Am spus-o și-o mai spun: Lacul Como pe vreme ploioasă la sfârșit de noiembrie nu este cu nimic mai prejos decât într-o zi însorită de mai. Locul este absolut fabulos, are ceva special, nici nu știu exact ce mă atrage mai mult aici. O fi strânsa mea legătură cu apa, cu bărcile, sau or fi culmile munților împăduriți, care întregesc peisajul și-l transformă într-unul de basm? O fi sentimentul acela de liniște care-ți fac urechile să țiuie? Sau din toate câte puțin? Nu știu exact ce anume, dar locul acesta este cu adevărat fascinant. Punct! Este unul dintre puținele locuri pentru care simt o atracție atât de puternică  și-mi este clar că zona aceasta este, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasă din Italia.

Rar mi se întâmplă să rezonez atât de bine cu un loc din prima. Dar și atunci când se întâmplă, e iremediabil. Peisajele acelea fabuloase de la Como mi-au rămas întipărite pe retină și tatuate în suflet!  A fost dragoste la prima vedere.

În urmă cu aproape 3 ani am ajuns la Como pentru prima dată. O zi superbă de sfârșit de martie, cu temperaturi de lună mai și priveliști de vis: culmile munților înverziți oglindite în luciul apei lacului transformau o vedere absolut banală într-una pe care n-aveai cum s-o uiți vreodată. Nu ai cum…

Poate nu mă credeți, dar zic să și exemplific!

Lacul Como – Cernobbio

Lacul Como – Cernobbio

Lacul Como – Torno

Lacul Como – Cernobbio

Revenind la vremurile actuale….

Lacul Como pe vreme ploioasă, chiar și la final de noiembrie e de neratat

Cum vă spuneam într-unul din articolele anterioare, Veneția m-a primit cu brațele deschise, cu un zâmbet până la urechi și m-a expulzat exact pe dos. Am plecat c-o zi mai devreme din Veneția pentru că apele crescuseră, într-atât de mult că era imposibil de vizitat ceva. Iar în drum spre Torino, am poposit două zile pe lângă Milano. Și doar nu se putea să ajung la Milano și să nu ajung la Como! Doar îmi doream atât de mult să revăd acele locuri și mereu îmi tot repetam în gând să fac într-un fel și să revin! Uite c-am revenit, nu în cel mai potrivit moment, dar chiar și pe vreme târzie de toamnă, Lacul Como e superb.

View this post on Instagram

A post shared by Angela Traveller (@angela_calatoreste)

Plănuiam să ajung și să mă plimb cu vaporașul pe lac dintr-o localitatea în alta, de pe un mal pe celălalt și tot așa. Numai că deh… planul nu iese întotdeauna  cum îl plănuiești și așa se face c-am ajuns după-amiază, destul de târziu pentru ceea ce doream eu. Am lăsat pe a doua zi plimbarea cu vaporașul și am ales în schimb, să mă plimb pe malul lacului și pe aleile înguste ale micuței localități Argegno, unde-am descoperit o biserică tare drăguță, pe care am și vizitat-o. Seara se lăsa ușor peste culmile munților, bun prilej de-un Aperol Spritz până la deschiderea restaurantelor pentru cină.

View this post on Instagram

A post shared by Angela Traveller (@angela_calatoreste)

Cină cu prietenii la Como

De multă vreme n-am mai mâncat atât de bine într-un restaurant. Nu sunt eu pretențioasă, dar nici ușor de mulțumit. Defect profesional!

Foamea se instalase într-un fel mare peste noi iar ora deschiderii se tot lăsa așteptată, precum știti, prin Italia restaurantele servesc cina după ora 18. Tot căutând și tot căutând am ajuns în Como, chiar în inima orașului, ocazie cu care am văzut și Catedrala din Como, numai pe exterior, era închisă evident la ora aceea(în jur de 18). Frumos, plăcut, plimbat pe câteva străduțe, ocazie cu care am dat peste peste o patiserie al cărei nume l-am uitat, dar de unde-am luat un cozonac bestial, umlut cu gem de caise! ahhh Beretta, se numește, dacă ajungeți prin zonă, treceți și clătiți-vă ochii! Aveau și prăjiturici 🙂

Între timp se face ora cinei și chiar lângă statuia lui  Alessandro Volta, în piața cu același nume, ne-a făcut cu ochiul un meniu interesant și culmea am intrat în alt restaurant. De abia când am ieșit ne-am dat seama de asta.

