Și n-am spus întâmplător “primul” pentru că experiența a fost mult prea interesantă ca să n-o mai repet. Nu sunt deloc vreo împătimită a sportului-rege, așa cum este el numit (fotbalul), dar de multă vreme îmi doream să ajung și eu pe un stadion adevărat. Iată, dorința mi s-a împlinit și am ajuns la primul meu meci de Uefa Champions League. Nu-mi propusesem neapărat să asist la un meci de fotbal, ci măcar să vizitez stadionul. Știți, stadioanele mari au programe de vizitare pentru turiști și mi-a părut rău tare c-am ratat ocazia să vizitez faimosul San Siro din Milano.

Prin vară, când începusem să planific itinerariul pentru Roma, am inclus aici și un meci de fotbal. Căutând să văd care este treaba, cum se procedează, dacă se joacă vreun meci în perioada în care urma să mă aflu eu la Roma, am aflat că va fi mare meci mare: AS Roma – Real Madrid. Nu puteam rata o șansă ca asta, așa că până seara aveam biletele luate.

Costul unui bilet, luat cu aproape 3 luni înainte a fost 40€.

Și stadionul era full. Nu mai exista nici un loc, am verificat pe internet cu vreo două zile înainte. Doar la bișnițari se găseau, erau la tot pasul.

Desigur, existau și unele mult mai scumpe, în funcție de locul pe care vrei să-l ocupi pe stadion. Exact ca la biletele de avion, vei avea o schiță a stadionului și în funcție de categoria de preț, poți să alegi în ce parte a stadionului să stai. N-am stiut eu prea bine cum stă treaba cu locurile pe stadion, este prima dată când merg la un meci de fotbal adevărat, așa că am ales cum nu se putea mai bine: exact în mijlocul galeriei echipei gazdă și la o aruncătură de băț de galeria echipei inamice – Lazio Roma. Pentru că da, au venit și ei la meci, bineînțeles pentru a-i susține pe cei de la Real Madrid. Frumos, nu?

Poate că zgomotul n-ar fi fost o problemă, dimpotrivă, contribuia la atmosfera aceea unică de pe stadion. Unde mai pui, că la mică distanță se aflau și susținătorii echipei oaspete. Hai că începe să devină interesant! 🙂

Pe aici pe undeva eram și eu. După geamurile de protecție se afla galeria echipei Lazio Roma

Iar în dreapta jos, după cordonul de stewards erau cei de la Real Madrid

Primul meu meci de Uefa Champions League a fost una dintre cele mai inedite experiențe din toată călătoria mea la Roma

Când am pătruns pe stadion, după o adevărată nebunie și lungă așteptare la porțile de intrare, atmosfera de acolo m-a copleșit cu totul. Este waw! Fie că ești fan fotbal, sau nu, un meci pe Olimpico este o experiență unică. Verifică dacă în perioada când te vei afla în Roma se dispută vreun meci și cumpără-ți biletele online.

Nu sunt deloc microbistă și nici nu sunt sigură că am înțeles eu mare lucru din disputa celor două echipe, dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut. Ba dimpotrivă chiar. V-am spus, atmosfera este una senzațională. Este senzațional să vezi și să auzi cum scandează laloaltă 80.000 de oameni. Este…fabulos!!!

Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi un astfel de meci fără spectatori. Un lucru e clar, meciul s-a terminat 2-0 în favoarea echipei Real Madrid, ceea ce n-a fost prea plăcut pentru suporterii celor de la AS Roma.

2:0 Acesta este și scorul cu care s-a terminat disputa

Stadio Olimpico – cel mai mare stadion din Roma

Stadio Olimpico este folosit în paralel de cele două echipe ale capitalei: AS Roma și Lazio Roma

Am avut locuri în peluza nord, printre susținătorii AS Roma

Încă de când am cumpărat biletele, știam care ne sunt locurile. Le alesesem la culoar și mai aproape de “gurile de intrare”, mă gândisem eu că vor fi mai ușor de găsit, mai ușor de ieșit, de ajuns la toalete, la bar… Când am ajuns în tribună, ce credeți? Era o nebunie totală, toate locurile erau ocupate, toată lumea stătea în picioare pe scaune. Adios locuri!

Meciul era deja început de vreo 10 minute când am reușit să ajung în tribună și asta nu știu din ce cauză, se blocase sistemul de control de la poartă. Atmosfera era una cumva în limite normale, asta până când cei de la Real Madrid au deschis scorul, iar suporterii au început să se dezlănțuie. Atunci au început șicanele între cei de la AS Roma și cei de la Lazio. Își strigau unii altora mesaje injurioase, ba mai mult chiar au început să-și arunce peste “gardul” de protecție înalt de vreo 3 metri, cu tot felul de lucruri: pahare cu bere, brichete, sandwich-uri, cu tot ce găseau la îndemână.

Am scăpat neatinsă Slavă Domnului.

Câteva recomandări!

A fost pentru prima dată când am ajuns pe un stadion de fotbal adevărat. De fapt nici pe la noi n-am fost… Singurele meciuri de fotbal la care am asistat live au fost cele din curtea școlii 🙂 Iar când mai vedeam câte un meci la televizor, mi se făcea pielea de găină. Mi-ar fi prins bine câteva informații înainte.

Când vă alegeți biletele, informați-vă unde stau de obicei galeriile sportive.

N-ar fi indicat să vă nimeriți printre ei. Una că puteți ieși cam boțiți de acolo, dar nici nu veți apuca să înțelegeți mare lucru din acel meci. De multe ori nici nu apucam să fiu atentă la jocul de fotbal, pentru că în jurul meu era o hărmălaie de nedescris și încercam să mă feresc într-un fel sau altul de ce-și aruncau unul-altuia.

