Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

  • Home
  • /
  • DIVERSE
  • /
  • Cele mai auzite replici, când anunț că plec într-o nouă călătorie
cele mai auzite replici - CUBA

Cele mai auzite replici, când anunț că plec într-o nouă călătorie

Ce spun ai tăi cănd le zici că te pregătești să pleci într-o nouă călătorie? Care sunt cele mai auzite replici în cazul tău? Nu te-ai săturat să fii mereu pe drumuri? Dar cine zice că a fi pe drumuri e o corvoadă, când cei mai mulți dintre noi o fac din plăcere? Îi scoatem din calcul pe cei care călătoresc în interes de serviciu. Nu e vremea să te așezi și tu la casa ta, să-ți întemeiezi o familie, să crești un copil, să pui niște bani deoparte? Hai recunoaște, cu aceste replici te confrunți și tu, deși poate că până acum nu le-ai conștientizat. Sau n-ai vrut să le dai importanță. Acestea, pe lângă multe altele, sunt cele mai des auzite reacții, atunci când le spun alor mei că planific o nouă călătorie, sau că-mi doresc să plec într-un loc.

Involuntar, acele replici mă demoralizează și mă abat de la gândurile, planurile și traseele mele, îmi dau ceva de gândit și tocmai de aceea prefer, în ultima vreme să-i anunț că plec undeva de abia atunci când totul este pus la punct și când sunt pe picior de plecare.

De cele mai multe ori, cred că ai noștri nu ne dau astfel de replici din răutate. Sau așa îmi place mie să cred… 🙂 Or avea ei motivele lor să facă asta. Dar evident este faptul că:

În spatele acestor replici, devenite virale, stau mereu niște mituri, în jurul cărora unii obișnuiesc să-și ghideze viața

Vedeți, noi generația asta de după ’89 (și nu numai), avem tendința de a fi mai deschiși, să nu le mai luăm de bune și să credem în ele, fără a le întoarce pe toate părțile (la mituri mă refer).

În continuare îți voi face cunoscute și ție acele replici, care pe mine mă îngrozesc și de care încerc sa mă țin la distanță. Reușesc eu sau nu să le fac față? Răspunsul îl vom descoperi împreună, până la sfârșitul articolului.

Înainte de a trece mai departe, îți propun ceva. Încearcă să te gândești care sunt, în cazul tău, cele mai des întâlnite reacții pe care le surprinzi, la cei apropiați ție, atunci când le spui că pleci iar!  Sunt curioasă să aflu și tare mult te-aș ruga să mi le lași în comentarii, la sfârșitul articolului.

 

Buuun, hai să vedem așadar, care sunt cele mai auzite replici, când anunț că plec într-o nouă călătorie!

 

 

1.Dar mai stai și tu locului!

De fapt … cam e timpul să te pui și tu în rând cu lumea, să te așezi la casa ta, să-ți întemeiezi o familie, să crești un copil, poate doi.

În spatele acestei afirmații stă un mit conform căruia oricine vrea(sau trebuie) să se astâmpere la un moment dat. Până și o persoană obișnuită să fie pe drumuri toată ziua, se satură și se liniștește. Dar eu nu-s mereu pe drumuri, asta încerc să le explic tuturor celor care îmi aruncă replica asta în față. Muncesc extrem de mult, uneori cu lunile, fără a avea măcar o zi liberă, renunț la timpul meu liber, nu mai am viață socială, uneori nici familie. Călătoriile sunt refugiul meu, bucuriile vieții mele, plăceri nevinovate sau oricum ați vrea voi să le numiți.

Unii preferă să investească în proprietăți, mașini, să-și schimbe mobila din casă odată la 5 ani, eu aleg să investesc în fericirea mea, în  amintirile mele. Călătoresc ce-i drept mai mult decât majoritatea celor pe care-i cunosc eu, dar nu mai mult decât unii, care în felul acesta, si-au transformat călătoriile într-un stil de viață.

