Descoperă Triunghiul de Aur Transilvănean. Sighișoara (I)

Despre Sighișoara s-au spus multe și pe bună dreptate își merită fiecare laudă. Este un oraș cu un mare succes turistic și atrage anual foarte mulți turiști atât din rândul românilor, cât și străini. Iar acest fapt se datorează în mare măsură cetății, despre care știm că e singura cetate încă locuită din Europa. Iar din 1999, Cetatea Sighișoarei este inclusă pe lista Patrimoniului UNESCO. Sighișoara, așa cum veți vedea și-n imaginile mele, este tipul de oraș colorat, pe care n-ai cum să nu-l îndrădești, fotogenic și instagramabil, așa cum îi place fiecărui pasionat de fotografie. Să-l descoperim, așadar!

O zi de basm la Sighișoara

Sighișoara, mă refer în deosebi la cetate, este genul acela de loc în care, de cum ai pășit și ți-ai ridicat privirea atentă de la străzile pietruite, observând mai în detaliu clădirile, arhitectura acestora, coloritul, plăcuțele agățate de acestea și de porțile lor de acces, vei avea instant impresia că ai pășit cu mult înapoi în timp, cu multe secole în urmă și te aștepți să apară de oriunde un cavaler, domniță, menestrel, soldat… ceva, să se uite ciudat la tine, spunându-și parcă mai mult în gând, dar tu-i auzi uimirea: daaa, oamenii viitorului există!

Nu știu despre voi, dar eu exact asta am simțit. Am scos unul dintre cele mai vocale wow-uri de uimire și la propriu, am rămas cu gura căscată. Nu prea (adică a se înțelege, deloc) mi-am făcut lecțiile dinainte, așa cum obișnuiesc s-o fac, la capitolul istorie spre rușinea mea stau cam prost, așa că în momentul în care am intrat în cetate uimirea s-a putut observa într-un mare fel pe chipul meu! Nu mă așteptam să fie atât de fotogenic acest oraș. Atât de mult mi-a plăcut și i-am admirat aleile pietruite, pietonale în mare parte, că fotografii am cam uitat să fac. Și cum n-am petrecut decât o zi în Sighișoara n-am reușit să-i descopăr toate frumusețile. Deh… motiv să mă întorc la vară! Poate m-oi nimeri în perioada Festivalului și m-oi pierde la propriu printre cavaleri și domnițe.

Îmi plac mult locurile ca acesta, mă atrag precum un magnet. Observ din ce în ce mai mult în preferințele mele, o înclinație tot mai accentuată spre autentic, spre origini. Și pe oriunde ajung, încerc să descopăr și latura aceea autentică a locurilor, să mă pierd printre localnici, să mă cazez la localnici, să povestim și să aflu. Cam la fel s-au petrecut lucrurile și la Sighișoara și a fost MI-NU-NAT!

Cetatea Sighișoarei, la pas pe ulițele urbei

Cazarea mi-am ales-o pe măsură: o casă într-un cadru de basm – Casa Morar

Casa Morar – cameră dublă – interior

Ce vizităm în Sighișoara?

Chiar și dacă numai te plimbi pe străzile cetății, tot vei reuși să surprinzi frumusețea locului. Ulițele pietruite cu clădiri colorate ce datează de secole, foarte atent conservate și-n continuare locuite. Vei avea ocazia să dormi într-o astfel de casă, pentru că bună parte din acestea sunt de închiriat ori transformate în pensiuni, hoteluri.

Am asemănat Sighișoara foarte mult cu coloratul orășel colonial, Trinidad din Cuba. Seamănă izbitor de tare și uite coincidență, fix în urmă cu 3 ani eram în Trinidad. 🙂

V-am povestit în articolul anterior despre un loc mirific, o cazare într-un cadru de poveste. Puteți și voi să înnoptați aici, rezervarea o puteti face direct la proprietar.

Citește și: Casa Morar. Cazare ca-n basme la Sighișoara

Cele mai vizitate locuri din Sighișoara

Cetatea Sighișoarei – centrul orașului medieval. Cetatea a fost construită între secolele al XIII-lea și al XVII-lea, fiind singura cetate din Europa, încă locuită. Cetatea, se prezintă așa cum îi șade bine unei fortărețe, cocoțată pe un deal, cu vizibilitate peste întreaga vale, cu ziduri înalte de până la 10 metri și cu 14 turnuri de apărare. Din cele 14, până în prezent au fost păstrate doar nouă: Turnul cu Ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Cositorărilor, Turnul Cismarilor, Turnul Tăbăcarilor. Cele 9 edificii nu arată doar ocupațiile oamenilor de acum câteva secole, dar avem șansa de a vedea rămășițele unei strategii de apărare. Merită vizitate cu siguranță și o puteți face la pas, în câteva ceasuri.

View this post on Instagram

A post shared by Angela Traveller (@angela_calatoreste)

Turnul cu Ceas – emblema orașului, vizibil din orice punct. Este cel mai masiv dintre toate, 64 metri înălțime și reprezintă poarta principală de acces în cetate. Iar din 1898, turnul adăpostește Muzeul de Istorie. Muzeul este foarte bine structurat pe colecții, grupate în săli tematice: arheologie, etnografie, farmacie și intrumentar medical, mobilier din diferite perioade istorice, meșteșuguri și bresle, ceramică transilvăneană, ceasuri de epocă și elemente de orologerie. Se poate vizita zilnic, cu excepția zilei de luni, între 09 – 15:30. Preț adult 15 lei. Vizitat, admirat, plăcut! Merită, colecțiile sunt cu adevărat interesante, iar view-ul de sus merită efortul de a urca treptele.

Turnul cu Ceas

Poarta de acces pe sub Turn

Macheta Cetății Seghișoara

Trusă chirurgie sec. al XVIII-lea

Sighișoara văzută din Turnul cu Ceas

Biserica din Cetate

Casa Vlad Dracul, aflată în Piața Turnului Sfatului, unde se presupune că ar fi locuit, până la vârsta de 4 ani, Vlad Țepeș. În prezent, în această casă funcționează un restaurant.
Scara acoperită – Scara școlarilor a fost construită în anul 1642, cu scopul de a-i ajuta pe copiii ce învățau la Școala din deal, actualul liceu Josef Haltrich, să ajungă mai ușor la cursuri. În prezent, scara are doar 175 de trepte (inițial au fost 300).

…. și desigur multe altele. Le-am trecut pe cele mai cunoscute.

Sighișoara nu înseamnă doar cetatea, pentru a surprinde puțin și din atmosfera contemporană, părăsește zidurile de apărare ale cetății, vei fi la fel de în siguranță! O plimbare la întâmplare pe străzile Sighișoarei îți va arăta și o altfel de față a orașului, acea parte modernă, cu terase și restaurnate, cu străzi frumos întreținute, cu multe multe flori și desigur langoș! Unul dintre cele mai bune langoșuri din viața mea, la Sighișoara l-am mâncat!

Da, mi-a plăcut orașul, mi-a captat atenția, mi-a plăcut atmosfera, romantică pe alocuri, medievală în altele. Iar plimbarea de seară pe aleile slab luminate, străjuite de turnurile cetății, fără dar și poate, îmi va rămâne multă vreme de acum înainte, în memorie.

Voi reveni cât de curând cu continuarea prin Triunghiul de Aur al Transilvaniei, Sibiu și Brașov. Hai că sună bine…. ce, doar indienii să aibă triunghiul lor de aur?