Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

Paris – martie 2014 – Ep. 1

 

 

  • Perioada: 26 martie- 01 aprilie 2014
  • Numar zile/noapti: 7 zile, 6 nopti
  • Structura grupului: 2 persoane
  • Transport: avion Bucuresti Otopeni – Paris Beauvais
  • Mijloace de transport local: autobus, metro

 

V-amintiti de visul meu in care trebuia sa ajung la Londra, dar am ratat si de fapt am ramas la Paris? Ehehe!!! uite ca a venit si timpul vacantei in capitala fracezilor. Pentru ca aveam un precedent cu Narcisa si ne-am simtit fantastic impreuna, am zis sa repetam experienta. Si unde altundeva? La Paris!!! Astfel incep pregatirile, cu cautarea biletului de avion, cazare, diverse informari despre transport, obiective turistice…

Am ales ca si perioada o saptamana la finalul lui martie, gandindu-ne  ca e primavara, vreme placuta, totul inverzit, nu-i foarte aglomerat, iar pentru mine era perfect ca inca nu incepuse sezonul turistic.  Fiindca urma sa fie ziua cumnatei mele, iata inca un motiv sa alegem sfarsit de martie.   La fel ca si la Londra ne-am luat un bagaj de cala, de data asta cu un troler bun si lucruri semnificativ mai putine, am plecat din Bucuresti dimineata cu o cursa Wizz Air si am aterizat pe aeroportul Beauvais, la 80 km nord-vest de Paris, un aeroport micut, dar practic folosit in general de companiile aeriene low cost. Transferul de la aeroport pana in Paris l-am facut cu autobuzul, am coborat in  Porte Maillot, iar de aici cu metroul pana in statia Roma. Stiam asta in prealabil, ca tin cont intotdeauna de anumite lucruri: nu plec niciodata la drum fara sa ma informez despre traseu, ce mijloc de transport iau, imi notez tot, printez trasee, plec la drum mereu cu un teanc de hartii, cu confirmari de rezervari, dovezi de plata, copii dupa pasaport, bilet….orice, la capitolul planificare nu ma intrece nimeni. Cred ca din cauza asta cade in atributiile mele sa ma ocup de rezervari, plati si tot ce trebuie.

Bun…si daca teoretic stiam ce trebuie facut, la practica m-a cam doborat; la metrou nu stiam de unde se ia bilet, cum, ce fel; toata lumea avea abonamente, toti treceau. Intr-un final ne-a aratat cineva cum se procedeaza, coboram, ne orientam cara bagajul ala pe scari, mi se parea din ce in ce mai greu si mare.Cred ca devin experta la manevrat trolere, ca ma descurc din ce in ce mai bine. Dupa cateva metrouri schimbate, urcat si coborat scari,  iata-ne in inima Parisului!!! Wow!   Acum, hai sa vedem cum gasim hotelul! Intrebam stanga, dreapta cum nici una din noi nu prea stim franceza, cam complicat sa ne ajute cineva in engleza, ma rog…ne ajuta o doamna draguta, chiar ne-a condus pana la hotel.

Hotelul du Roi Rene 2* (http://www.hotelduroirene.com/home.html ), unul micut cu 28 camere mici, saracacioase, cu bai la fel de mici, tip budget, situat in arondismentul 17. Hotelul este deservit de un mic lift in care incap maxim 2 persoane, cand a trebuit sa urcam doua persoane + trolerul, a trebuit ca una sa vina din urma. Nu cred ca l-as mai alege o a doua oara, dar la momentul acela a fost suficient, pentru noi a contat ca este aproape de statia de autobuz dar si de metro si pretul bineinteles a cantarit destul de mult in alegerea lui, a platit in jur de  50 euro/noapte. In prima zi am facut un mic tur al zonei, astfel descoperind ca este una frumoasa, linistita cu un parc dragut in apropiere -Square des Batignolles , magazine, terase, baruri. Si pentru ca erau obosite rau,am luat cina intr-unul dintre multele restaurantele de prin zona si la somn. De maine incepe aventura!

 

A doua zi, cu ce sa incepi daca nu cu Champs-Elysees? Am ajuns aici cu metroul, care vreau sa va spun ca este foarte bine pus la punct, ne-am descurcat fara probleme. In toate zilele am folosit doar acest mijloc de transport, ne-am luat bilet pentru fiecare calatoarie ca pana sa ne dam noi seama cum e cu abonamentele, trecuse vreo trei zile si nu-si mai aveau rostul. Un bilet era 1,4 euro si se poate folosi pentru mai multe calatorii, atata timp cat nu iesi la suprafata. Am coborat la Charles de Gaulle – Étoile, era o zi superba de primavara cu copacii abia inverzind, de un verde crud, proaspat, unii incepand sa infloreasca. Primul vazut, placut si fotografiat a fost Arcul de triumph, care era in renovare si nu se putea vizita, cel putin in ziua aia ( nu stiu cum se face, ca peste tot intalnesc obiective, locuri in renovare). Arcul este principalul monument din piata Charles de Gaulle-Etoile, avem si noi varianta romaneasca, dar nu se compara. Cand esti la Arcul de Triumf, Parisul se afla pur si simplu la picioarele tale. Intr-o parte poti vedea Champs Elysées, in alta parte piata Concorde, Gradinile Tuileries si Louvre-ul. Se trece printr-un pasaj subteran pe sub piata Charles de Gaulle-Etoile si se ajunge pe celebrul bulevard Champs-Elysees cu o lungime de 2 km si o latime de 80 metri,  cunoscut in Franta sub numele de “La plus belle avenue du monde” (Cel mai frumos bulevard din lume). L-am facut pe tot la pas, bineinteles cutreierand si o buna parte dintre magazinele de lux ce sunt parca toate aici. Tin minte ca in acea zi, presedintele chinez se afla in vizita oficiala la Paris si era mare forfota, politie peste tot, au inchis circulatia cu o ora inainte de  trecerea coloanei oficiale si inca jumatate de ora, dupa. Da, am asistat la asta…. Daca la Londra am vazut atat de multi oameni de culoare ca aveam impresia ca-s in Africa, la Paris am vazut o multime de asiatici, nu stiu daca avea legatura cu vizita presedintelui chinez, dar erau multi chinezi, japonezi, sud coreeni, habar n-am ca dupa mine toti sunt la fel …..si arabi, in special femei arabe incarcate cu sacose de cumparaturi…sau poate erau goale, cine stie? 

 

La capatul bulevardului, am ajuns in Place de la Concorde, cea mai mare piata publica din Paris ce separa gradinile Tuileries de bulevardul Champs-Elysees. Initial a fost numita Piata Ludovic al XV-lea de aceea in mijlocul sau a fost amplasata o statuie ecvestra a acestuia. Obeliscul Luxor, un monolit din granit decorat cu hieroglife egiptene, daruit Frantei in anul 1829 de viceregele Egiptului, Mehemet Ali  a inlocuit ghilotina din Place de la Concorde. Piata are forma de octagon, in fiecare colt al ei fiind statui reprezentand orasele franceze: Lille, Strasbourg, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest si Rouen.

Statuia lui ” El Libertador”

Obeliscul Luxor

Traversand podul Alexandru al III-lea, dupa mine cel mai frumos dintre cele 37 care sunt peste Sena in Paris, deja vedeam vedeta capitalei Turnul Eiffel, ca doar cand te gandesti la Paris iti vine in cap Turnul Eiffel, nu? Dupa ce ca am mers mai bine de 4 km pe ziua aia n-am rezistat tentatiei de a urca in varf. Dupa o asteptare de doua ore la coada, am urcat cu liftul bineinteles, ca si asa cumnata-mea era un pachet de nervi, ea voia s-o lasam pe a doua zi, eu….eram in al noualea cer, abia asteptam sa ajung sus, aveam senzatia ca in loc sa urcam, stam pe loc. Am ajuns in varf, la 300 metri inaltime ( + 24 metri antena atasata ulterior), eram extaziata, am trait momentul ca si cum ar fi fost ultima zi din viata, n-am cum sa descriu sentimentul de fericire. Se vede tot orasul, am facut fotografii superbe. Sa va mai spun ca am avut sansa de a prinde apusul?

 

Cina am servit-o la un restaurant in apropiere de Turnul Eifel, am incercat faimosul pui coquelet, un puisor de ferma de maxim 28-30 zile, cunoscut pentru carnea fina, frageda si gustul deosebit. Délicieux !

Pentru prima zi a fost mai mult decat suficient in special pentru picioarele noastre, asa ca ne-am orientat repede dupa o statie de metro si…la hotel.

In articolul urmator vedem pe unde ne-au mai purtat pasii….

 

 

Angela este o persoană obișnuită, cu un job full-time și o pasiune colosală pentru călătorii, din care adună o mulțime de experiențe și pe care le împărtășește cu voi!

One Comment

Leave a Reply

%d bloggers like this: