M-am întors de ceva timp din scurta mea escapadă italiană, doar că prinsă fiind cu tot felul de alte activități mai mult sau mai puțin “pascale” am amânat să împărtășesc cu voi ce-am vizitat în nordul Italiei. Pentru aceia dintre voi care nu stiți, sfârșitul de martie m-a prins dlectându-mă cu paste, pizza, înghețată, prosseco și tot felul de astfel de delicatese. Un prim contact promițător, aș putea spune. Vă invit așadar să călătorim împreuna prin locuri fascinante, iar cu acesta, declar deschisă a mea serie de articole dedicate experienței italiene. Benvenuto în Milano!

Celebrul, faimosul, vedeta orașului Milano: Domul

Biletele de avion

Când auzeam pe unii că au descoperit nu știu ce oferte de și-au cumpărat bilete de avion la doar câțiva euro, aproape că nu-mi venea a crede.  Muream de ciudă că tocmai atunci când vroiam și eu să plec undeva, prețurile explodau. Iată că acum pot să mă laud și eu că am zburat (la Milano – Bergamo) cu doar 16€ dus-întors, având incluse după cum bine știți la Ryanair, două bagaje de mână. N-o sa insist asupra detaliilor zborului și companiei aeriene, vreau doar să punctez că serviciile unui low-cost, sunt low-cost de la început până la sfârșit. Am fost foarte mulțumită însă că am avut posibilitatea să fac check-in-ul pe mobil, nemaifiind astfel nevoită să umblu cu hârtii după mine.

Interiorul aeronavei Ryanair, pregătiri înainte de decolare

Transferul de la aeroport în oraș

Dacă zborul vostru se va efectua (de) pe Aeroportul Internațional Bergamo Orio al Serio (BGY) unde operează majoritatea companiilor low-cost, precum Wizz Air sau Ryanair, așa cum a fost și cazul meu, trebuie să știți că acesta este situat la aproximativ 50 km nord-est de Milano.

Există autobuze între aeroport și centrul orașului Milano care operează la aproximativ jumătate de oră. Vă puteți lua biletele online în avans, (5 €/segment), sau le puteți achiziționa de la ghișeu (10 €/segment). Informații complete găsiți pe site-ul celor de la Orio Transfer. Celălalt, supranumit și aeroportul orașului Milano, Aeroportul Internațional Malpensa-Milano (MXP)  este cel mai mare și aglomerat aeroport din zonă, către care avem și noi din Romania curse directe, Ryanair, spre exemplu. Detalii despre transferul spre oraș găsiți pe pagina celor de la Malpensa Suttle. Tot în aceeași zonă, mai este și Aeroportul Internațional Linate, cștre care avem și noi curse directe, Blue Air operează aici.

Ceea ce trebuie știut însă, e că indiferent unde veți avea zborul, metode de transfer se găsesc fără nici o problemă. Doar o simplă căutare pe internet și veți desluși misterul.

Transportul prin oraș

Milano dispune de o rețea de transport în comun foarte bine pusă la punct. Indiferent că optați să vă deplasați cu metroul, autobuzul sau faimoasele autobuze Hop-On, Hop-Off veți reuși să vă mișcați dintr-o parte în alta fără probleme. După părerea mea, cea mai eficientă metodă, (probată) este cea cu metroul, economisind astfel timp și bani. Un bilet costă 1,5€, un carnet cu 10 bilete  este 13,80€, sau puteți alege din alte tipuri de abonamente. Intrați pe site-ul ATM și vă lamuriți. Zona centrală în care se găsesc majoritatea obiectivelor de interes turistic este destul de bine concentrată. Astfel că nu veți avea nevoie să folosiți transportul în comun dacă vă limitați doar la aceasta arie. Și în fond, cum poți descoperi cel mai bine locuri faine, decât mergând pe jos?!

Apropo de paste și pizza, să vedem….