 

Și astfel, am început să susțin următoarea idee (scuzați-mă, îmi place mai mult cum sună în engleză 🙂 ):

Want to be happy? Stop buying things and go travel! Traveling is the true happiness!

 

Care e de fapt problema acestor persoane care obișnuiesc să pună întrebarea aceasta?

Nu știu dacă ar trebui să-i dăm o așa mare importanță, dar auzind-o atât de des, în mod automat, începi să-i găsești un răspuns. Plauzibil, pentru fiecare din noi. În adâncul sufletului, le-ar plăcea și lor să călătorească mai mult, dar n-o fac din tot felul motive inventate: nu sunt obișnuiți cu asta, dar nici nu vor să facă primul pas, le e teamă de imprevizibil, se tem de bariera lingvistică, nu au bani, nu sunt în stare să plece de acasă de teamă că nu se vor descurca, unii chiar nu s-ar descurca, din lipsa banilor.

Știți ce e cel mai ciudat la unii? Că au suficienți bani, dar sunt într-atât de zgârciți că nu vor să investească în fericirea lor. Și atunci aleg să-i îngroape în acei patru pereți, numită (a)casă, mobilă nouă, mașină nouă, perdele, grădină, gard, copii ș.a.m.d.

Este treaba fiecăruia să facă ce vrea cu timpul, cu viața și cu banii lui. Mi se pare logic să decidem la un moment dat ce ne face fericiți și să investim în ea.

want_to_be_happy__stop_buying_things_and_go_travel_

Sursa foto: keepcalmandposters.com

 

2.Cheltui o avere să călătorești!

sau… înseamnă că n-ai ce face cu banii…

Unii sunt de părere că dacă obișnuiești să călătorești, crești în curtea casei un copac cu bani. Sau ca faci afaceri dubiose. Sau că ai câștigat la LOTO. Sau….

Încet, încet începe să se demonteze acel mit conform căruia călătoriile sunt extrem de scumpe. A trecut vremea în care călătoriile erau un lux. Iar asta s-a schimbat (Slavă Domnului) odată cu apariția companiilor aeriene low-cost. De aici, a luat naștere și un alt concept nou, în această nișă, anume city break-ul.

 

Nu trebuie să fi câștigat la LOTO, ori să ai conturile umflate. Sau să ai părinți bogați sau vreun sponsor care să investească în plăcerile tale.

Este incredibil cât de ieftin se poate călători. Spre exemplu, eu am fost la Milano cu 16€ dus-întors. Și nu e musai să te cazezi în buricul târgului sau la hoteluri de 5* pentru a te simți bine. Există hoteluri drăguțe, accesibile oricărui buget și la câteva străzi distanță de centru orașului. Din punctul meu de vedere, prefer să dau mai puțini bani pe cazare și să mă folosesc de ei pentru a plăti bilete la obiective turistice, să mănânc ceva bun specific locului sau să merg într-o excursie la care am visat de mică. Și este mult mai important pentru mine să am o gazdă prietenoasă, cu care să pot comunica, eventual să mă îndrume spre locuri mai puțin turistice, decât să stau într-un hotel de 5*, într-o atmosferă rigidă.

Aceeași situație și-n cazul zborurilor. N-am zburat niciodată la business-class ce-i drept, dar n-am nici o problemă să zbor cu un low-cost. Iar pentru 4-5 zile, m-am obișnuit să nu mai dau banii pe bagaj de cală, mă folosesc de ei pentru alte activități, care mă fac mult mai fericită, decât să car după mine jumătate din garderobă.

Aud pe multă lume zicând că mâncarea e scumpă la restaurantele din Europa. Cine spune că trebuie sa iei prânzul la acele restaurante scumpe? Există tot felul de alternative ieftine, restaurante frecventate de localnici, mai puțin turistice, unde poți mânca foarte bine cu câțiva euro. Sau acele all you can eat 🙂 Sau poți îmbina mesele la restaurant cu picnicurile în natură. Poți să mergi la supermarket, să-ți cumperi necesarul și să iei masa în parc pe-o bancă.

Alege să călătorești în extra-sezon!

Sau pur și simplu, alegi să călătorești în acele destinații ieftine (Egipt, Maroc, Turcia, Moldova, Thailanda etc), în defavoarea celor exclusiviste(Dubai, Maldive, Seychelles, Mauritius etc.). Ori te specializezi ca vânător de oferte și călătorești în extra-sezon. E chiar mult mai plăcut, decât să te îngrămădești cu alte mii de turiști pe-o plajă “exotică” în plin sezon, când și prețurile o iau razna.

Variante există, trebuie doar să cercetezi piața, să alegi destinațiile care ți se potrivesc ție și nu să mergi în august în insulele grecești (de exemplu) doar că atunci merge toată lumea. Search, search…

 

3.Nu cumva încerci să fugi de problemele tale?

Mulți pleacă de acasă de prea mult bine. Sau de prea mult rău. Asta obișnuia să-mi spună bunica mea tot timpul. La fel îmi spune și acum, atunci când o anunț că urmează să plec undeva. Ce vor de fapt să spună cu adevărat acești oameni? Că dacă pleci atât de des de acasă, înseamnă că ai probleme. Și-n spatele acestei replici, cum de altfel se întâmplă mereu, stă un mit care spune cam așa: Cei care pleacă mereu pe drumuri, încearcă să fugă de probleme vieții.

Cam așa să fie?

De fapt există o mulțime de motive pentru care noi, pasionații de călătorii, plecăm în lume.

Unii dintre noi călătorim din nevoia de cunoaștere sau din simplul motiv că vrem să explorăm lumea, să descoperim locuri și culturi noi. Unii vor să-și lărgească orizonturile, să se dezvolte și să se descopere pe ei înșiși. Unii dau de gustul călătoriilor și pur și simplu nu se mai pot opri. În timp ce alții, au intrat într-o rutină atât de constrânsă, încât de abia așteaptă să evadeze, să-și încarce bateriile. Din această categorie fac eu parte. Așa cum vă spuneam la început, muncesc foarte mult, până la epuizare și vine un moment în care simt că pur și simplu nu mai pot.

Îmi place să-mi planific din timp călătoriile, încep de fiecare dată să-mi iau biletele de avion. Așa începe practic aventura mea. Pe parcurs, mai fac o rezervare pentru cazare, mai cumpăr un bilet de tren, mai fac vreun plan, ceva… E modul meu de a visa, de a spera și de a mă deconecta de la cotidian. Măcar atunci când îmi este greu și sunt foarte obosită, am la ce să mă gândesc. Și așa o iau de la capăt.

Chiar, care este motivul tău pentru care călătorești?

Sursa foto: marieaway.com

 

4.Ai mare curaj să pleci în lume (singur)!

Îi admir din tot sufletul pe cei/cele care pleacă singuri în lume. N-am reușit încă să-mi iau doza de curaj și să plec într-o călătorie, doar eu cu mine. Deși…îmi surâde ideea de ceva timp.

Nu trebuie să fi făcut lupte corp la corp pentru a putea pleca singur în lume. La urma urmei, nu pleci în lume pentru a te lupta, că doar nu la fiecare colț de stradă stă cineva pregătit să te atace. În spatele acestei vorbe, stă un alt mit conform căruia este periculos pentru o femeie să călătoarească singură. Și dacă este însoțită, garantează cineva pentru siguranța ei? Știu atât de multe femei care călătoresc singure și le admir din toată inima pentru curaj. Mi-ar plăcea s-o pot face și eu cândva.

