Vă povesteam nu demult pe blog, că în scurta mea escapadă la Roma, din noiembrie, într-una din zile, am tras și o fugă la Florența. Pe bună dreptate că fugă s-a numit, pentru că aproape toată ziua am alergat, dintr-o parte a orașului în alta. O zi în Florența este extrem de puțin, dar eu îmi doream să văd Podul Vechi și Domul. Și cum nu dispuneam de prea multe zile, m-am mulțumit cu una singură. V-am povestit aici despre excursia mea de-o zi la Florența. 

Îmi propusesem inițial să zbor spre Roma la dus, să petrec acolo câteva zile, după care să merg la Florența pentru a mai sta alte câteva zile acolo și la final să zbor, de aici spre România. N-am găsit ceea ce vroiam, biletele de avion depășeau bugetul meu așa că m-am reorientat. Găsisem un preț foarte bun pentru București – Roma și retur. Unui astfel de preț nu ai cum să reziști, așa c-am luat biletele de îndată, urmând să văd ulterior cum împart zilele. Aveam prea multe dorințe și prea puține zile la dispoziție.

Am zburat la Roma cu Ryanair, iar biletul dus-întors m-a costat vreo 30€, cu tot cu îmbarcare prioritară. Urmăresc de obicei cu multă vreme înainte site-urile de specialitate, iar atunci când prind un preț bun spre o destinație râvnită, nu stau prea mult pe gânduri. 

Biletele de tren, luate online cu vreo două luni înainte m-au costat 32€

De la Roma la Florența (și invers), sunt vreo 230 km iar distanța se parcurge, cu trenul,  într-o oră și jumătate. Mai mult de atât, cele două orașe sunt unite zilnic de numai puțin de 86 de trenuri. Așa că aveam de unde alege. Pentru a profita de acea zi cât mai mult, am plecat din Roma cu noaptea-n cap. Să ajung la Florența devreme și să am timp să fac tot ce-mi propusesem. Era beznă totală când am plecat din Roma, la 06:15, iar cu puțin înainte de ora 8 eram deja pe străzile Florenței. 

Să fiu sigură că prind și loc, dar și un preț bun, am cumpărat biletele online. Roma- Florența și retur, m-a costat 32€. Desigur, îți poți cumpăra biletele si pe ultima sută de metri. În fiecare gară există automate și întotdeauna personal, al companiilor feroviare, gata să te ajute în caz că nu te descurci. Ca idee, pentru ziua în curs, dacă luam biletul de la automat, mă costa 40€/sens. Așa c-am făcut o economie de 48€. Probabil ca nici nu m-aș mai fi dus, dacă nu luam biletele dinainte.

În Italia există două mari companii de transport feroviar: ItaloTreno și TrenItalia

Eu am fost pe ambele sensuri cu ItaloTreno, dar la clase diferite. O să vă povestesc puțin mai jos despre asta. Mai întâi, hai să vedem care-i treaba cu cele două companii. 

ItaloTreno este compania privată a Italiei, un fel de low-cost feroviar, dar cu servicii de foarte bună calitate și cu trenuri de mare viteză. În general operează pe distanțe medii și lungi, dar folosește aceleași linii și stații cu TrainItalia. Când vei avea de ales biletele, vei putea alege și clasa la care să călătorești. ItaloTreno, oferă patru categorii distincte de confort: Smart, Comfort, Prima și Club Executive. Ordinea de confort este exact aceea în care le-am notat, Club Executive, fiind creme-a-la-creme, un fel de First Class la avioane.

TrenItalia este compania feroviară națională a italienilor ce operează aproape toate celelalte trenuri din Italia. Trenurile de mare viteză ale TrenItalia se numesc Le Frecce (Săgeata) și sunt trei categorii: Frecciarossa (Săgeata Roșie), cel mai rapid din ele, Frecciargento (Săgeata Gri) și Frecciabianca (Săgeata albă). Cel mai rapid din ele este Frecciarossa, care circulă cu viteze de până la 360km/h. Ohohoo!!! În afară de aceste trenuri de mare viteză, care circulă de regulă pe distanțe medii și lungi, TrenItalia operează și acele trenuri regionale, care și ele sunt rapide, curate și punctuale.