Ce și unde am mâncat și-am băut eu în Milano

Pentru mine, partea gastronomică joacă un rol extrem de important, în timpul vacanțelor. Și cu cât călătoresc mai mult, cu atât încep să devin mai înrăită de bunătăți locale. Îmi place să (de)gust din tot ce-mi apare în fața ochilor. Așa pot cunoaște și înțelege mai bine cultura locurilor. Nu cred că e corect, dar cotez un loc (și) în funcție de cum se mănâncă. Defect profesional 😜

Italia=pizza=paste

Și pentru că toata lumea asociază Italia cu pizza sau pastele, hai să tratăm acest subiect. Am auzit pe cațiva spunând că pizza nu e atât de bună pe cât s-au așteptat. Nu știu alții cum sunt, dar mie chiar mi-a fost pe plac și trebuie să recunosc faptul c-am mâncat câteva pizze în viața asta. Ba chiar mai mult, am gătit câteva pizze (tot) în viața asta și lăsând modestia la o parte, cei din jur îmi laudă rezultatele. Deci, n-ai cum să spui că pizza nu e bună, serios, aici s-a inventat! Dar cum noi românii suntem destul de inventivi și la capitolul bucătărie și înnobilăm rețetele cu ingrediente de la noi din imaginație, ajungem să punem pe-un biet blat de pizza și 20 de ingrediente. Uite așa, transformăm noi o pizza într-o tocăniță.

Cu pastele e o altă poveste, acasă mănânc paste foarte rar. Și atunic, gătite de mine 😊. Fiind oaspetele Marcelei, pe care o pup dacă citește aceste rânduri, am avut șansa să mănânc paste cu adevărat gustoase. Am încercat paste și la restaurant, dar mici nu s-au comparat cu cele făcute în casă. Felicitări Marcela! Nu toți veți avea poate posibilitatea de a mânca preparate făcute-n casă, dar nu vă faceți griji, în toate restaurantele se mănâncă bine, italienii chiar tratează treaba asta cu seriozitate.

Paste de casă. Săru’ mâna Marcela! 🙂

Italienii sunt foarte lăudați pentru brânzeturile și salamurile lor. Trebuie să vă luați măcar odată un platou cu tot felul de astfel de nebunii culinare: mozzarela, parmigiano reggiano, gorgonzola, pecorino, prosciutto crudo, pancetta, mortadella, etc. Hmmm o adevărată nebunie. Am fost uimită de cât de multe tipuri de prosciutto pot exista într-un magazin specializat, iar de branzeturi…nu mai zic.

Nici o masă fără gelato!

Nu sunt eu vreo devoratoare de înghețată, dar înghețatei italiene, nu-i poți rezista. La tot pasul dai nas în nas cu vreo gelaterie. În Italia toată lumea mănâncă înghețată, așa că indiferent de unde o iei, sigur va fi bună.  Cu ciocolată, fistic, vanilie, mango sau iaurt indiferent care, toate sunt delicioase. Nu m-am putut abține deloc, mi-am făcut de cap de-a binelea.

înghețata cu cremă de pepene galben și struguri

Cafeaua mai are nevoie de vreo prezentare? Sub orice formă, în tot felul de combinații, cafeaua este dumnezeiască, chiar și pentru mine, care nu-s pasionată de ea. Prosecco, amaretto sau limoncello și ele tot specifice italienești sunt, așa că trebuiesc încercate măcar odată.

Faimoasa cafea machiatto – Lavazza

Ce este de vizitat în Milano?

Milano și zona adiacentă, dispune de o gamă atât de vastă de obiective turistice, iar pentru a le vizita pe toate, trebuie să vă luați concediu pe termen nedefinit. Cui nu i-ar plăcea oare?

N-am reușit să văd prea multe într-o singură zi. Doar o zi, este mult prea puțin și trebuie să vă organizați cu temeinicie programul, că altfel nu faceți mare lucru. Se pierde multă vreme la cozi și pe drumuri. Trebuie să recunosc nu prea mi-a ieșit de data asta! N-ai cu cine, d-le!