Atunci când călătorești singur ești mult mai atent la orice situație, ești mult mai previzibil, eviți tot felul de situații care te-ar putea pune în pericol și-ți iei măsuri suplimentare pentru a fi în siguranță mereu.  Mai degrabă poți cade în capcană atunci când ești cu un grup de prieteni gălăgioși, când unul din gașcă se află într-o avansată stare de beție și poate provoca situatii neprevăzute. Sau atunci când călătorești cu iubitul/soțul extrem de gelos, care reacționează deplasat la diverse complimente sau avansuri pe care le poți primi, în special în țările musulmane. Ehehe, despre asta ce spuneți, voi cei care susțineți că o femeie nu trebuie să călătorească singură?

 

Este normal să avem temeri, neprevăzutul ne dă ceva emoții și nu-i ușor să pleci la drum fără să știi ce te așteaptă.

 

5.Uite, se întâmplă atâtea accidente, se prăbușesc atâtea avioane, se petrec atâtea atentate teroriste etc, etc, etc…

De fiecare dată când plec undeva, în afara țării în special, îi sun pe cei apropiați și le spun de intențiile mele. Bineînțeles, replicile sunt de tot felul.

În special, înainte de a pleca în Egipt, toată lumea se alarma. Sinceră să fiu, dacă e să-mi fie teamă de vreo anume destinatie, îmi e mai teamă să merg la Paris ori la Londra, decât la Cairo sau Hurghada. Oriunde ni se poate întâmpla ceva neprăvăzut și nu-i nevoie să plec la mii de kilometri distanță, pentru a fi implicată într-un accident. Mi se poate întâmpla și-n satul meu să mă lovească cineva cu mașina…

Aud adesea vorbindu-se despre teama de a zbura. Am trecut printr-o situație neplăcută, când mă întorceam din Egipt anul acesta. La puțin timp după ce-am decolat de la Hurghada, avionul a traversat o zonă cu puternice turbulențe, când ne-am zgâlțâit rău, după care au urmat câteva căderi bruște (acele goluri de aer). Toată lumea țipa, dar am reușit să-mi păstrez calmul, deși m-am speriat și eu, evident. Îmi place să știu că am situația sub control mereu, unii îmi spun că-s control freak. Dar în astfel de momente, nu ai cum să intervii, nu pot schimba cu nimic situația.

Există riscuri în orice am face, la fiecare pas. Și nu vreau să renunț la plăcerile mele, doar ca nu cumva să nu pățesc ceva. Încerc să fiu atentă tot timpul, să previn situațiile care m-ar putea pune în pericol și să-mi iau măsuri de siguranță. În rest…fie ce-o fi!

cele mai auzite replici

Piramidele – cele mai vizitate dintre obiectivele turistice egiptene

6. De ce pleci, n-o să-ți fie dor de casă?

Ba da, sunt atașată de locurile natale, probabil că acesta este și motivul pentru care n-am plecat prea departe. Dar sunt obișnuită, de mică să plec și să duc dorul. Și nici n-am fost prea lipicioasă de ai mei. În plus, m-am desprins de familie încă din perioada adolescenței, am învățat să-mi port singură de grijă. Dar de fiecare dată mă întorc cu același drag.

Și în fond, nu plec pentru o perioadă prea mare. Mi-ar plăcea să fac o incursiune mai lungă, să simt într-adevăr dorul de casă.

Iar acesta, nu este din punctul meu de vedere un motiv suficient de mare, care să mă țină locului. Mai am atât de multe locuri de văzut…

 

7. De ce te duci să vezi sărăcie și oameni necăjiți? La ce-ți folosește?

Uneori prefer să nu dau prea multe detalii despre locurile pe care tocmai ce le-am vizitat. Dar îmi este imposibil pentru că nu poți descrie niște locuri, dacă nu abordezi oamenii locurilor și condițiile de trai.

De exemplu, după ce m-am întors din Cuba, bunicii mei m-au întrebat cum e. Oarecum, ca-n România de dinainte de ’89, a venit răspunsul meu. Dar mult mai turistică și mai scumpă(pentru străini). Dar de ce ai ales Cuba și nu un alt loc mai prosper, mai curat, mai frumos, mai….? Mi-a fost extrem de greu să le explic și totodată să înțeleagă, despre Cuba că este o țară cum nu mai există alta în lume, că mi-am dorit s-o descopăr pe cont propriu, să interacționez cu oamenii și să încerc să înțeleg puțin din cultura lor. Eu n-am trăit în vremurile în care alimentele se vindeau la cartelă, sau la televizor rula doar un program, numai două ore pe zi. Nu că îmi doream să văd asta neapărat, deși… m-au atras și astea. Dar plajele acelea fabuloase, cocktailurile, mașinilea acelea vechi, romul, trabucurile…

Cam la fel a fost și-n cazul Egiptului. Toată lumea mă întreba de ce mă tot duc…(am fost de 9 ori, în caz că te întrebi). Dar aș reveni tot de atâtea ori. Fiecare dintre noi avem nevoi și plăceri, și bine că suntem atât de diferiți, că altfel ne năpusteam cu toții deodată într-un singur loc.

Și la ce ajută să văd astfel de locuri?

Văzând că unii o duc atât de rău, prețuiesc tot ce am și conștientizez că se poate mult mai greu. Și că nu trebuie să fim atât de plângăcioși și să ni se pară normal să ni se dea. Ei bine, cu asta am eu o problemă, cu milostivirea (a se înțelege pomană), dar mă opresc aici, că altfel aș duce articolul într-o altă direcție. Și nu asta îmi doresc.

 

Cele mai auzite replici

Frumoasa Havana

8. Avem o țară atât de frumoasă. De ce trebuie să pleci atât de departe? 

Da, le dau dreptate celor care susțin asta. România este superbă, avem de toate: munți, câmpii, mare, deltă. Ohh, Delta Dunării este absolut fantastică și mulțumesc zilnic că m-am născut aici. Și chiar dacă n-am reușit s-o descopăr pe toată, mă declar satisfăcută cu ceea ce-am admirat.

Există o mulțime de locuri minunate în țara asta, pe care, din păcate nu le-am văzut. Mi-aș dori să călătoresc mai mult prin țara mea, printre români de-ai mei. Dar, există un mare DAR. Știu, mereu găsim tot felul de motive și explicații pentru a ne scuza deciziile.

Vezi tu, întrucât am un program super-aglomerat, începând încă de prin mai și până prin noiembrie, nu pot să călătoresc în perioada această frumoasă din an. Iar atunci când vine sezonul rece, prefer să plec în străinătate, aleg de obicei destinații calde, să recuperez din vara pierdută muncind. Îmi place foarte mult  soarele și să stau la plajă, iar cum vara nu-mi permit să ajung pe litoralul nostru, încerc să mă orientez spre zone unde pot face plajă iarna.

Nici nu sunt pasionată de ski, ca să aleg stațiunile montane. Iar de vizitat România iarna, când apar surprize de tot felul, parcă nu prea aș vrea să risc. Dar îmi doresc să călătoresc și în România și sper s-o fac mai mult de acum înainte. Să nu mai apelez la acea scuză “N-am vizitat X loc, e prea aproape!”

Cele mai întâlnite replici

9. Iar pleci??? Ce viață frumoasă ai!

În timp ce scriam articolul, am întrebat-o pe Narcisa, care este cea mai des auzită replică, pe care o aude ea, de la cei apropiați, atunci când aceștia aud că pleacă undeva. Ei bine, aceasta, este cea mai auzită replică.

Pentru unii pare atât de exotică o plecare până și până la bulgari. Dap’ să mai audă de altele cu adevărat exotice. Dacă poți să călătorești, de ce să n-o faci?! Asta nu înseamnă că ești plin de bani, că ești inconștient, egoist sau mai știu eu cum. Și poate că nici viața celui care călătorește mai mult decât un altul nu e mai frumoasă, dar așa a ales fiecare. Iar o viață frumoasă înseamnă altceva, diferit pentru tine, decât înseamnă pentru mine. Nu?

