Și a fost cam… dezamăgitor! Pe litoralul românesc n-am mai fost de mai bine de 15 ani și s-o spun pe-aia dreaptă, nu prea îi duc dorul. Și nu că aș avea vreo problemă cu Marea Neagră, nu ea e problema, ci atmosfera de pe litoral, aglomerația de acolo, haosul, (ne)condițiile, prețurile de multe ori exagerate, lipsa de activități extra plajă și bălăceală. Am mai fost între timp la Sulina sau Perișor și am revenit acum, la Sfântu Gheorghe după 12 ani. Îmi aduceam aminte cu mare drag de plaja de la Sfântu Gheorghe, mereu a fost sălbatică și poate nu atât de atractivă din lipsă de servicii. Dar acesta a fost farmecul ei!
Am fost, dacă nu greșesc de 3 ori la Sfântu Gheorghe și bineînțeles la plajă. Prima dată, fără să știu, am nimerit exact la debutul Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul, în 2004. Pentru cei interesați, acesta se află acum la a 15-a ediție și se va desfășura în același loc, între 5 și 11 august. Ce nebunie!!!!
Ultima dată am fost în 2007, cu ai mei colegi din liceu, acolo ne-am organizat banchetul de sfârșit de liceu. Ce amintiri! Da, alte vremuri, alți oameni, alte viziuni. Am petrecut vreo 4 zile superbe, zi de zi, mergeam pe jos v reo 10km dus-întors, din sat până pe plajă. Și erau atâția tăuni…. Dar era fain, plaja era superbă, lată și aproape pustie, un nisip fin și curat, cum rar îți e dat să vezi, apa curată, liniște, iar noi doar cu grija Bac-ului ce avea să urmeze. În rest nimic, am petrecut câteva zile superbe, de care mi-am adus aminte acum refăcând (parțial) același traseu.
Cum am regăsit plaja de la Sfântu Gheorghe după 12 ani?
Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt cârcotașă și rar se întâmplă să scriu despre ceva care nu mi-a plăcut. Veți spune probabil că da… după plajele din Cuba, Egipt sau Thailanda, normal că astea nu-mi mai plac. Ba deloc, nu e vorba de ce alte plaje superbe am văzut între timp. Îmi iubesc locurile natale, avem o țară superbă, pe care din păcate n-am văzut-o încă pe toată și-mi place să văd locuri noi și desigur să revin în cele pe care le-am mai văzut. Dar nu-mi place atunci când văd neimplicare din partea celor care sunt responsabili nu doar cu colectarea taxelor și administrarea acestora, ci și cu întreținerea și curățenia acelor locuri.
De abia așteptam să ajung din nou la Sfântu Gheorghe. Deși locuiesc aici, în zonă, ajung atât de rar. Și mereu am aceeași explicație stupidă: e prea aproape! Nu acesta e motivul desigur, dar vara nu stau deloc bine cu timpul liber și atunci când am puțin timp, cu greu îmi rămâne pentru a explora împrejurimile. Și cum am prins o jumătate de zi liberă, ne-am urcat într-o barcă (de la Murighiol) și în puțin peste o oră eram deja înmuiată în apele Mării Negre.
Sentimentul a fost fantastic, nostalgică fiind probabil după acele vremuri cu care poate n-o să mă mai reîntâlnesc, ardeam de nerăbdare să-mi afund tălpile în acel nisip fin căruia i-am dus dorul atâția ani.
Mă bucuram precum un copil mic atunci când își primește jucăria preferată și cu cât mă apropiam mai mult de plajă și auzeam valurile cum se sparg de mal, entuziasmul meu cunoștea cote maxime.
Și mă apropii, pășesc pe plaja propriu-zisă și… ce să vezi??? Mi-a picat fața când am văzut o imagine atât de dezolantă, cu mormane întregi de gunoaie aduse de vânt și deopotrivă de valurile mării. Câteva umbrele și șezlonguri răsfirate pe plajă, câțiva oameni și cam atât. Acum 12 ani nu era nici atunci nimic amenajat, dar nisipul era curățat, la fel și malul mării. Îți era mai mare dragul să te bălăcești.
Drumul de acces spre plajă
Cam așa arăta plaja luni, după-amiază
Înțeleg, Dunărea este în continuă creștere și aduce cu ea tone de aluviuni, care toate bineînțeles se varsă în mare, iar aceasta ni le aruncă înapoi pe mal. Dar totuși! Era luni, ziua liberă de Rusalii, după un weekend prelungit, când atâția turiști ajung și la Sfântu Gheorghe, nu doar în stațiunile de pe litoral. Cum s-ar dori să se atragă turiști, dacă nu e nici un fel de condiții? Atunci, la ce rost acele umbrele și șezlonguri, pe care le închiriezi cu 10-20 lei/zi. Sau cât ori fi ele…. la cum arătau nici 2 lei n-aș fi plătit. N-am nici o problemă să stau pe prosopul adus de acasă. Și la ce folos acele terase de la intrarea pe plajă?
