Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

  • Home
  • /
  • Carti, filme
  • /
  • Splendidul loc al fericirii supreme al Ralucăi Feher – recenzie

Splendidul loc al fericirii supreme al Ralucăi Feher – recenzie

Mi-am făcut deja un obicei, (sper eu unul de bun augur) de a citi cărți de călătorie, după care să vi le prezint și recomand și vouă. Ce-i drept au mai făcut-o mulți alții inaintea mea, dar ce să-i faci, iată că mai sunt oameni care abia acum și-au descoperit noi pasiuni și s-au trezit să-și facă un blog unde să-și expună experiențele din călătorii, atât cele reale cât și cele încă imaginare.

Sursa foto: http://www.catchy.ro/

În prezentul articol, vă poftesc să călătorim alături de Raluca Feher de-a lungul și de-a latul unor locuri captivante și să descoperim locuri și oameni frumoși și interesanți de prin Asia.

Raluca Feher călătorește foarte mult, o face într-un stil aparte și nu numai, după fiecare călătorie scrie, împărtășind cu noi aceia mai vitregiți de soartă care nu avem posibilitatea să călătorim atât de mult. Ei bine, când am auzit prima dată de ea, într-un articol al lui Imperator Travel ( bloggerul meu favorit), mi-am comandat imediat cartea. Am fost prinsă încă de la început de stilul ei aparte de a scrie, alambicat pe alocuri, cu o omniprezentă (auto)ironie la adresa tuturor pățaniilor asiatice de care a avut parte.

ÎN SPLENDIDUL LOC AL FERICIRII SUPREME SAU CUM A GĂSIT FEHER MONGOLIA, KOREEA ȘI JAPONIA, ne sunt prezentate o colecție de patru călătorii, mai atipice: Mongolia în 2009, Koreea (de sud) în 2013 și Japonia de două ori în 2007 și apoi în 2015. N-a fost greu de sesizat tot felul de racorduri între aceste țări din Asia și România, o continuă comparație între tot ce se întâmpla acolo și între ce se întâmpla aici.

Despre Mongolia nu știam mai nimic, în afară de amplasarea ei în Asia Centrală între Rusia și China , cu o suprafață de cinci ori mai mare decât a Germaniei și cu o populație de numai 3 milioane de suflete. Și despre Ginghis Han. A fost pentru mine o călătorie în necunoscut, în care am experimentat alături de ea toate acele experiențe stranii, chinuri îngrozitoare din Deșertul Gobi, cu (ne) dormitul în iurtele băștinașilor, cu furtunile de nisip, mersul pe cămilă,  frig și foame. O călătorie care ia pus la mare încercare rezistența la condiții precare și răbdarea.

” Mongolia, deși in Asia, este mai degrabă o țară balcanică, un Mordor amuzant de unde au plecat în lume hunii, turcii și hoardele lui Ginghis. În Mongolia, secolul XXI nu a ajuns, te plimbi într-un spațiu la fel de nomad ca locuitorii lui, o țară întreagă alergând haotic între 1300 și 1980. Cum ți-o fi norocul.”

“Deși …..Japonia și Coreea sunt plasate mult în viitor, realitatea de pe teren e diferită….”

Trecem de la o stare la alta și patru ani mai târziu, călătorim într-o Koree de Sud, plasată mult în viitor unde ne lovim de tot felul de diferențe culturale, de bariere lingvistice și întâlnim o lume atât de diferită de cea dinainte, o țară aflată în antiteză cu Mongolia (dar și România). Koreea de Sud este o țară în care “nimeni nu vrea să te facă… unde taximetristul ia card și nu alege calea cea mai lungă până la destinație….unde chelnerul nu vrea șpagă….”. Seulul este ” orașul în care m-aș muta mâine, să respir impecabilitatea asta studiată, să învăț să trăiesc în ritmul ăsta al gesturilor niciodată inutile, care se leagă perfect…”. Cireașa de pe tort este reprezentată de strania călătorie în zona demilitarizată, la granița dintre Koreea de Sud și sora ei, cea mai comunistă țară din lume, Koreea de Nord.

Japonia și restul lumii. Cele două călătorii în Japonia, la distanță de 8 ani între ele m-au purtat pritr-o altă lume, perfectă, cu oameni demenți dar amuzanți, pe care trebuie să stai și să-i studiezi atent pentru a putea să-i înțelegi cât de cât, un contract atât de puternic între țara și locuitorii ei. Întâlnește aici o curățenie desăvârșită, la un moment dat ne spune că dacă ar fi fost un câine care să fie nevoit să trăiască din linsul pe jos, ar fi murit de foame.

Nu mai este nici o noutate că Japonia este una dintre slăbiciunile mele, este una dintre acele țări (Japonia, India și SUA) la care visez de ceva vreme și cred cu tărie că în viața asta voi avea șansa să le văd. Am citit cartea Ralucăi Feher cap-coadă cu o așa poftă, cum rar minse întâmplă.

Vă recomand cartea cu cea mai mare căldură și sper ca și pe voi, așa cum s-a întâmplat în cazul meu să vă inspire.

Leave a Reply

%d bloggers like this: