Doar ce am terminat de citit “Povestea mea” a lui Michelle Obama, iar în mintea mea e un amalgam de gânduri și sentimente. “Povestea mea” nu-i vreun jurnal de călătorie sau vreo carte de aventuri prin jurul lumii, așa cum v-am obișnuit să vă povestesc. E mult mai mult de atât. “Povestea mea” e o călătorie prin viață, o poveste despre șanse și oportunități, despre vulnerabilitățile negrilor, despre acel controversat și atât de cunoscut vis american devenit realitate.
Cartea este de citit și vi-o recomand cu cea mai mare căldură!
“Povestea mea” este acel gen de carte ce-ar trebui citit de fiecare femeie cu aspirații și vise
Mă așteptam, (de fapt îmi doream) să regăsesc o poveste sinceră de viață, nu doar a celei ce-a fost prima doamnă de culoare a Statelor Unite ale Amercii, ci a întregii familii Obama, care-a reușit să demonteze toate miturile și stereotipurile și iată să devină un model demn de urmat pentru o mulțime de americani și nu numai, dar care a reușit să demonstreze că visul american nu rămâne doar un vis. Visul american există și poate fi îndeplinit. Important este să vrei, să-ți dorești, să lupți pentru el, să înveți și să răzbați prin acele bariere care-ți sunt impuse chiar și numai pentru că ești diferit față de majoritate.
Înainte de a mă apuca s-o citesc și văzând că are ceva mai mult de 600 de pagini, m-a încercat un vag sentiment că e posibil să-mi pierd interesul pe parcurs. Rareori mi se întâmplă să abandonez o carte deja începută, iar acele dăți în care am lăsat-o departe, au fost în general biografii. Și-mi era teamă să nu fie la fel. Ei bine, n-a fost așa și mă bucur enorm. Odată începută povestea, cu greu am putut s-o las deoparte. Prinsă fiind într-o perioadă în care timpul meu liber este aproape inexistent, de abia așteptam, chiar și după 14 ore petrecute la muncă, să-mi dau întâlnire cu Michelle Obama. Și-am citit-o pe nerăsuflate, devorând fiecare pagină și fiecare experiență cu un nesaț cum rar mi-a fost dat să simt.
⇒Cartea o găsiți online pe acest site⇐
“Povestea mea” – de la începuturi și până după împlinirea visului american
În “Povestea mea” o vom descoperi pe Michelle Robinson, viitoarea doamnă Obama, cea care timp de 8 ani avea să fie prima doamnă de culoare a SUA și probabil cea mai populară dintre toate cele 45 doamne.
O vom descoperi pe Michelle încă din timpul copilăriei ei fericite si fără griji, petrecute în cartierul South Side al orașului Chicago, unde împarte aceeași cameră cu fratele ei mai mare, Craig, în apartamentul mic și modest al familiei Robinson. Anii trec, micuța Michelle crește și dezvoltă o personalitate diferită, devenind ușor-ușor această doamnă Obama pe care-o vedem și-o admirăm noi acum. O copilă ambițioasă cum fiecare dintre noi ar trebui să fie la un moment dat, care nu acceptă niciodată că nu se poate.
Pentru Michelle totul este posibil și ne va demonstra asta de-a lungul anilor, într-o serie de momente și întâmplări. Ambiția și determinarea ei o vor purta pe cele mai înalte trepte ale succesului, prin locuri și funcții care, apartent, persoanelor de culoare nu le este locul. O vom vedea pe acea Michelle intrând la cel mai bun colegiu din Chicago, la unele dintre universitățile de elită americane, ocupând funcții în cele mai prestigioase companii de avocatură.
Așa îl și întâlnește pe viitorul președinte de culoare al SUA, Barack Obama. În “Povestea mea” Michelle Obama ne povestește pentru prima dată despre începuturile relației dintre cei doi, despre începuturile căsniciei când se străduia să găsească acel echilibru între carieră, viață persoanală, familie, copii și ascensiunea rapidă în politică a soțului ei. Vom descoperi detalii intime din discuțiile avute între cei doi soți din campania electorală precum și-o mulțime de detalii despre rolul pe care l-a jucat aceasta, ca și viitoare primă doamnă a Amerciii, în campania lui electorală.
Relația lor, la fel ca toate celelalte n-a fost vreuna roz ori fără divergențe. Michelle ne povestește:
„Ca orice cuplu la început, învățam să ne certăm. Nu ne certam des, iar când o făceam era, de obicei, pentru lucruri mărunte, un șir de exasperări înăbușite care ieșeau de regulă la suprafață când unul dintre noi sau amândoi eram prea stresați sau obosiți. Dar ne certam. Iar eu- că o fi bine, că o fi rău, am tendința să țip când sunt furioasă. Barack, în schimb are tendința de a rămâne rece și rațional, vorbele lui venind într-o cascadă elocventă (…) În timp, am descoperit cum să ne exprimăm și să ne depășim enervările și furiile ocazionale. Acum ne certăm mult mai puțin dramatic, deseori mai eficient și întotdeauna ținând cont de iubirea dintre noi, oricât de tensionați am fi”.
