• Perioada: 21-27 octombrie 2011
• Numar zile/noapti: 7 zile, 6 nopti
• Structura grupului: 2 persoane
• Transport: avion Bucuresti Baneasa – Londra Luton
• Mijloace de transport local: autobuzul

Totul a inceput cu un vis al meu, in care eu si cumnata mea, Narcisa (cu care apropo! am o relatie speciala si o pup, sigur imi va citi blogul…) plecam intr-o vacanta la Londra cu escala la Paris (culmea! Nu stiam pe atunci ca acestea aveau sa fie urmatoarele destinatii…). Si daca tot ajungeam in capitala franceza, imi doream  sa cumpar branza, astfel pierzand avionul spre Londra. Cand i-am povestit cumnatei mele despre vis, mi-a spus: “pai, hai sa incercam, poate ajungem totusi la Londra!”

Iata cum ideea prinde contur, incepem sa cautam bilete de avion, despre hotel, informatii, pareri s.a.m.d. Ne-am achizitionat biletele de avion din vara, pentru octombrie, pentru ca nu puteam pleca mai devreme din cauza serviciului meu, ne-am rezervat camera la hotel pe www.booking.com ramanand doar sa treaca vremea.

Vine si timpul plecarii, cu un bagaj de cala pentru doua persoane, burdusit cu o groaza de lucruri, care s-au dovedit a fi complet inutile. Ne imbarcam dis-de-dimineata din Bucuresti, de pe Aeroportul Aurel Vlaicu, la bordul unei curse directe Wizz Air care dupa vreo 3 ore aterizeaza pe Aeroportul International Luton,  la 50 km nord de Londra. De aici incepe aventura.

Dupa ce ne preluam bagajul de cala, greu tare ca abia puteam sa-l ridic, ne-am luat bilete pentru autobuzul Greenline care face curse regulate pana in Victoria Station. Dupa mai bine de o ora ajungem in centru Londrei, cand ce sa vezi? Statia este atat de mare cat un cartier intreg, uita-te de unde se iau autobuzele, intreaba in stanga si-n dreapta, fiecare ne trimite in toate partile numai unde trebuie nu. Si plimbandu-ne de colo-colo, una dintre rotile trolerului cedeaza. Minunat! Si incep eu sa-l car, cu o singura roata, materialul trolerului incepea sa se roada ( ma si vedeam cu toate bagajele in brate…) pana cand intr-un final gasim statia de unde pleaca autobuzul nostru. Vrem sa ne luam bilete, nu puteam pentru ca nu aveam monede, vrem sa schimbam…vanzatoarea ne spune ca trebuie sa cumparam ceva (nimic nou in lume…), ne luam bilete, ne urcam in autobus si plecam la drum, cu ochii cat cepele la afisajul unde arata ce statie urmeaza, ca nu cumva s-o ratam si  sa trebuiasca sa car trolerul in brate. Cand vedem London Eye, ma uit la Narcisa, avea ochii iesiti din orbite…mai sa-i sara..parca ma vedeam in oglinda… Ajungem la hotel (ne informasem ce autobuz sa luam, unde sa coboram…), cu limba de jumatate de metru atarnand, ne cazam si cadem moarte de oboseala. Cum aproape era seara si eram flamande rau, a trebuit sa cautam un restaurant sa mancam ceva.  Cand iesim din hotel, o luam noi pe strazi, stanga- dreapta, peste tot erau numai oameni de culoare…atunci o intreb de cumnata-mea: cumva am ajuns in Africa si nu mi-am dat seama? Nu sunt deloc rasista, dar nu ma asteptam sa vad atatia oameni de culoare la un loc, in Europa. Ulterior am aflat eu ca Peckham este o zona locuita preponderent de africani…buuun, n-are importanta. Am mancat ceva de la un fast-food, lucru ce nu se intampla niciodata acasa.  Pentru ca nu voiam sa ratam nici o clipa si mai era pana se innopta ne-am urcat intr-un autobus  si ajungem in Westminster, am admirat pe-ndelete Casa Parlametului, Big Benul, London Eye si Tamisa in toata splendoarea lor chiar cand apunea soarele. Dupa o noapte si doua zile de nedormit, chiar ne ajunsese oboseala, asa ca ne-am intors la hotel.

Sa va spun cateva cuvinte despre hotel: am ales un hotel deloc pretentios,  Peckham Lodge 3* (http://thelondonpeckhamhotel.co.uk/hotel-overview.html ), situat in sud-estul Londrei, chiar in fata hotelului fiind o statie de autobuz, asta convenindu-ne foarte mult. Camera curata, deloc spatioasa, baie proprie cu dus, televizor, foehn, serviciu de ceai/cafea, suficient pentru noi. Am vrut sa alegem un hotel ieftin, relativ aproape de centru si acces usor la mijloacele de transport in comun. Cand am fost noi hotelul era in renovare, acum am vazut ca arata total schimbat si modernizat.

A doua zi, dupa ce am luat micul dejun, am luat strazile la pas, am vazut  imprejurimile, la 30 minute de mers se afla Muzeul National Maritim Greenwich, pe care nu l-am putut vizita pentru ca era inchis. Ne-am luat o harta, am inceput sa ne orientam si am ajuns din nou in centru. Daca tot eram acolo, ne-am luat bilete pentru London Eye, pe langa turul de jumatate de ora mai includea si vizionarea unui filmulet 4D, in premiera pentru mine (am putut simti miscarea, sunetul, vantul si chiar mirosul) despre Londra, despre London Eye; pentru a ne urca in roata am asteptat la coada aproape doua ore si am trecut printr-un control de securitate. Cand m-am vazut in London Eye…am fost in al noualea cer, atat de entuziasmata, nu-mi venea sa cred ca am reusit sa ajung acolo. Nu va pot descrie starea de euforie in care ma aflam, era o priveliste de vis, era aproape de apusul soarelui si astfel am facut fotografii deosebite. Am luat masa la un restaurant imediat langa London Eye, un restaurant gen bufet, mancarea nu m-a dat pe spate, dar la cat eram de fericita nici nu mai conta gustul mancarii.  Mi-aduc aminte ca erau niste carnati care aratau intr-un mare fel si cand sa iau s-au terminat; au adus din nou si cand i-am gustat am fost atat de dezamagita, aveau un gust rau si o textura ca de paine inmuiata in zeama de la carne fiarta…horrible!!! In aceeasi zi am admirat Westminster Abbey doar din exterior ca era coada prea mare si nu aveam rabdare sa mai asteptam.

Apreciez comentariile voastre! Asa ca…dati frau liber impresiilor 🙂

Simbolul suprem al Londrei – Tower Bridge

Un alt simbol, poate primul – London Eye

Nelipsitul Big Ben

La Palatul Buckingham

Cum altfel sa lipseasca suveniruruile? O geanta cu motive britanice si-a facut loc in garderoba.

Stati pe aproape! Urmeaza al doilea episod din escapada londoneza!