O viață întreagă îți dorești să ajungi la Veneția, să te plimbi cu gondola pe misterioasele canale venețiene, să descoperi fiecare colțișor, alee, pod și canal din orașul plutitor, să-i simți atmosfera aceea romantică și uite că ajungi să te bucuri că pleci mai devreme decât îți planificasei. Asta chiar că-i o ironie a sorții și așa cum v-ați dat seama, e vorba despre mine. Și nu am plecat mai devreme pentru că nu mi-ar fi plăcut Veneția, ci pentru că orașul intra la apă, puțin câte puțin, iar activitățile turistice specifice cuiva tocmai sosit aici, nu-și puteau desfășura deloc cursul normal. Am avut noroc de vreme bună și ape scăzute în ziua sosirii, ceea ce mă face să cred că sunt cu adevărat norocoasă.

Pentru că da, putea să fie mult mai rău de atât. Aș fi putut ajunge într-o zi cum a fost cea în care am decis să plec mai devreme, când totul era inundat. Și n-aș fi apucat să văd absolut nimic, probabil c-aș fi făcut cale-ntoarsă în fața gării. Dar uite c-am sosit într-o după-amiază superbă, însorită, cu apele în retragere, iar eu am reușit să mă bucur puțin din atmosfera venețiană, să iau la pas aleile, să străbat canalele și podurile, să admir frumoasa Piață San Marco și Basilica San Marco, Ponte di Rialto, și desigur să-mi fac o idee despre ce înseamnă Veneția.

Dar hai să încep cu începutul!

Avalanșă de alerte și știri cu Veneția inundată

Eram în Torino, pregăteam bagajele pentru a doua zi și sună telefonul: “Veneția e inundată, unde vă duceți voi acolo?” …. schimb televizorul pe un program de știri. Numai despre asta se vorbea. Notificările curgeau pe telefon. Biletele de tren erau deja cumpărate, cazarea era rezervată, iar eu eram nerăbdătoarea să văd Veneția. Asta era de fapt și partea cea mai dorită din toată această escapadă italiană. Aveam planuri mărețe pentru Veneția și nu doream să accept sub nici o formă că n-o s-o văd.

În ziua plecării surprind la televizor o transmisiune live direct din Piața San Marco. Apele erau retrase, doar o baltă mică în mijlocul pieții. Veneția mă așteaptă! … mi-am spus în gând! În Torino începuse ploaia, așa c-am plecat spre gară plină de speranță.

Cele 3 ore petrecute în tren, au fost unele dintre cele mai greu de suportat. Știam că trebuie să ajung în Veneția, că vremea e frumoasă (și nu pentru multe ore…. aveam să aflu asta puțin mai târziu). Nu aveam vreme de pierdut!

View this post on Instagram

A post shared by Angela Traveller (@angela_calatoreste)

Citește și:

Am plecat să-mi iau doza de Italia

Cât de inundată e Veneția? Situația actuală din Veneția

Știam eu că Italia nu mă va dezamăgi

Benvenuti a Venezia!!!

Am ajuns după-amiază în Veneția, în jurul orei 2, iar soarele era sus pe cer, la locul lui. Își făcea treaba! Am aruncat rapid o privire, am ochit peste canal hotelul, nici n-am simțit când am ajuns. Parterul inundat, pompe care scoteau apa, lucruri puse la scurs, bagaje păstrate pe mese, miros de fosă. Nimic din toate astea nu contau în momentul acela. Nu știam cum să las mai repede bagajele în cameră și s-o iau la pas. O direcție aveam: Piazza San Marco! Știam că acela e momentul și cum văzusem că a doua zi se preconizează ploi, nu aveam liniște.

La Veneția am ajuns cu trenul din Torino, am făcut puțin peste 3 ore, o experiență foarte plăcută. Voi reveni pe larg cu impresii detaliate. La Veneția se ajunge foarte ușor cu avionul. Aeroportul Internațional Marco Polo din Veneția e la numai jumătate de oră de mers cu taxiul. Biletele de avion mi le cumpăr singură de pe diverse site-uri. Dar puteți apela oricând la serviciile unei agenții de turism!