Ce frumos!!!!
Mă repet, cartea este o poveste. O reală poveste de viață, a ei, a lor, a Americii, a noastră, a tuturor.
“Sunt multe lucruri pe care încă nu le știu despre America, despre viață, despre ce ar putea să aducă viitorul. Dar mă cunosc pe mine însămi. Tatăl meu, Fraser, m-a învățat să muncesc din greu, să zâmbesc des și să mă țin de cuvânt mereu. Mama mea, Marian, mi-a arătat cum să judec singură lucrurile și cum să-mi fac vocea auzită. Împreună în apartamentul nostru înghesuit din sudul orașului Chicago, ei doi m-au învățat să descopăr ceea ce e important în povestea noastră, în povestea mea, în marea poveste a țării noastre. Chiar dacă nu e totul frumos sau perfect. Chiar dacă este mai real decât ai vrea să fie. Povestea ta este tot ce ai, tot ce vei avea vreodată. Este ceva ce merită prețuit.”
Și stau și mă întreb acum: cât de bine ne cunoaștem noi, pe noi înșine? câți dintre noi am fost crescuți și educați în acest mod? Sau câți dintre noi reușim să ne educăm copiii într-un fel atât de sănătos și independent. Pentru că da, în fond, e vorba de independență, de libertate de gândire și exprimare.
Și închei cu un citat care spune cam așa:
“Tu ești cea mai importantă persoană pe care o ai în viața ta. Cu ea îți petreci cel mai mult timp. Acordă-ți timp să te cunoști, să te descoperi, să îți găsești echilibrul, să afli care e menirea ta și care e drumul pe care vrei să îl parcurgi!”
♥ ♥ ♥
10 Comments
Raluca Anghel
25 septembrie 2019 at 14:55Wow, ce mi-a mers la suflet recenzia ta! Imi doresc.mult sa citesc Povestea mea, e de pe mult pe wihlist. Presimt că o să o comand mai curând de cât credeam după articolul tau
Angela Călătorește
26 septembrie 2019 at 8:14Să ai spor atunci! Nu cred c-o vei mai lăsa deoparte din moment ce te vei apuca de ea.
Mirela Marin
25 septembrie 2019 at 15:08MI-am dorit să citesc cartea din momentul lansării, deoarece îmi place autoarea. Am reușit să o citesc, datorită amabilității unei prietene.
O admir pe Michelle, mi s-a părut o femeie extraordinară și, după ce am citit cartea a venit și confirmarea.
Mi-a plăcut cartea, ai dreptate, este o poveste de viață, o poveste presărată cu
înțelepciune, sensibilitate , cu frustrări, succese … Așa cum este viața: reală!
Angela Călătorește
26 septembrie 2019 at 8:14Mulțumesc! Da, exact că bine spui tu- “așa cum este viața: reală!”
O ador pe femeia asta este senzațională și de-o modestie cum rar ți-e dat să vezi în lumea aceea!
Abunei Mihaela
27 octombrie 2020 at 12:28Am Scris-o si eu acum
Adriana Ivan
26 septembrie 2019 at 8:49Ce interesată pare! A fost o perioadă pe lista priorităților apoi am auzit că a divorțat și m-am gândit că nu va mai avea același farmec lectura. Acum mă gândesc serios să o trec iar pe lista scurtă de cumpărături.
Angela Călătorește
26 septembrie 2019 at 8:55Chiar, au divorțat? Auzisem și eu știrea asta, excat după ce-am terminat-o de citit. Dar ce contează de fapt? Michelle e fabuloasă!
Catalina Coman
26 septembrie 2019 at 23:52Sa stii ca si mie imi era frica sa nu fie plictisitoare, tocmai de asta nici nu am cumparat-o. Din ce povestesti tu, pare minunata. Reconsider ideea.
Angela Călătorește
27 septembrie 2019 at 6:46Nu esti singura care s-a gandit la asta. Mai ales ca tocmai ce lasasem o carte deoparte dupa ce citisem aproape jumatate.
Cu cat citeam mai mult din Povestea mea, cu atat vroiam sa citesc mai mult, sa descopar si mai mult.
Rebecca
27 februarie 2023 at 16:36Sunt de acord! O poveste fascinantă a unei femei fascinante!