Pe jos de-a lungul Nilului  este povestea unei expeditii memorabile, greu de egalat în viitor. Aproape 7000 km străbătuți pe jos, nopți petrecute în sălbăticie, hrană limitată și pericole nenumărate, războaie declarate sau nedeclarate, păduri tropicale, savane, mlaștini, deșert, șase țări diferite ( Rwanda, Tanzania, Uganda, Sudanul de Sud, Sudan, Egipt) – aceasta este experieța lui Levison Wood, exporator britanic, fotograf și scriitor. El a încercat și-a reușit să străbată pe jos lungimea celui mai mare fluviu din lume, în aproape un an de zile.

 

Motivul? Fiindca Nilul era acolo și vroia să-l parcurgă pe jos.

 

Pe jos de-a lungul Nilului

Alături de ghidul său Ndoole Boston își începe lunga călătorie, prin pădurea Nyungwe din Rwanda, o țară măcinată de conflicte etnice și acum după 20 ani de la genocidul în care și-au pierdut viața mai bine de un milion de oameni. Continuă cu Uganda, o țară ușor mai prospera decât cea dinainte, prin locuri din care se presupune ca virusul HIV s-a răspândat în toată lumea. Sudanul de Sud, cel mai nou stat din lume, aflat încă în conflicte civile s-a dovedit a fi imposibil de îmblânzit. La patru luni de la startul primejdiosului drum, s-a văzut nevoit să ia una dintre cele mai grele decizii și anume să renunțe la serviciile camaradului și prietenului său, Boston și asta pentru a nu-i mai risca viața în continuare.

Forțat de situația de criză din Sudanul de Sud, pentru a-și salva viața, a trebuit să abandoneze expediția în orașul Bor și să fugă practic în capitala Sudanului, Khartoun.

De aici, a făcut cale întoarsă cât mai aproape de granița sudică cu statul vecin, de unde tocmai fugise, pentru a-și continua drumul, ce fusese nevoit să-l întrerupă.  La Kartoun, locul unde Nilul Alb îl întâlnește pe fratele său, Nilul Albastru, exploratorul nostru îl întâlnește pe  Moez, viitorul său ghid care urmează să-l însoțească până la trecerea în Egipt, într-o călătorie de 1600 km. Sudanul urma să fie un nou început, zilele i se păreau o veșnicie și pentru prima dată mersul pe jos i se părea un exercitiu lipsit de sens. Nu mai găsea nici o alinare în a pune un picior înaintea celuilalt, ducându-i lipsa fostului tovaraș de expediție care-l înveselea întotdeauna cu diverse teorii ale conspirației, atât de exagerat de inexacte.

 

Calculele de acasă nu se potrivesc niciodată cu cele din…. deșert

Din pricina unui baraj construit de sudanezi pe fluviu , obiectiv strategic bine păzit de militari, nu-i rămâne decât să ocolească această porțiune și să traversese deșertul Bayuda. O misiune extrem de dificilă. Însoțit de Moez, doi beduini (care de fapt nu pusese vreun picior prin acele locuri) și trei cămile, au trecut prin niște clipe de coșmar. Au supraviețuit în deșert o zi întreagă fără apă, temperaturi de peste 50 grade și au rezistat în calea “haboob-urilor” -furtuni de nisip. Puțin peste o săptămână și au reușit să traverseze deșertul.

Ajuns la granița cu Egiptul i se refuză cererea de a trece frontiera pe jos. Astfel nu-i mai rămâne decât să ia feribotul pe o distanță de 375 km, așa având discontinuitate iar în expediția lui. Adevăratul motiv pentru care coruptul Guvern egiptean nu-i las pe turișt în locuri ca acelea, este pentru faptul că teritoriul este controlat de contrabandiștii de arme, droguri sau cămile. Astfel ajungând la Aswan, unde se află și faimosul baraj de pe Nil, din nou este obligat să suspende călătoria, fiind în “arest la hotel” pentru aproape o lună, până când cu o sumă imensă de bani (34.000 $) a obținut permisele de trecere.

Însoțit de Turbo, egiptean de origine, s-a întors din nou aproape de granița sudică cu Sudanul pentru a-și continua drumul de încă 1600 km până la faimoasa deltă a Nilului. Profund dezgustat de un Egipt al nimănui, dar puternic militarizat, una dintre cele mai enervante, birocratice și frustrante țări din lume, își continuă drumul urmărit încontinuu de trupe ale poliției. Acum, că începea să întrevadă sfârșitul călătoriei, aceasta părea mai departe ca  niciodată, ajunsese la capătul răbdării, slăbise foarte mult, stomacul i se micșorase iar picioarele umflate și pline de bășic, nu-i mai dădeau ascultare.

 

După aproape zece luni de când gustase pentru prima dată din apele Nilului, în Pădurea Nyungwe din Rwanda, sleit de puteri, iată că  ajunge la capăt, locul unde Nilul se varsă în Marea Mediterană.

“Pe jos de-a lungul Nilului” este o carte care m-a fascinat din prima. O experiență captivantă, o poveste inedită despre supraviețuire și perseverență, în care Levison Wood nu doar că ne prezintă chinurile prin care a trecut, dar aflăm și o mulțime de lucruri interesante și controversate despre istoria recentă a unor țări din această parte a lumii într-un continent, unde granițele sunt într-o continuă schimbare.

Așadar o carte deosebită, memorabilă, care vă va purta dintr-o era în alta, parcurgând nu doar mii de kilometri, dar și milioane de ani, pe care vi-o recomand cu cea mai mare plăcere! Cartea o găsiți aici. Pentru alte cărți interesante, vă recomand și site-ul acesta!

 

 

Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să-l distribuiți și prietenilor voștri de pe Facebook! Totodată, vă invit să dați și un follow pe Instagram, să ne cunoaștem mai bine!

Numai bine!