Duomo di Santa Maria Nascente sau Domul din Milano, simbolul incontestabil al orașului, era principalul obiectiv pe care-mi doream să-l vșd și slavă Domnului am reuși. Am pierdut vreo două more la coadă la bilete, dar efortul mi-a fost răsplătit cu vârf și-ndesat.  După ce am vizitat interiorul, am dat fuga pe acoperiș. Cum nimeni nu s-a încumetat, am urcat singură pe scări. Ce priveliște!!!

!!! Sfat: Achiziționați-vă biletele de acces online! Pe ticketonline.it găsiți toate variantele de bilete.

Luându-le înainte, economisiti timp atât de prețios, pe care-l puteți folosi vizitând alte locuri faine din Milano. Dar și bani. Am pierdut mai bine de două ore la bilete, răbdare de fier să tot ai….Pentru accesul în interiorul catedralei (parterul) și muzeu, biletul costă 3,50€/ pers, iar dacă doriți să urcați pe acoperiș, mai trebuie să scoateți din buzunar încă 9€/pers pentru a urca pe scări, sau 13€/pers cu liftul. Am ales prima variantă și nu pentru că e mai ieftină, ci pentru că-mi doream să pot observa această minunată capodoperă arhitecturală în diferite ipostaze și să profit de frumusețea ei pe-ndelete.

Priveliștea de pe acoperișul Domului m-a lăsat fără cuvinte. M-am simțit onorată să pot admira frumusețea impunătoare a Catedralei, arhitectura impresionantă, dantelaria cu care-i ornat, rodul unei munci de șase sute de ani.

Domul, după părerea unora un kitsch, după a altora o adevărată capodoperă. Pentru mine, Domul este o creație genială a generații întregi.

Terasa Domului din Milano

Vedere de pe terasa Domului

Piata Domului – loc de repaus pentru miile de turisti care sosesc aici

Piazza del Doumo

Punctul zero și principala piață din Milano,  reprezintă un alt obiectiv la mare căutare în rândul turiștilor curioși, dornici de a admira splendoarea din fața lor, dar și de a face un popas. Vă puteți lua o înghețată de la tonetele din preajmă și să vă odihniti picioarele, așezându-vă pe treptele de jur-împrejurul pieții. Mai puteți observa de aici Palatul Regal, Palatul Carminati, Galeriile Vittorio Emanuele II sau monumentul regelui Victor Emanuele II.

Galeriile Vittorio Emanuele II reprezintă zona preferată a împătimiților de shopping.

Aici se întâlnește toata lumea bună, toate brandurile faimoase ale lumii, vitrine cu articole care depășesc lejer sume de ordinul sutelor de mii de euro, accesorii a căror valoare depășește capacitatea noastră de a ne imagina un preț. Și cu toate astea, magazinele există, prosperă, cumpărători cu dare de mână se găsesc pentru că altfel n-ar mai exista. Să nu credeți că toată lumea care se perindă prin mulțimea de magazine, e venită pentru cumpărături. Nu strică nimănui să-și clătească ochii printre exponatele la prețuri exorbitante. Iar dacă răbdarea se numără printre calitățile voastre, pentru că la mine lipsește cu desăvârșire, cu puțin noroc și inspirație, vă puteți lipi de câte ceva la promoție.

Întrucât n-am mers chitită pe cumpărături, neavând un buget stabilit de acasă pentru asta și fiind însoțită de un iubit care urăște să fie târât prin magazine, subsemnata nu s-a ales cu mai nimic de prin faimoasele magazine milaneze. Data viitoare, vin singură!

Statuia lui Leonardo Da Vinci cu discipolii, amplasată în Piața Scala, este un spațiu frumos întreținut, cu spații verzi, un bun loc de relaxare și reflecție asupra marelui artist renascentist.