View this post on Instagram

A post shared by Angela Traveller (@angela_calatoreste)

Cu cât înaintam pe pe aleile Veneției, urmând indicatoarele spre Ponte di Rialto și Piazza San Marco, soarele devenea și mai strălucitor, iar turiștii “curgeau” necontenit. Hai să grăbesc pasul, mi-am spus, că acuș mă trezesc din vis! Toți turiștii erau echipați cu cizme și umbrele. Doar eu parcă mă pregăteam să defilez pe catwalk.

Mi-am văzut în continuare de drumul meu, cu ochii în toate părțile, avidă fiind să nu ratez nimic. Și desigur să surprind cu aparatul foto cât de mult se poate. Mi-au reușit câteva fotografii chiar drăguțe, dar mult mai important de atât este faptul că am putut să simt o fărâmă din atmosfera aceea romantică a Veneției. Vor fi cârcotași ce vor spune probabil că-i egal cu zero ce-am făcut eu. Că nu așa se vizitează, pe fugă. Dar n-am alergat deloc! Și fiecare dintre noi avem ritmul și stilul propriu. Și atât mi s-a permis în acel moment! Și privind spre ce-a urmat, nu pot spune decât că într-adevăr sunt o norocoasă.

View this post on Instagram

A post shared by Angela Traveller (@angela_calatoreste)

Iată ce am reușit să văd în doar câteva ore în Veneția!

De la gară, am luat-o pe jos, am ajuns până la San Marco și tot pe jos m-am întors. Era noapte în toată regula, dar uite așa am putut să admir Veneția și iluminată. Prin Veneția cel mai bine te orientezi după indicatoarele poziționate pe clădiri! Iar eu am reușit de cele mai multe ori să urmez traseul bun. Bineînțeles, am luat-o și pe cărărui greșite, dar nu mult. Și-n fond, e chiar drăguț să te lași puțin rătăcit, face parte din farmecul explorării locurilor noi. În felul acesta ai ocazia de a găsi locuri faine, mai puțin turistice și nu la fel de aglomerate ca acelea trecute în ghidurile turistice.

Iar Veneția, nu duce deloc lipsă de astfel de locuri!

Fotografii din Veneția:

Emblemele Veneției: gondolele

Canal Grande – Veneția

Ponte di Rialto – cel mai cunoscut pod al Veneției

Bărcile sunt desigur principalul mijloc de transport utilizat în Veneția

Iar podurile reprezintă puntea de legătură între “cartierele” acesteia

Palatul Dogilor

Basilica San Marco se remarcă prin aspectul său puternic oriental

O zi cu adevărat însorită în Piazza San Marco, între două reprize de acqua alta

Pentru toate aceste detalii și frumuseți trebuie să-mi rezerv o zi întreagă cândva

Veneția seara

Veneția seara

Totul a fost perfect până…..

A doua zi a venit “valul” iar Veneția s-a inundat iar

Grija mea era că va ploua, nicidecum că va crește apa din nou, atât de mult. Când am coborât la mic dejun, nivelul apei era în creștere. În restaurant apa începuse să pătrundă treptat, iar în nici 5 minute, acoperise toată suprafața sălii. Întreb la recepție dacă după amiază scade și-mi spune cert: daaa, nici o problemă. Ploaia și-a văzut în continuare de treabă, nivelul apei creștea, trotuarele erau inundate, parterul hotelului asemenea. În recepție apa avea 30 centimetri. Nici un semn că apa ar scădea, ba dimpotrivă.

View this post on Instagram

A post shared by Angela Traveller (@angela_calatoreste)

A doua zi aș fi plecat oricum, numai două zile rezervasem Veneției. Oricum aș fi privit situația pe ziua respectivă și a doua zi, tot n-aș fi putut face ceva. Așa am hotărât: plec mai devreme! Înarmați cu cizme pentru ploaie și bagajele la purtător, am luat drumul gării.

Ce ghinion! mi-am spus…. dar gândindu-mă puțin mai bine, zău c-a fost noroc de prima zi.

Și am plecat c-o zi mai devreme…

Am plecat puțin mâhnită, dar cu speranță că voi reveni într-o bună zi, să recuperez tot ce n-am reușit să văd și să experimentez. Veneția mi-a întins o provocare 🙂

Vă aștept pe Instagram, cu o mulțime de postări despre Veneția și nu numai!