Pe tine te face fericit să conduci o mașină ultima fiță, pe mine mă face să fiu fericită o zi la plajă în ianuarie, când acasă crapă pietrele. Pe tine te împlinește gândul că ți-ai terminat casa de zugrăvit, eu sunt în al nouălea cer că mi-am luat bilet de avion spre India. Pffaai, Doamne ajută!

 


Și de fapt, care sunt adevăratele motive pentru care oamenii pun astfel de întrebări? De ce au reacții atât de ciudate, în loc să se bucure alături de tine? Sunt invidioși? Din răutate? Nu-și permit să călătorească, deși își permit cu mult mai mult decât o faci tu?

Apropo, în cazul tău, care sunt cele mai auzite replici, când spui că pleci, într-o nouă călătorie?


Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l și prietenilor tăi din rețelele de socializare! Iar pe tine te invit să ținem legătura pe Facebook, Instagram, sau să te abonezi la newsletter. Astfel, vei fi la curent cu toate postările mele. ♥

 

10 Comments

  • Almona

    1 noiembrie 2018 at 18:50

    Le-am auzit pe toate. În plus, am mai auzit și “dacă tot îți place să umbli brambura, mai schimbă și tu țara! Du-te și tu la 5* AI”.
    Motiv pentru care nici nu le mai spun decât după ce mă întorc.

    Răspunde
  • Silviu

    1 noiembrie 2018 at 22:45

    Am auzit des replica “dar ai vazut totul in Romania? Intaii vezi aici si pe urma pleaca!” la care eu le raspund senin “dar tu crezi ca trebuie sa conduc o dacie berlina intaii ca sa ma pot urca la volanul unei masini straine?”….nu e prea okei pentru ca sunt roman si tin la tara asta dar prea ma scoate din balamale aceasta intrebare. Am mai primit intrebarea despre plecat si banii pusi deoparte. De asemenea sunt si oameni care ma intreaba ce fac pe acolo – asta cand plec prin locuri pe care unii nu stiu sa le incadreze pe harta.
    Ai dreptate in tot ce ai spus mai sus despre calatoritul responsabil (adica in buget) si pot spune ca personal urasc AI ul si excursiile organizate in lux de 5* si nu din ipocrizie pentru ca nu mi le permit ci din simplu fapt ca dintr o camera de 5*, un autocar sofisticat ce te lasa la un obiectiv doar ca sa te astepte in acelasi loc atunci cand termini nu vei putea niciodata intelege societatea, oamenii, cultura si obiceiurile celor pe care te ai dus sa i vizitezi!
    In rest – cat mai multe calatorii si postari!

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      2 noiembrie 2018 at 15:44

      Îți mulțumesc pentru aprecieri Silviu! Nu refuz nici câteva zile de leneveală la AI, dar le îmbin mereu cu activitate si excursii. Iar cu acei oameni de care amintești tu că nu pot să încadreze un loc pe harta lumii, nici nu are sens să ai discuții de felul acesta. E clar că ei vor fi mereu de părere că trebuie mai întâi să schimbe mobila din casă și abia după, dacă le mai rămân bani, merg și un weekend pe litoral în august. Uite, ăsta e și unul dintre motivele pentru care am cam ocolit eu România în concediile mele. Pentru că toată lumea se adună ca sardele pe litoral în august, că și eu lucrez în turism și nu sunt pe deplin mulțumită de conduita hotelieră, că un sejur în România mă costă mai mult decât unul în Europa.
      Și multe altele…. 🙂

      Răspunde
  • Ann

    2 noiembrie 2018 at 1:08

    Eu una de cand m-am casatorit calatoresc de 50 de ori mai mult. Cu el, bineinteles si e super aventura in doi. Faza cu gelozia e cam exagerata, adica really? Asta e preocuparea ta? :)) numai de distractie si aventuri am avut parte. Nu as vrea si nu exista pt mine alt partener de calatorii mai bun. Poate iti mai schimbi perspectiva asupra casatoriei. Nu mai suntem in secolul 19. Poti sa fii la casa ta dar si sa explorezi lumea. Daca te casatoresti cu persoana potrivita, bineinteles.
    Spor la calatorii.