Bun, să spunem că toate mormanele de crengi fusese aduse în cursul acelei zile, dar gunoaiele de pe plajă, resturile aduse de vânt sau lăsate de cei care fusese înainte acolo? Acelea cine le strânge?
Lăsați-o d’le sălbatică atunci!!! Așa cum este ea de la mama natură! Cu nisipul ei fin, cu scoicile și resturile aduse de valuri.
Plaja încă mai păstrează puțin din farmecul unui loc virgin, mai puțin bătut de piciorul omului
Acest lucru este datorat, într-un fel sau altul și de accesul dificil până aici. Din sat până la plajă sunt vreo 3 km, sau mai mult dacă stai la începutul satului. Poți merge pe jos, faci vreo 30 minute. Înainte era un “trocarici” adică un tractor cu remorcă ce făcea curse spre/dinspre plajă. Acum am văzut niște mașini adaptate, cu bănci pe margine, special pentru a transporta persoane.
Pentru a te bucura pe deplin de sălbăticia plajei, mergi ceva mai departe de locul amenajat. Măcar simți cu adevărat că ești într-un loc virgin. Mergând spre partea dreaptă a plajei, vei ajunge la gura de vărsare a brațului Sfântu Gheorghe în mare. Uneori se vede foarte fain diferența de culoare dintre cele două ape. Dacă mergi spre partea stângă, de la drumul de acces, vei avea la dispoziție kilometri întregi de plajă pustie, numai pentru tine. Nu uita să-ți iei de băut și ronțăit ceva, mai în depărtare nu vei mai găsi nimic. Dar și mai important, nu-ți lăsa resturile pe plajă!
Și drumul de acces din localitate spre plajă este unul încă sălbatic. Se merge pe un drum neasfaltat, printr-o pădurice.
Sfântu Gheorghe 2007
Sfântu Gheorghe 2007
La Sfântu Gheorghe se poate ajunge doar pe apă
Poți ajunge din Tulcea cu una din cursele zilnice ale Navrom, poți cumpăra biletele și online de pe site-ul Navrom
Dezavantajul e că durează mult, se face în jur de 4-5 ore.
Mai poți ajunge și cu transfer privat, din Mahmudia sau Murighiol, cu o barcă rapidă cu motor, vei ajunge într-o oră la destinație.
Plaja de la Sfântu Gheorghe – o alternativă la plajele aglomerate din stațiunile de pe litoral
Cu toate că pentru mine a fost cumva dezamăgitoare experiența de la plaja din Sfântu Gheorghe după 12 ani, eu te încurajez totuși s-o faci. Mai ales dacă nu ești prea prieten cu litoralul românesc. La Sfântu Gheorghe e altceva. E și Deltă e și mare. Ai natură, liniște, oameni simpli și primiori, mâncare pescărească, plimbări pe canalele Deltei, eventual și ceva partide de pescuit. Poate între timp se mai rezolvă și problema gunoaielor de pe plajă.
Îți recomand să te cazezi la particulari, pentru ca experiența să fie una cu adevărat inedită. Vei găsi o mulțime de pensiuni din care să alegi.
Și musai să încerci storgeagul din sturion, sau din somn, după noroc! E o ciorbă din pește, tradițională, care are consistența ciorbei rădăuțene, cu bucăți din pește și se mănâncă cu mujdei de usturoi. Aaa și poate tu ai noroc să găsești hamsii prăjite!!!
Pentru cei mai pretențioși dintre voi, există Complexul Green Village, cu condiții bune de cazare și petrecere a timpului liber, piscine, saună, etc… Și prețuri pe măsură, normal!
Nu uita că te aștept și pe Facebook și Instagram, cu o mulțime de fotografii!
Călătorii fascinante să ai!
Vezi și:
16 motive să vizitezi Delta Dunării
13 Comments
monologpeblog
19 iunie 2019 at 17:30Daca e si Anonimul mai merge, dar asa, pe sec, e cam prea sec
Angela Călătorește
19 iunie 2019 at 17:36Mă faci să zâmbesc… dacă ești și cinefil, mai merge… dacă nu…. mai bine în afara festivalului. Nu de alta, dar o să alergi cu orele să găsesti să mănânci undeva….
monologpeblog
19 iunie 2019 at 17:50Mai bine mananc paine goala decat sa zac pe o plaja
Otilia Dima
19 iunie 2019 at 18:43Anul trecut am fost la Sulina. Mi-a placut, dara fel ca tine m-am intrebat si eu de ce nu au mai multa grija de plaja si statiune, in general. Pacat pentru ca era foarte frumos, dar nu stiu daca as mai reveni.
Angela Călătorește
19 iunie 2019 at 22:17E fain atunci când o plajă sălbatică rămâne sălbatică. e Ok, știi unde te duci. dar deja când apar servicii, cum sunt închirieri șezlonguri, umbrele, terase… e altă treabă. Atunci acea plajă trebuie întreținută. Nu-mi poți închiria o umbrelă exact lângă mormanul de gunoaie!
Cristina
20 iunie 2019 at 9:02Problema cu gunoiul de pe plajă începe fix cu cei care aruncă. Aici e o mare problemă de educație, omul nu se gândește că dacă merge la plajă și bea o bere, mănâncă o bomboană sau fumează o țigară, asta nu înseamnă că e ok să lase doza goală tot pe plajă, să îngroape mucul de țigară în nisip ori să lase ambalajul de la Chupa Chups „în bătaia brizei”. Că e în concediu/a plătit și poate face ce vrea. Și da, știu că tu nu faci așa, eu nu fac așa, mulți alții nu fac așa. Dar pentru fiecare om care nu face așa sunt 5, 10, 100 care fac. Și așa avem gunoaie. S-ar zice că „păi nu-s coșuri amenajate”. Așa, și? Nu-ți cade nimic să ai o pungă cu tine (eventual aia în care ți-ai pus la magazin berea, bomboana ori pachetul de țigări) în care să îți pui și gunoiul și-l arunci frumos la cazare.
Nici în Tokyo nu-s coșuri pe stradă și, totuși, nu-i fir de gunoi. A, da’ cum să ne comparăm noi cu Japonia? Păi ne comparăm, că tot oameni sunt și ăia, n-au cinci capete ori șapte perechi de brațe. Diferența e EDUCAȚIA.
Știu că am fost prea vehementă și prin asta nu absolv de vină reprezentanții unităților de cazare ori cei ce ar trebui să se ocupe de curățenie. E clar că nici ăia nu-și fac treaba. Dar până la ei îs sătulă de idei pe care le-am mai auzit cum că „am plătit, fac ce vreau”, „eu sunt client, fac ce vreau” și tot așa. Faptul că ai plătit, că ești client, că ești în vacanță, nu înseamnă că ești scutit de la a avea bun simț. Eu cred că omul sfințește locul și că orice schimbare pe care o vrem începe cu noi. Din păcate, vorbesc degeaba, doar așa, să mai scap de draci :)) E clar că cei ce aruncă gunoaie pe unde apucă nu citesc pe aici ori alte bloguri asemănătoare.
Angela Călătorește
20 iunie 2019 at 9:55Exact! Îți înțeleg perfect înverșunarea, aceleași gânduri mă trec și pe mine. Lucrând în domeniul ăsta, observ atât de multe caractere urâte de oameni, acre așa cum spui tu, au impresia greșită că dacă au închiriat o cameră într-o noapte într-un loc, au dreptul să vânzolească tot hotelul, să deranjeze pe toată lumea, să folosească toate mesele cu băutura lui de acasă și așa să le lase.
E lipsă de educație, de bun simț, de bună creștere de orice vrem noi. Și din păcate cei mai mulți dintre cei cu care interactionez eu zi de zi, exact așa sunt.
Foarte puțini sunt cei din cealaltă tabără.
Illusion
20 iunie 2019 at 20:02Trist. Nu știm să valorificăm ce avem… și avem atât de multe 🙁
Angela Călătorește
21 iunie 2019 at 10:03Ohhh daaaa!!!! Mare păcat că mâna aceea ce oameni care-și doresc o schimbare în bine se satură la un moment dat să se lupte cu morile de vânt și se tot duc…. Și rămân majoritatea celor care n-au nimic în cap, decât niște șmecherii de prost gust. Și uite așa am ajuns o țară de șmecheri limitați mintal. Scuzați-mi exprimarea, dar zău că-i așa!
Ordine sau dezordine
20 iunie 2019 at 23:21Aceeasi senzatie am avut-o si eu tot luni, cand am fost cu copiii in Parcul Tineretului din Bucuresti. Am intrat pe la o alta intrare decat cea sau cele mai folosite. Am mers pe pe scari distruse de timp si pe poteci ce dispar sub balatii mari cat un om adult. Dupa ce am vazut doua parcuri din Varna am zis ca nu este adevarat ce este la noi. Mai degraba se tund 10 m2 de iarba din parcurile de cartier decat sa se tunda sau sa se reamenajeze spatiul verde.
Angela Călătorește
21 iunie 2019 at 10:01E grav ce se întâmplă pe la noi! Zău! Și nu prea îți dai seama decât după ce vezi că alții pot și că e bine și-i frumos și civilizat si… etc. Și când vii înapoi și te lovești de aceeași limitați îți vine să tot fugi.
Toader Dana
21 iunie 2019 at 10:06Mi se pare un loc deosebit care ar merita mai mult. Imi plac locurile salbatice, ne invadate – inca – de spiritul destructiv al omului. E bine ca exista, asa cum e
Angela Călătorește
21 iunie 2019 at 20:02Poate o fi fost doar o excepție, poate că în general arată bine și o fi fost doar atunci așa.