Newsletter

Alătură-te celorlalți 4.541 de abonați.
Povestea mea

Povestea mea – Michelle Obama (recenzie)

Doar ce am terminat de citit “Povestea mea” a lui Michelle Obama, iar în mintea mea e un amalgam de gânduri și sentimente. “Povestea mea” nu-i vreun jurnal de călătorie sau vreo carte de aventuri prin jurul lumii, așa cum v-am obișnuit să vă povestesc. E mult mai mult de atât. “Povestea mea” e o călătorie prin viață, o poveste  despre șanse și oportunități, despre vulnerabilitățile negrilor, despre acel controversat și atât de cunoscut vis american devenit realitate.

Cartea este de citit și vi-o recomand cu cea mai mare căldură!

“Povestea mea” este acel gen de carte ce-ar trebui citit de fiecare femeie cu aspirații și vise

 

Mă așteptam, (de fapt îmi doream) să regăsesc o poveste sinceră de viață, nu doar a celei ce-a fost prima doamnă de culoare a Statelor Unite ale Amercii, ci a întregii familii Obama, care-a reușit să demonteze toate miturile și stereotipurile și iată să devină un model demn de urmat pentru o mulțime de americani și nu numai, dar care a reușit să demonstreze că visul american nu rămâne doar un vis. Visul american există și poate fi îndeplinit. Important este să vrei, să-ți dorești, să lupți pentru el, să înveți și să răzbați prin acele bariere care-ți sunt impuse chiar și numai pentru că ești diferit față de majoritate.

 

Înainte de a mă apuca s-o citesc și văzând că are ceva mai mult de 600 de pagini, m-a încercat un vag sentiment că e posibil să-mi pierd interesul pe parcurs. Rareori mi se întâmplă să abandonez o carte deja începută, iar acele dăți în care am lăsat-o departe, au fost în general biografii. Și-mi era teamă să nu fie la fel. Ei bine, n-a fost așa și mă bucur enorm. Odată începută povestea, cu greu am putut s-o las deoparte. Prinsă fiind într-o perioadă în care timpul meu liber este aproape inexistent, de abia așteptam, chiar și după 14 ore petrecute la muncă, să-mi dau întâlnire cu Michelle Obama. Și-am citit-o pe nerăsuflate, devorând fiecare pagină și fiecare experiență cu un nesaț cum rar mi-a fost dat să simt.

 

 

⇒Cartea o găsiți online pe acest site⇐

 

 

 

“Povestea mea” – de la începuturi și până după împlinirea visului american

 

În “Povestea mea” o vom descoperi pe Michelle Robinson, viitoarea doamnă Obama, cea care timp de 8 ani avea să fie prima doamnă de culoare a SUA și probabil cea mai populară dintre toate cele 45 doamne.

O vom descoperi pe Michelle încă din timpul copilăriei ei fericite si fără griji, petrecute în cartierul South Side al orașului Chicago, unde împarte aceeași cameră cu fratele ei mai mare, Craig, în apartamentul mic și modest al familiei Robinson. Anii trec, micuța Michelle crește și dezvoltă o personalitate diferită, devenind ușor-ușor această doamnă Obama pe care-o vedem și-o admirăm noi acum. O copilă ambițioasă cum fiecare dintre noi ar trebui să fie la un moment dat, care nu acceptă niciodată că nu se poate.

Pentru Michelle totul este posibil și ne va demonstra asta de-a lungul anilor, într-o serie de momente și întâmplări. Ambiția și determinarea ei o vor purta pe cele mai înalte trepte ale succesului, prin locuri și funcții care, apartent, persoanelor de culoare nu le este locul. O vom vedea pe acea Michelle intrând la cel mai bun colegiu din Chicago, la unele dintre universitățile de elită americane, ocupând funcții în cele mai prestigioase companii de avocatură.

Așa îl și întâlnește pe viitorul președinte de culoare al SUA, Barack Obama. În “Povestea mea” Michelle Obama ne povestește pentru prima dată despre începuturile relației dintre cei doi, despre începuturile căsniciei când se străduia să găsească acel echilibru între carieră, viață persoanală, familie, copii și ascensiunea rapidă în politică a soțului ei. Vom descoperi detalii intime din discuțiile avute între cei doi soți din campania electorală precum și-o mulțime de detalii despre rolul pe care l-a jucat aceasta, ca și viitoare primă doamnă a Amerciii, în campania lui electorală.

 

Relația lor, la fel ca toate celelalte n-a fost vreuna roz ori fără divergențe. Michelle ne povestește:

 Ca orice cuplu la început, învățam să ne certăm. Nu ne certam des, iar când o făceam era, de obicei, pentru lucruri mărunte, un șir de exasperări înăbușite care ieșeau de regulă la suprafață când unul dintre noi sau amândoi eram prea stresați sau obosiți. Dar ne certam. Iar eu- că o fi bine, că o fi rău, am tendința să țip când sunt furioasă. Barack, în schimb are tendința de a rămâne rece și rațional, vorbele lui venind într-o cascadă elocventă () În timp, am descoperit cum să ne exprimăm și să ne depășim enervările și furiile ocazionale. Acum ne certăm mult mai puțin dramatic, deseori mai eficient și întotdeauna ținând cont de iubirea dintre noi, oricât de tensionați am fi”.

Ce frumos!!!!

 

Mă repet, cartea este o poveste. O reală poveste de viață, a ei, a lor, a Americii, a noastră, a tuturor. 

“Sunt multe lucruri pe care încă nu le știu despre America, despre viață, despre ce ar putea să aducă viitorul. Dar mă cunosc pe mine însămi. Tatăl meu, Fraser, m-a învățat să muncesc din greu, să zâmbesc des și să mă țin de cuvânt mereu. Mama mea, Marian, mi-a arătat cum să judec singură lucrurile și cum să-mi fac vocea auzită. Împreună în apartamentul nostru înghesuit din sudul orașului Chicago, ei doi m-au învățat  să descopăr ceea ce e important în povestea noastră, în povestea mea, în marea poveste a țării noastre. Chiar dacă nu e totul frumos sau perfect. Chiar dacă este mai real decât ai vrea să fie. Povestea ta este tot ce ai, tot ce vei avea vreodată. Este ceva ce merită prețuit.”

Și stau și mă întreb acum: cât de bine ne cunoaștem noi, pe noi înșine? câți dintre noi am fost crescuți și educați în acest mod? Sau câți dintre noi reușim să ne educăm copiii într-un fel atât de sănătos și independent. Pentru că da, în fond, e vorba de independență, de libertate de gândire și exprimare.

 

Și închei cu un citat care spune cam așa:

“Tu ești cea mai importantă persoană pe care o ai în viața ta. Cu ea îți petreci cel mai mult timp. Acordă-ți timp să te cunoști, să te descoperi, să îți găsești echilibrul, să afli care e menirea ta și care e drumul pe care vrei să îl parcurgi!”

 

♥ ♥ ♥

 

10 Comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-80424723-1