Ador jurnalele de călătorie și nu ratez vreo ocazie să mă delectez cu experiențele și poveștile celor care au curajul să se aventureze în jurul lumii și nu doar c-o fac, dar ne povestesc și nouă, fără nici o reținere, detalii și picanterii de prin lume. Auzisem de Samsara exact în perioada pre-lansării (noiembrie 2018) și de abia așteptam să intru în posesia unui exemplar. Simțeam c-o să-mi placă enorm povestea Siminei Cernat, tânăra noastră româncă și m-am bucurat din tot sufletul c-am descoperit o altfel de carte, cu un stil diferit față de tot ce citisem înainte. Aveam să descopăr în Samsara mai mult despre trăirile acesteia, din momentul în care a plecat din România spre Indonezia, cu un bilet de avion doar dus și fără vreun plan anume. O mulțime de întâmplări și frământari interioare, încercări nesfârșite și de multe ori eșuate de regăsire personală.

Pe Simina Cernat am impresia c-o știu de-o viață. Întâmplător, de vreo 3 ani suntem și prietene pe Facebook și așa i-am tot urmărit aventurile din Asia și de fiecare dată când mai vedeam vreo postare, îmi spuneam: “Mamăăă ce doză de curaj și de nebunie trebuie să existe în fata asta!”. Îi vedeam postările și-o admiram. Când am văzut că urmează să-și lanseze o carte, am sărit în sus de bucurie. Trebuia musai s-o citesc să aflu mai multe. Simina are un stil aparte. Mă așteptam să găsesc detalii și descrieri despre locurile pe unde-a hoinărit. Dar nu. Pentru că Simina nu s-a dus numai să bifeze locuri, ci să se regăsească în acele locuri, să le descopere esența și mai puțin acea față supeficială. Cât curaj!!!!

Simina a trăit în junglă alături de triburi, a escaladat munții în niște condiții de neimaginat, a vânat, a suferit de febra dengue sau de febră tifoidă.

“Am zis-o și înainte: ideea mea de paradis nu e neapărat o plajă perfectă cu apă turcoaz și un cocktail lângă mine. Paradisul meu e cu căldură sufletească, oameni deschiși și lumină frumoasă. Nu contest frumusețea locurilor care atrag an de an mii de turiști. Nu spun că sunt urâte și superficiale, supraestimate. Nu spun ca toată lumea ar trebui să meargă în locuri neatinse de comercialism. Nu spun că paradisul meu ar trebui adoptat de toată lumea, că eu am dreptate și ceilalți ar trebui să îmi urmeze exemplul.

Fiecare persoană are alte așteptări, alte înclinații (..) faptul că suntem atât de diferiți face lumea interesantă, diversă, frumoasă (…). O plajă cu nisip alb și apă cristalină plină de turiști poate fi la fel de frumoasă ca o mahala de la marginea orașului în care oamenii joacă șah duminica. Totul depinde de perspectiva din care privești și de atitudine”.

Suntem atât de diferiți și-i atât de bine!

Și vom descoperi cu fiecare pagină lăsată în urmă și-i vom da dreptate Siminei că într-adevăr călătoriile sunt de infinite feluri și că da, fiecare are ritmul său personal. Unii, așa cum cum veți descoperi și-n Samsara pleacă pur și simplu în lume, fără vreo direcție anume, pentru că nu-și mai găsesc locul în spațiul acela personal, în mijlocul acelei familii în care au crescut de mici, sau printre prietenii aceia pe care-i ai uneori, mult mai mai rar decât ai fi crezut vreodată.

“Curajul meu nu a fost că am plecat singură la capătul pământului,  ci că mi-am luat viața în mâini și am început să o modelez așa cum mereu am visat să fie, ci am decis să-mi urmez chemarea interioară și să trec peste așteptările sociale și peste “trebuie” care mă asalta la tot pasul. Altfel singur ești oriunde, chiar dacă ai falsa senzație de securitate în mijlocul familiei”

Câți dintre voi nu s-ar regăsit în aceste situații? De câte ori nu v-ați gândit să vă luați lumea în cap, să vă luati un bilet dus spre celălalt capăt de lume?

Samsara este despre viață, despre lume, confort personal, depășirea limitelor, oameni și locuri autentice, independență și tot ce mai vreți voi

Asia, cea de sud-est în special este locul care mă fascinează mult. După Egipt probabil, Asia de Sud-Est e probabil locul în care mi-ar plăcea să petrec o perioadă de timp. Who knows? India este fascinantă pentru mine din toate punctele de vedere, n-am ajuns încă s-o descopăr, să mă conving de sentimentele mele, dar sper cândva, cumva să ajung. Iar Simina ne arată o India autentică, ne dezvăluie în toată profunzimea lui, traiul alături de indieni de rând, pe care mi-aș dori să-i întâlnesc și să petrec timp în prezența lor.

N-o să încerc să vă conving să citiți Samsara, la fel cum n-am făcut nici cu alte cărți. Îmi plac enorm cărțile de călătorie și atunci când prind una și puțin timp, pur și simplu o devorez. Și când îmi place firul epic al uneia, nu mă pot abține să nu vă povestesc și vouă. Iar asta este una dintre ele.

Dacă ești curios, poți să-ți comanzi Samsara de aici si ți-aș fi tare recunoscătoare dacă ai putea și tu, la rândul tău să-mi recomanzi una! hai să facem schimb de idei!

Mai multe articole despre cărți de călătorie:

10 cărți de călătorie care-ți vor stârni dorul de ducă

Cerere în călătorie – Edouard și Mathilde Cortez (recenzie)

Prin praf și vise alături de Roxana Valea