Scala din Milano

Alte obiective:

Scala pe care am zărit-o doar din exterior, nu promite mai nimic la o prima privire, dar interiorul trebuie explorat și admirat, poate chiar și asistat la un spectacol de operă. Stadionul Giuseppe Meazza (San Siro), unul dintre cele mai renumite stadioane de fotbal din lume mi-aș fi dorit foarte tare să-l vad, dar timpul n-a fost de ajuns. Castelul Sforzesco, Basilica di Sant’Ambrogi, Navigli, sistemul de canale din jurul orașului, astăzi folosite doar pentru irigații sau  San Lorenzo Maggiore, datând încă din secolele IV-V sunt alte obiective de care voi ține cont data viitoare. Pentru că da, va exista o data viitoare în Milano, sper eu curând.

Milano – orașul modei

Milano este capitala modei prin excelență. Nu degeaba de două ori pe an aici se organizează Săptămâna Modei, cel mai cunoscut eveniment din oraș care se ține încă din 1958. Cu o Școală de Fashion și Design, un Fashion Film Festival și un Summit Global de Fashion, Milano se bucură de recunostință la nivel mondial prin eleganță și rafinament. Am fost plăcut surprinsă să observ pe stradă bărbați eleganti, îmbrăcați atent cu haine de calitate și accesorizați cu genti, ceasuri scumpe, proaspăt tunși și bărbieriți, lăsând un plăcut miros de parfum în urma lor. Hmmm, m-aș putea obișnui cu asta.

Mi-a plăcut să admir grupurile de barbați dichisiți, parcă pregătiți de a defila pe un catwalk. Nici doamnele nu sunt mai prejos. Și reprezentantele sexului frumos, fac cinste numelui orașului, purtându-și cu eleganță și atitudine potrivite ținutele. Nu de putine ori, privirea mi-a fost atrasă de câte o doamnă atent dichisită vânzând înghețată sau paășind pe tocuri pe trotuarele aglomerate.

Ce n-am reușit să fac, deși îmi propusesem asta?

Întotdeauna când plănuiesc o vacanță îmi fac liste cu ce locuri să vizitez și ce alte activități sî încerc. Ei bine, nu vă gândiți că-mi și reușește treaba asta, dar eu mă strșduiesc în continuare să-mi organizez timpul. Rareori reușesc să mă țin de program. Unul dintre motive este, că nu sunt singură. Nuoricine este dispus a hoinări cât e ziua de lungă. Și de asta data m-am întors cu câteva regrete.

Primul pe listă este că n-am reușit să văd Castelul Sforzesco și Stadionul San Siro. Nu sunt eu microbistă, dar pentru a vizita un astfel de stadion, nu trebuie să fii vreun împătimit al fotbalului. Cât despre Castelul Sforzesco, mi-ar fi plăcut tare mult să călătoresc înapoi în timp prin sec. al XIV-lea. Deși pare cripy, mi-ar fi plăcut să văd și decorațiunile cu cranii ale bisericii San Bernardino delle Ossa. Pereții sunt decorați cu zeci, poate sute de cranii provenite din cimitirul din apropiere.

Milano este un oraș care merită mai mult decât doar o vizită de o zi

Voi reveni cu mare drag să revăd locuri faine și să descopăr altele pe care nu am reușit sș le văd de data asta.

Nu le putem avea pe toate, nu-i așa? Și nici nu le putem face pe toate într-un timp atât de scurt. Mă bucur tare mult că am avut un prim contact  călduros cu Italia, pentru că astfel a rămas un capitol deschis, un loc în care am multe de descoperit și explorat. Nu vă temeți, nu se termină aici impresiile mele din vacanța din Italia, urmează alte seturi de povestioare. Stați pe aproape!

Până una-alta, vă las în compania unui set de fotografii realizate cum altfel, decât prin Milano.

Citește și: Evadare în mijlocul naturii.Lacul Como

Lacul Maggiore – tărâmul nobililor italieni