Îmi place sau nu, trebuie să accept si să recunosc: am devenit dependentă de telefon, de internet, de comunicare, de rețelele de socializare, de confortul pe care mi-l aduc acestea, de…multe lucruri. O fi rău, o fi bine, nu despre asta e vorba în acest articol.  Ceea ce vreau să vă povestesc, e cum am rezistat două săptămâni fără telefon, iar cu internet foarte puțin, cu porția.

Se spune  că dependența este o problemă emoțională și în același timp spirituală. Fără să ne dăm seama ne atașăm de obiecte diverse, de persoane din jurul nostru, ne obișnuim și începe să ne placă atât de mult în jurul acestora, petrecem timp alături de ele. Unii dintre noi conștientizăm asta, alții nu. Dar de cele mai multe ori ne dăm seama cât de mult ne lipsesc, abia după ce nu le mai avem. Se vorbește tot mai mult despre adicțiile noastre și se face multă vâlvă în jurul acestora. Poate cea mai dezbătută problemă e cea a fumatului, de care slavă Domnului am putut scăpa. Nu-s mai prejos nici cele cu privire la: alcool, mâncare, mașină personală, parfumuri scumpe, membri ai familiei, prieteni, telefon, internet ș.a.m.d.

Apropo, voi știți ce dependențe aveți?

Fără telefon!

Să nu vă închipuiți despre mine că stau tot timpul cu nasul în telefon! Fac o mulțime de alte lucruri și nu am tot timpul telefonul cu mine. Nu dorm cu telefonul, nu mănânc cu el, nu gătesc cu el. Dar îl am tot timpul în preajmă și-l folosesc ori de câte ori am nevoie. Îl folosesc pentru a suna pe cineva, să întreb ceva, în loc să mă deplasez până într-un loc, intru pe internet, socializez, caut informații, scriu liste, notițe, fac poze, ascult muzică.

Ei bine, m-am trezit în Cuba fără multe astfel de posibilități. Nu a fost o surpriză pentru mine, stiam că nu voi vorbi la el, pentru că tarifele sunt mari și nu vroiam să plătesc factura tot atât cât m-a costat întreaga vacanță. Dar cea mai mare problemă cu care m-am confruntat, a fost că de pe telefon nu m-am putut conecta la Wi-Fi. La absolut nici o rețea, de nicăieri din Cuba. De când am pășit pe insulă și până am plecat nu m-am putut conecta. Ați pățit așa ceva? La întoarcere, totul a mers ca uns, în Istanbul s-a conectat din prima încercare.

Deci, două săptâmâni n-am vorbit cu nimeni la telefon. Aveam tableta cu mine, dar îmi era greu s-o iau peste tot și cum nici în Havana, nici în Trinidad nu aveam WI-Fi la casa particular, trebuia să mă conectez la routere numai prin hotelurile mari sau prin anumite piețe. Iar tableta n-o aveam cu mine. Noroc de telefonul lui Răzvan, m-am folosit de-al lui, dar îmi lipseau aplicațiile mele.

Greu, greu!

Internet odată-n zi

V-am mai povestit, internetul în Cuba este rarisim, dar e bine, decât deloc. În urmă cu vreo 10-15 ani, nu era nici urmă de el. Pentru a putea legătura cu cei de acasă, trebuia să cumpăr o cartelă cu user și parolă răzuibilă, care costa 1CUC – 1 oră sau 5 CUC – 5 ore. De 5 n-am găsit niciodată. Dar să nu credeți că-i așa ușor să găsești și cartelă. De multe ori la chioșcurile Etecsa nu se găseau. Aici intervin bișnițarii de cartele, de la care îți poți cumpăra calea de acces spre exterior. Prețul este dublu, că doar ei nu muncesc degeaba!

Bun, odată avută cartela, mai ai nevoie de o conexiune Wi-Fi și de un device. Se găsesc routere amplasate prin parcuri sau prin hotelurile de lux. În parcuri conexiunea era atât de slabă că abia puteai să deschizi email-ul. Dap’ai să mai încarci o poză, să faci un live!!!

Uite-așa mi-am însușit eu telefonul lui Răzvan, pe care l-am folosit și pentru a fotografia pentru că de multe ori uitam camera foto în cameră sau o lăsam intenționat să n-o mai car. Bine c-am știut parola de la Facebook și am postat din când în când câte ceva, că-n rest…email, instagram, blog….le-am dat liber.

În Varadero mi-a fost mai ușor, pentru că-n lobby-ul hotelului aveam conexiune, dar învățată fiind să mă pot conecta oricând, oriunde…. În Havana și-n Trinidad mergeam prin hoteluri, îmi luam o cafea, un cocktail ceva și gata. Doar că…mi se termina cartela. Asigurați-vă că aveți o cartelă de rezervă și nu uitați să vă deconectați după ce-ați terminat navigarea pe internet!

În Varadero nu mi-a cerut, dar în Havana când am cumpărat cartele pentru internet, mi-a cerut pașaportul. Iar mai mult de 3 bucăți nu se dau! Sa ajungă la toată lumea! Erau niște cozi… am stat într-o zi în soare mai bine de jumătate de oră!

Prețuim abia când nu mai avem!

Vorbeam la început despre dependențele noastre și recunoșteam că nu mă lipsesc de telefon și internet. Dar uite c-am reușit, am supraviețuit, nici nu m-aș fi așteptat la altceva. Iar o deconectare de la cotidian, e mereu binevenită, face bine la creier. Sau nu? Dar chiar așa?

Când am văzut că telefonul nu-mi funcționează m-am panicat: și eu ce fac? cum vorbesc acasă? cum postez? Dacă mă vedeați, peste tot pe unde găseam un strop de internet, eram lipită de telefon 🙂

Una peste alta, experiența în sine a fost, a trecut, nu știu dacă am avut ceva de învățat din ea, am revenit acasă, la tabieturile mele.

Acum sunt plecată din nou, mă aflu iar la cură de telefonie și internet, pentru că și-n Egipt roamingul are tarife mari, așa că mă voi rezuma la WI-Fi-ul din hotel și prin restaurante, baruri… Dar măcar aici nu e cu porția. În lobby-ul hotelului am internet nelimitat, până când pică rețeaua. Pe la terase, restaurante, dacă ești client și consumi îți dau parola și te poți conecta. La apartamentul pe care-l avem închiriat există conexiune…n-am de ce să mă plâng prea mult.

În încheiere, în loc de rămas bun, vă las o poză de la malul Mării Roșii, care apropo: e senzatională! E din ce în ce mai spectaculoasă și mă surprinde de fiecare dată.  Până când voi începe să vă povestesc despre cum am regăsit Egiptul și cum m-a întâmpinat pentru a 9-a oară, îmi puteți urmări contul de Facebook, Instagram sau YouTube!

Citește si: Havana – informații utile