Ce mi-a plăcut mie cel mai mult la toată experiența asta cu trenul de la Roma la Florența? Și retur…

• Obișnuită fiind să tot aud de întârzierile trenurilor CFR, am fost  plăcut impresionată că atunci când am ajuns eu în gară. Trenul era deja tras la peron, îmbarcarea a început cu câteva minute înainte de ora programată de plecare, iar plecare s-a făcut la timp. Îmbarcarea s-a făcut civilizat, fiecare persoană s-a pozitionat în dreptul vagonului său, și-a ocupat locul scris pe bilet. Pfaai, ce fain! Societatea românească o să ajungă oare vreodată să fie atât de civilizată, să uite de îmbulzeală? 
• La intrarea în fiecare vagon, există un spațiu special amenajat pentru depozitarea bagajelor mari, astfel culoarele nu sunt blocate de valize. Spațiu suficient există și-n compartimentele de deasupra locurilor. 
• În dreptul fiecărui scaun există priză și coș de gunoi. Nu cred că are sens să mai spun că vagoanele sunt curate. 

• Există conexiune Wi-Fi gratuită.

Cu numărul rezervării și adresa de email, te poți conecta la Wi-Fi și astfel, pe tot parcursul călătoriei te poți uita la un film, îți poți verifica email-ul, scrie, documenta ș.a.

• Toaletele sunt curate, absolut nimic de reproșat, la fel ca și în restul trenului; 
• în unele vagoane există automate de cafea sau tot felul de alte prostioare: apă, sucuri, biscuiți ș.a.
• La dus am călătorit la clasa Smart, spațiul fiind împărțit pe câte două locuri, de-o parte și cealaltă a culoarului; scaunele sunt comode, cu spațiu suficient la picioare, scaunul se poate rabata pe spate. A fost mai mult decât bine, mai ales că nici nu aveam prea mult de stat în tren, ci doar o oră jumătate. Trenul mergea mai departe la Veneția, deci făcea doar o scurtă pauză în Florența unde am coborât eu
• La întoarcere, am avut bilete la clasa Prima, unde-i alt confort. Scaunele mult mai comode, spațiul mai larg între rânduri și structura locurilor e diferită, câte două locuri pe-o parte și unul pe cealaltă parte a culoarului. În plus, Nni s-au servit niște gustărele, biscuți, suc/apă. Existau și ziare.
• Indiferent de clasa la care călătorești, există în fiecare vagon ecrane unde sunt afișate viteza cu care se merge, în timp real (cel mai mult s-a mers cu 260 km/h), temperatura ambientală.

Scaunele confortabile, spațiu suficient, mochetă pe jos și curățenie

Pe alocuri a prins și 260 km/h

Poți să-ți alegi locul în vagon!

Exact ca și la avioane, când îți cumperi biletul online, ți se afișează un grafic, cu trenurile disponibile, orar, locuri și categorii. Vei ști dinainte care-ți este locul, în funcție de preț și dorință, îți vei putea alege unde să călătorești.

Controlul biletelor, cel puțin în cazul meu s-a făcut doar la întoarcere. Trenul venea de la Veneția, erau deja persoane în tren când am urcat. La puțin timp după ce-am plecat din Florența, controlorul a venit direct spre noi, pentru a ne verifica. Chiar mă întrebam, oare cum s-o proceda. Iată, o dovadă în plus pentru mine, că sistemul lor funcționează perfect, ei știu exact unde trebuie să urce cineva. Exact așa a fost și cu gustările, probabi că pe cei ce erau deja în tren, îi servise deja. Au trecut cu gustările și băuturile doar pe la cei care urcasem din Florența.

Civilizație, curațenie, punctualitate

Într-un context în care despre trenurile din România se vorbește tot mai mult să întârzie nu doar cu oarele, ci cu zilele chiar, și adună întârzieri de…ani, călătorind cu trenul de la Roma la Florența, am simțit o satisfacție enormă vis-a-vis de experiența tocmai trăită, amestecată cu o stare profundă de frustrare față de sistemul românesc. Mi-a plăcut enorm de mult sentimentul acela de ușurință, cu care se poate rezolva totul, că mă pot mișca dintr-ul loc în altul fără probleme. E ușor pentru toată lumea, e foarte simplu să faci o excursie într-un alt loc, aflat la câteva sute de kilometri distanță. Poate că pentru unii e o obișnuiță, o normalitate. Dar pentru cei mai mulți dintre noi, să mergi cu trenul, prin România e doar un motiv de nervi. 

Cam astfel stau lucrurile, m-am îndrăgostit iremediabil de sistemul feroviar din Italia. Sunt convinsă că și-n restul țărilor vest-europene, lucrurile stau cel puțin la fel de bine. Încerc să-mi imaginez care-i senzația  cu trenurile acelea japoneze….

A fost o experiență frumoasă, pe care o s-o mai repet cu siguranță în timpul călătoriilor mele în afara țării. Cât despre trenurile din România, dacă n-am călătorit cu ele până la vârsta asta… nu-mi doresc s-o fac nici de acum înainte.

Voi ce experiențe aveți? Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l și prietenilor tăi! Nu uita să dai follow contului meu de Instagram și un like paginii mele de Facebook 🙂 

Vreau o țară ca afară….