Data viitoare îmi iau fular al echipei pe care o susțin 🙂

Încercați să ajungeți cât mai devreme posibil dacă nu vreți să pierdeți startul!

 Mă interesasem dinainte când ar trebui să plec, cât durează drumul până la stadion… toate recomandările spuneau că ar trebui să plec cu o oră înainte. În mod normal, autobuzul 910 care pleacă de la Termini spre Stadio Olimpico, face cam 25 minute. Când este aglomerat, așa cum era în acea seară, a făcut aproape o oră. La dus, că la întoarecere, a durat aproape o oră și jumătate.

Problema n-ar fi fost ajunsul până la stadion. Am coborât în penultima stație de autobuz, la Foro Italico, vis-a-vis de stadion. De fapt pe partea cealaltă a râului Tibru. Am traversat podul, unde erau instalate o mulțime de tonete cu băuturi, gustări sau articole/accesorii gen fulare, steaguri și tot felul de nebunii. Știam că trebuie sa ajung la Curva Nord, am ocolit practic jumătate din stadion și am ajuns la poarta de intrare cu vreo jumătate de oră înainte de a începe meciul.

Ce să vezi… aici nu știu ce s-a întâmplat, coada nu se mișca în nici un fel, se blocase ceva la sistemul de acces, suporterii începuse se protesteze pentru că meciul începea, iar situația degenerase. Atunci au sosit cei care se ocupă cu ordinea și securitatea, au liniștit apele și ne-au dat drumul pe stadion fără a mai controla biletele. Mi-a fost ciudă că ratasem startul, dar data viitoare știu. Plec de acasă cu patru ore înainte.

Știau ei ceva oare? Toată lumea alerga spre intrare, deși… era mai bine de jumătate de oră

Am așteptat aici, mai bine de jumătate de oră și am intrat cu întârziere

De la Gara Termini la Stadio Olimpico se ajunge cu autobuzul 910

De fapt sunt mai multe variante, dar cea mai rapidă, aceasta ar fi. Autobuzul pleacă la fiecare 20 minute. Bineînțeles că s-a umplut la maximum încă de la Termini, de abia am încăput toți cei care așteptam acolo. Pe traseu a încercat să mai oprească în stații, dar degeaba, ușile nu se mai puteau deschise. Ce mai, drumul n-a fost prea plăcut, ținând cont că mai aveam ceva de mers, iar pe toată durata meciului am stat în picioare. Dar neajunsul a compensat cu atmosfera din autobuz, un grup de vreo 15 tineri, suporteri ai echipei AS Roma, au făcut atmosferă pe tot parcursul traseului.

Se mai poate ajunge și cu metroul, linia roșie(A) până în stația Flaminio, iar de aici se ia nu știu ce tren.

În drum spre stadion era plin de astfel de lucruri

Plecați mai devreme cu 10 minute de a se termina meciul!

Pentru că nu stiam care-i treaba cu autobuzele, sau dacă vom găsi vreun taxi liber, am plecat cu 15 minute înainte de a se da fluierul final. Da, stiu e aiurea, deja ajunsesem după startul meciului, dar am preferat să pierdem încă puțin din meci, decât să fim nevoiți s-o luăm la pas. Foarte multă lume pleca înainte de final, așa că până am ocolit jumătate din stadion, cei de la peluza sud (care-i mai aproape de pod) ieșeau.

Era puhoi de oameni, traficul era blocat aproape în totalitate, așa că prima oprire a fost în stația de autobuz. Mulți dintre suporteri mergeau mai departe, spre capătul de traseu al autobuzului, ceea ce ne cam punea pe gânduri. Oare e bine? Și bine am făcut c-am așteptat acolo, pentru că din stația Mancini, au mai avut loc foarte puțini. Așa am prins și locuri, ar fi fost crunt să mai stăm încă o oră jumătate în picioare.

Când am ajuns la Termini era trecut bine de miezul nopții.

Câteva informații despre Stadio Olimpico

V-am tot povestit despre atmosfera aceea fantastică de pe stadion, să vă spun câte ceva despre el și în cifre:

Stadionul Olimpic din Roma ( Stadio Olimpico di Roma) a fost construit în anul 1952, pentru a putea găzdui Jocurile Olimpice de vară din 1960. De atunci, a fost recondiționat și îmbunătățit (semnificativ) de două ori: prima dată în 1989 pentru Campionatul Mondial de Fotbal – Italia 1990 și a doua oară în 2008 când  interiorul a fost modificat aproape complet, conform standardelor UEFA, pentru  finala Uefa Champions League din 2009.

Capacitate: 82.307 locuri

Înălțime: 34 metri

Un alt mod de a descoperi un oraș

Cu bune și mai puțin bune, experiența a fost una waw, mi-a plăcut enorm. La cât sunt eu de nepasionată de fotbal, meciul ăsta m-a convins. Deja mă gândesc, la următoarele călătorii să pun în plan și un meci de fotbal. E altceva, e un mod interesant și inedit de petrecere a timpului. E o altă modalitate de a descoperi un oraș, altfel decât a vizita obiective, muzee și restaurante.

Ți-a plăcut articolul? Recomandă-l mai departe și prietenilor tăi! Iar pe tine te invit să dai un like paginii mele de Facebook și un follow contului meu de Instagram. Vei găsi acolo o multime de fotografii din escapadele mele!

♥…♥…♥

S-ar putea să-ți placă și:

Mi-am dat reîntâlnire la Roma

Excursie de-o zi la Florența, cu plecare din Roma

Urcatul în cupola Basilicii San Pietro din Vatican nu-i pentru oricine