Am nimerit chiar foarte bine, un restaurant fain, care ne-a satisfăcut și poftele și foamea. Eu am optat pentru un mixt sea food, în timp ce prietenii meu au ales vită și pui. Toate preparatele super bine gătite, porțiile mari, atmosfera perfectă, personalul super amabil, prețuri ceva peste medie, dar ok. Am comandat și un antreu cu  preparate italienești specifice. Mozzarella mi-a plăcut la nebunie. A fost cea mai bună din câte am mâncat vreodată! Recomand, locul se numește Martinez. Ahhh și au o colecție de băuturi…. Aperol Spritz, bineînțeles pentru mine! 🙂

Hai să vedem ce zice Como când plouă!

A doua zi, trezit devreme. Prognoza meteo nu promitea decât averse, iar afară era asemenea celor prezise. Am plecat la drum cu o direcție precisă: Bellagio! Drumul până acolo este unul de-a dreptul spectaculos! Dacă ai mașină nu ezita să-l faci până colo și să te oprești din loc în loc, să mai arunci câte-o privire de jur împrejur. Vremea din ziua respectivă nu era tocmai potrivită unor asemenea activități, dar chiar și așa, m-am bucurat pe deplin de priveliște.

Odată adunși în Bellagio, un cappucino cald, să ne trezească pofta de explorare a picat cum nu se putea mai bine. Și după… la drum! Pe ape, mai bine zis!

În același loc se pare că și-au băut cafeaua și George Clooney și Antonio Banderas. Nu mă crezi, mergi și te convinge!

Plouă! Dar plouă serios și nici un semn de a se potoli. Nu e timp de pierdut, așa că luăm primul vaporaș. Direcția: Cadenabbia, pe partea opusă a lacului Como. Nimic rău, dar ar fi fost și mai bine dacă ploaia s-ar fi potolit nițel și am fi reușit și noi să explorăm puțin localitatea. Nu prea am reușit, dar măcar am sosit la timp la ora prânzului, ne-am înfruptat fiecare cu câte-o porție sănătoasă de carbohidrați, ne-am potolit setea cu câte-un spritz, am admirat priveliștea, ne-am încărcat sufletele și bateriile și… la drum din nou.

Trebuia sa ajungem în Milano, de unde să luăm trenul înapoi la Torino.

Cam așa se termină escapada mea de două zile pe la malurile Lacului Como.

Mi-am lăsat o parte din suflet pe acolo pe undeva și-am promis că voi reveni, cândva, într-o zi cu soare, să-l recuperez. Sau poate nu…

Nu ezita să ajungi chiar și pentru câteva ore. Din Milano, cu trenul în nici o oră ești ajuns la Como. Iar de aici, poți pleca mai departe, cu vaporașul spre alte localități. Zona e superbă și nici nu contează unde exact vei ajunge. N-ai cum să dai greș.

Sunt curioasă tare, ai ajuns vreodată prin zona Lacului Como? Ești de acord cu mine că e cea mai frumoasă zonă din Italia? Și chiar dacă nu, eu tot îmi susțin părerea. Lacul Como, chiar și pe vreme ploiasă te va lăsa cu gura căscată. Exact așa cum am rămas eu, când în mijlocul apei fiind, am observat în depărtare curcubeul, între culmi. E un semn!

View this post on Instagram

A post shared by Angela Traveller (@angela_calatoreste)

Imagini Lacul Como

Lacul Como – Argegno

Lacul Como la Cadanabbia

Lacul Como la Argegno

Cu Răzvan, intotdeauna am avut momente speciale și-am creat noi și noi amintiri 🙂

Biserica din Cadenabbia

Ce-ar fi viața fără prieteni dragi?

Cu vaporașul la Bellagio

Vă spuneam de cozonaci: În Como, la Beretta sunt cei mai buni!

Pentru mai multe imagini, te aștept pe Instagram!