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      2 noiembrie 2018 at 15:35

      Bună Ann! Dacă vei avea răbdare să mai citești odată articolul, vei constata că atitudinea ta pe alocuri revoltătoare nu-și are sensul. N-am susținut nici o secundă (corectează-mă te rog) că e periculos sau aiurea să călătorești cu partenerul. Și eu călătoresc cu partenerul meu și e super! Și admir din toată inima pe toate cuplurile ce le văd călătorind împreună. Mi se pare cel mai fain mod de a conviețui și de a te bucura de viață și de tot ce area ea de oferit. Eu mă refeream la situațiile acelea în care oamenii au reacții ciudate când aud că o femeie pleacă singură. Și că faptul că-i însoțită de un el sau oricine altcineva, nu-i asigură deplină siguranță. Era pur și simplu un exemplu, pentru că am întâlnit cu ochii mei astfel de situații. Călătorii frumoase în continuare! 🙂

      Răspunde
  • valentina

    2 noiembrie 2018 at 11:19

    Mie imi place sa cred ca oamenii (cel putin cei din jurul meu) nu au calatorit niciodata asa cum o fac eu (din curiozitate, din dorinta de a fi mai intelegatori cu ceilalti, din dorinta de a fi surprinsi indiferent de cat research fac inainte de orice plecare, din dorinta de a-mi surprinde papilele gustative cu ceva ce nu s-ar fi gandit vreodata ca e posibil, etc) , si de aia nici nu pot intelege.
    Majoritatea in jurul meu calatoresc pentru a sta in resorturi, eventual la piscina. Si cu cat incerc sa le explic frumusetea unor locuri mai putin dezvoltate cu atat parca ii conving mai mult sa nu se duca. Asa ca prefer sa nu le povestesc prea multe, ci sa le spun doar ca merita mers si descoperit.

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      2 noiembrie 2018 at 15:38

      Și eu am renunțat să le mai povestesc acestor tipuri de oameni despre locurile pe care le-am vizitat. Unii nu sunt capabili să înțelegeagă niște lucruri și punct. Dacă sunt curioși, pot intra aici pe blog sau pe Facebook, ori Instagram și vor găsi acolo tot ce vor. Nu merită efortul de a te chinui să-ți bați gura. Fiecare este liber să decidă ce face cu timpul și banii lui. Numai bine Valentina! 🙂

      Răspunde
  • Cristina

    5 noiembrie 2018 at 10:30

    Eu cred că cel mai des aud „cu cine mergi?” și asta pentru că fac parte din grupul celor care călătoresc mai mult singuri. Nu o fac neapărat de plăcere, cât așa s-a nimerit (deși după atâta călătorit singură deja am devenit ușor iritabilă dacă am parteneri de călătorie mai…nepotriviți). Eu merg pe principiul conform căruia fac ce-mi doresc atunci când îmi doresc și nu-mi trăiesc viața așteptând ca prietenii/partenerii să aibă timp, chef sau bani. Așa că dacă mă apucă…plec și gata, ce mai tura-vura 🙂 Nu consider că e neapărat periculos pentru o femeie să călătorescă singură, dimpotrivă, cred că ideea cum că suntem cu partenerul sau cu altcineva ne dă un fals confort psihic, în realitate e la fel de periculos în orice condiții dacă nu ești atent/ă.

    Ai mei deja nu mai au niciun fel de reacții când aud că plec, inițial se îngrijorau, când am plecat prima dată pentru o perioadă mai lungă și am fost trei săptămâni cu Inter-Rail pe ruta Milano-Paris-Barcelona-Madrid-Lisabona mama a fost un „aoleu” continuu până m-am întors. Acum doar îmi spun „ai grijă de tine, ne mai dai și nouă câte un mesaj de acolo” :))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: