se pare ca el mai vroia. Mi-a fost cu adevarat frica, pentru ca eram cocotate sus pe camile fara nici o posibilitate de a cobori fara ajutorul sau. iar bietele animale nu pareau nici ele prea prietenoase. Aveti grija asadar!

 

De durian sigur stiti.  Durianul este un fruct originar din Asia de Sud-Est, utilizat pentru tot felul de beneficii organismului, bogat in fibre si vitamite,  cunoscut prin mirosul sau specific de animal mort sau de sosote. In Thailanda fiind, am vrut sa incerc tot felul de ciudatenii, printre ele fiind si acest fruct. Am cumparat o bucata, pentru ca e destul de mare, dar si scump, l-am dus la hotel si am uitat de el in frigider. Prin piete mergand, am simtit adesea un miros ciudat, dar nu m-am gandit c-ar fi chiar atat de rau. Unii spun ca gustul acestuia seamana cu ciocolata cu ceapa, vanilie sau nuca, dar credeti-ma ca eu n-am simtit nici un astfel de gust. Deschizand a doua zi usa frigiderului, am transformat camera de hotel intr-una cu miros de animal aflat in putrefactie de saptamani bune. Pentru ca-mi doream cu ardoare sa verific gustul, am iesit afara cu durian cu tot, am gustat putin si-am renuntat. Pur si simplu n-am putut.  Mirosul acela dubios m-a invaluit.

Durian. Acesta-i renumitul fruct cu proprietati miraculoase si miros dubios

Masaj thailandez? Parca va si vad chicotind! Nu stiu de ce, dar toata lumea tinde sa asocieze masajul thailandez cu ceva erotic, dar in sine, n-are nimic a face cu sexul. De fapt acest tip de masaj nu-i decat o paraitura de oase si-ti trebuie sa depui un efort substantial pentru a rezista unei sedinte intregi. Ma si vad parca stand pe scaun, inca nehotarata pentru ce tip de masaj sa optez, uitandu-ma la un tanar european  incovoiat de durere intr-un fotoliu si aproape tipand. Aha! Deci asta e faimosul thai massage! No way! Cand simpatica maseuza thailandeza ma intreaba ce vreau,  am sarit ca arsa de pe scaun: relax massage please! Concluzia: masajul de relaxare a fost dumnezeiesc!

O alta experienta cu masaj dar de data asta in Egipt: m-am dus la masaj cu arsuri solare la nivelul pielii! Cine stie ce insemna sa te arzi la soare isi da seama ce spun. O prietena, romanca stabilita in Egipt de cativa ani, detinea un salon de spa in Sharm El Sheikh iar la invitatia ei am avut parte de o dupa-amiaza relaxanta a naibii de dureroara. Ma ardea ingrozitor pielea, iar daca asta nu era de ajuns, am trecut prin sauna, baia turceasca si la urma masaj de relaxare. Vai de mine!

 

Sa ajung la Popeye Village, am mers prin coclauri. Sa ajung aici, trebuia sa schimb doua autobuze, doar ca al doile n-a mai venit. Am luat-o pe-o scurtatura, indemnata de aplicatia mobila Maps.me si-am ajuns in mijlocul unui camp, pe-un deal in pustietate. Nu vreti sa stiti ce reactie a avut Razvan atunci 🙂 Dupa vreo 4 km de escaladat dealuri si prapastii, am ajuns la faimosul loc. A meritat efortul, am descoperit o locatie frumos amenajata si bine conservata si o multime de turisti. Buna treaba fac maltezii astia cu turismul.

Principala straduta din satul lui Popeye

Desi sunt in general organizata si calculata in timpul calatoriilor, pierd ore intregi la cozi. Am stat la London Eye mai bine de doua ore, la Turnul Eifel cam tot pe acolo, dupa care mi-am spus: gata! Imi fac rezervari pe internet. Ce credeti? La Domul din Milano am stat 3 ore la coada! Si-am reusit sa-l conving si pe Razvan, habar n-am cum, dar a stat. Ce-i drept era super nervos si n-a mai avut chef sa urce pe acoperis, iar asta am facut-o singura. La pas! Am zis ca daca tot ma indop cu atatea bunataturi, inghetata, pizza, paste, macar sa fac putina miscare. Efortul mi-a fost rasplatit cu o priveliste fantastica asupra orasului Milano.

Terasa Domului din Milano

Din ultima vacanta n-am cum sa nu-mi aduc aminte de scurta excursie prin Istanbul. Avand o escala destul de lunga in drum spre Hurghada, am optat pentru un tur turistic ghidat prin Istanbul. Impreuna cu Razvan si inca un cuplu cu o fetita de patru ani, am pornit sa descoperim frumusetile acestui oras. Cu ochii dupa minaretele Moscheii Albastre, cu castile-n ureche incercand sa aud tot ce povestea ghida si cu aparatul in mana incercand sa surprind cat mai multe instantanee, nici nu mi-am dat seama cand m-am pierdut de prietenii mei. Sau ei de mine si de grup. Oricum ar fi, am continuat turul singura, cu ambele telefoane active in roaming la mine in geanta + pasaportul iubitului meu. Am avut un stres teribil, intrucat nu stiam cum sa iau legatura cu ei. Ne-am gasit la sfarsitul turului, la autocar!

Singura prin Istanbul

 

Le-am lasat la urma, desi nu-s cele mai recente, dar n-am cum sa nu-mi amintesc de cele cateva ori cand eram sa pierd avionul. Cu ochii prin dutty-free n-am sesizat ca incepuse imbarcarea. Mi-am dat seama doar cand mi-am auzit numele. Ohhh!

 

Cu siguranta ati adunat si voi momente demne de a starni amuzamentul. Care sunt acelea care va vin acum in minte?Hai curaj! 🙂

Angela este o persoană obișnuită, cu un job full-time și o pasiune colosală pentru călătorii, din care adună o mulțime de experiențe și pe care le împărtășește cu voi!

7 Comments

  • Narcisa Lawrence

    19 June 2017 at 14:25

    Imi aduc aminte de toate momentele amuzante (tragice la momentul respectiv)cu mare drag, momente pe care le-am trait impreuna si sincera sa fiu nu m-as supara sa mai trec prin unele pe viitor. Te imbratisez .

    Reply
  • ana maria

    19 June 2017 at 16:05

    Eram in aerport in Aruba si luam un avion intern spre Curacao. Mai aveam vreo 30 min pana la imbarcarea pr-zisa, eu la toaleta, sotul aiurea sa caute un loc de fumat. Ambele telefoane la mine. Cum stateam eu asa relaxata…imi aud numele strigat. panica maxima, ies val vartej, ajung la poarta….toata lumea imbarcata…se inchidea poarta…daca ajunsese toata lumea s-au gandit sa decoleze mai devreme. sotul lipsa…, mai sa incep sa plang, le explicam ca mai e juma de ora pana la decolare, ei nu si nu, ca plecam. dupa vreo 10 min apare sotul nervos ca nu a gasit loc de fumat. Slava domnului ca daca gasea, nu mai prindeam avionul 🙂 horror. stres maxim.

    Reply
  • trivo.ro

    19 June 2017 at 22:25

    Cand am calatorit prima data cu trenul in vagonul de dormit, curios din fire, am inceput sa apas pe toate butonasele, clantele etc. Dau de o usita imping putin (mai mult) in dansa: Vagonul de dormit pentru 2 se transforma in apartament: acces direct la vecinii care dormeau! Nu s.a mai inchis! Asa ca am platit degeaba pentru 2 locuri, mai bine ma duceam la cuseta de 4!

    Reply
  • mgp

    22 June 2017 at 18:29

    Am si eu ceva asemanator:
    Plecasem in Tunisia eu +1grup.Intr-o zi ne hotaram sa mergem in desert cu camilele.Ma imbrac eu cu tot ce trebuie conform instructiunilor si plecam.Ajunsi acolo ni se cere sa ne costumam .Toate bune si frumoase….plecam spre camile,eu aleg pe cea mai cea si mai sunt si cap de turma.Dupa primii 2km solicit sa imi reasez pozitia pe camila putin pt ca simteam ca pic.Cand sa ma dau jos…..fasssst si pantalonii mei,s-au rupt pe toate cusaturile lor….in mijlocul desertului.Grupul incepe sa rada si cand radeau ei mai cu pofta incepe un vant infiorator si de frig, am solicitat sa ma dau jos sa ma intorc cu un cal cu ceva pana spre tabara de plecare.Al dracutului muslim ce sa se abata el de la plan ,se facea ca nu intelege ce ii zic ….abia cand am injurat tare si in romaneste a avut omul reactie pt ca ce sa vezi….era roman. SI CA SA FIE TOTUL SI MAI AUTENTIC SCOATE UN SMARTPHONE SI SUNA SA ADUCA UN …CAL :))))!!!Dupa ce ajunge si fat frumos pe cal…negru si il rog sa ma duca spre tabara cat mai repede ca mor de frig ,el se gandeste ca parca parca e cazul sa ma mai plimbe putin.IAR CA SA FIE TREABA TREABA PANA LA CAPAT;M-a plimbat atat de mult ca am ajuns o data cu ceilalti la tabara si fat frumos cu cal negru o incheie cu,,Luxury madame,very organized we are”.
    De atunci am ajuns sa iubesc blonzii si sa urasc camilele!

    Reply
  • Andreea B

    17 August 2017 at 19:31

    Si in cazul meu fiecare excursie are momente de neuitat ca altfel cred ca m-as plictisi. Cateodata totusi simt ca sunt prea multe dar ce sa mai zic… fericiti le-om duce toate, de e pace de-i razboi ).

    Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: