Sunt adepta vacanțelor active, în care să mă pot deplasa dintr-un loc în altul, să văd cât mai mult, să curpind zone cât mai extinse. Nu mă dau în lături nici de la o zi, poate două de leneveală, de stat la soare, dar mă plictisesc repede și la urma urmei soarele în exces nu face bine. Nu? Când lucram la planificarea călătoriei mele prin Cuba a trebuit să țin cont de mai multe aspecte. Transportul prin Cuba a fost una dintre cele mai dureroase probleme, pentru că-mi doream să am libertatea de mișcare, să nu fiu dependentă de sistemul de transport cubanez.

 

Atât eu, cât și ceilalți tovarăși de aventură, ne doream să explorăm cât mai mult.   Chestiunea închirierii unei mașini am întors-o pe toate fețele și până la urmă am fost nevoiți să o lăsăm deoparte. Cu sau fără mașină, te poți deplasa dintr-un punct într-altul al Cubei, iar în continuare vă voi prezenta cum am reușit noi s-o facem.

 

Sistemul de transport din Cuba este în continuare învechit și subdezvoltat

Dar nu și ieftin!

Pentru a închiria o mașină, un preț mai mic de 90$/zi n-am găsit, ceea ce era cam mult pentru bugetul nostru. La acesta se mai adăuga garanție vreo 200€ și bineînțeles combustibilul.

Taxiul s-a dovedit eficient pentru deplasările prin oraș, iar pentru a merge dintr-un oraș în altul, am apelat la cursele operate cu autocare.

 

Transportul prin Cuba nu e deloc ieftin!

 

Pentru a ajunge în Cuba, clar vei zbura sau vei ajunge cu o croazieră. Majoritatea curselor aeriene internaționale aterizează și decolează pe/din aeroporturile principale din Havana sau Varadero. În cazul meu, după un zbor de mai bine de 13 ore, am aterizat pe aeroportul Internațional Jose Marti din Havana, iar de aici, după finalizarea procedurilor de control documente și preluarea bagajelor de cală, m-am îndreptat spre ieșire, de unde am închiriat un taxi.

O cursă cu taxiul de la aeroport în Havana ajunge să coste în jur de 25-30 Cuc.

1 Cuc este echivalentul unui dolar american.

Despre costuri și tot felul de aspecte finanicare v-am povestit aici. 

 

Călătorește prin Cuba ca un cubanez!

 

 

Nu te da în lături să călătorești alături de alți cubanezi în taxi colectivos!

 

Sunt taxiuri normale, de obicei mașini vechi de prin anii 50-60, care se circulă în regim de maxi-taxi, cum sunt pe la noi. Aceste colectivos merg pe distanțe fixe, lungi și opresc acolo unde e nevoie. Dacă există locuri libere, poți face cu mâna, te urci și cobori acolo unde ai nevoie. N-am avut ocazia să experimentez o călătorie alături de alți cubanezi, pentru că fiind 4 persoane, ocupam deja tot spațiul din mașină. Si am mai observat un lucru: cubanezii evită să oprească sau să urce în mașini unde sunt turiști străini. Semn că încă le este interzis să aibă de-a face prea mult cu străinii.

Ceea ce este interesant însă la aceste colectivos, e că se deplasează și pe distanțe foarte lungi, între orașe chiar. Astfel poți merge de la Havana la Trinidad alături de alți oameni, cubanezi chiar, împărțind costul cursei la numărul de pasageri.

O altă modalitate autentică de a te deplasa prin Cuba este autostopul, care e un fel de sport național printre localnici. Am văzut pretutindeni cubanezi făcând autostopul, fluturând o bancnotă. Prin orașe, pe la marginea drumurilor dintre localități, chiar și pe marginea autostrăzii. Aglomerație pietonală mai mare pe autostrăzi ca-n Cuba, n-am văzut nicăieri în lume.

Se pare că există o lege în Cuba care le impune cubanezilor să ia la ocazie pe oricine care face autostopul, atunci când există locuri disponibile în mașină.

 

 

Taxiul 

Ca peste tot în lume, taximetriștii sunt o specie aparte. În prima zi petrecută în Havana, am rugat-o pe Aymee, gazda noastră, să ne comande un taxi pentru a ne duce în centru. Vroiam să ajungem în timp util la întâlnirea pentru turul turistic pietonal, gratuit de care auzisem că se face zilnic. În acea zi se pare că nu s-a organizat. Aymee, ne spusese că ne va costa în jur de 3-4 CUC acea cursă, când, la destinație, ce să vezi…. taximetristul ne-a cerut 10 CUC. Nici n-a vrut să stea la discuție. Era prima zi, entuziasmul era la cote maxime, am dat banii ceruți și-am luat aminte: nu ne mai urcăm în taxi, până ce nu suntem siguri că ne-am înțeles la preț.

Am mai folosit taxiul și-n zilele următoare, ne era cea mai la îndemână metodă de a ne deplasa dintr-un loc într-altul. Majoritatea taxiurilor sunt vechi, așa că pot spune mulțumită că m-am plimbat suficient cu mașini de epocă. Și-mi ajunge, pentru că nu sunt deloc confortabile. Să stai jumătate de oră pe bancheta din spate a unui taxi, nu-i comod. Abia acum am înțeles eu cu adevărat rostul tetierelor. La aceste mașini vechi, nu există așa ceva.

 

Evadare din Havana. Cu un Chevrolet Bel Air din ’55

V-am povestit la un moment dat că Havana este cel mai poluat oraș pe care l-am văzut eu până acum. N-am ajuns în China ce-i drept 🙂

Despre regiunea Pinar del Rio se spune că ar fi cea mai pitorească din întreaga Cuba. I se mai spune și patria tutunului, datorită întinderilor extinse de tutun desigur. Ne doream cu toții să respirăm câteva ore de aer curat, așa c-am apelat din nou la bunătatea gazdei noastre, Aymee, care ne-a făcut rost de o mașină pentru toată ziua. Cu tot cu șofer!  Am plătit 100 CUC, un preț bun, comparativ cu ce tot auzisem. Am petrecut o zi minunată, în mijlocul naturii.

Și-am avut și propriul nostru ghid.

 

În Cuba există mijloace de transport adresate turiștilor, altele decât acelea pentru localnici.

Din câte am înțeles eu și cam așa am văzut, sunt autogări diferite pentru cubanezi și pentru turiști. Iar cubanezilor nu le este permis să călătorească în autocarele destinate turiștilor. O fi sau nu așa, dar cert este că în cele două dăți când am fost eu cu autocarul, erau doar turiști. Și-mi aduc aminte că oprisem la un popas, unde era o familie de cubanezi ce doreau să ajungă într-un anume loc. S-a rugat mult de șoferul nostru să-i primească și pe ei, iar într-un final i-a luat în spatele autocarului. Acela a fost unul dintre acele momente în care m-am simțit stânjenită în postura de turist într-o țară străină. Și vinovată.

 

Cu autocarul

Pentru a te deplasa, ca turist, între orașele Cubei, o poți face cu autocarele destinate turiștilor. Există două companii, aparent concurente, dar de fapt ambele aparțin statului: Viazul și Transgaviota. Viazul a apărut prima pe piața cubaneză, acesta fiind și motivul pentru care autocarele arată mai deteriorate, iar confortul este clar inferior în comparație cu celelalte ale companiei-soră. Transgaviota, apărută de vreo doi ani în Cuba, face concurență neloială Viazul-ului, cu autocare noi, mai frumoase și mai confortabile, desigur.

Mai există și Transtur-ul, dar acesta deservesc nevoile hotelurilor, pentru transferuri de la hotel într-un anume punct. De exemplu, dacă vei cumpăra o excursie de la compania de stat, Cubatur, aceștia îți vor asigura transferul de la hotel până în port de exemplu. Sau pentru tranferurile de la aeroport la hotel și invers.

Am mai văzut pe străzile din Cuba și un altfel de “autocare” autohtone folosite la transportul localnicilor. La fel ca cele care se foloseau la noi pentru naveta muncitorilor. De abia în Trinidad, când așteptam autocarul turistic, mi-am dat seama că acele dube sunt folosite pentru transportul oamenilor. Și acesta a fost unul dintre acele momente în care m-am simțit stânjenită. Ghișeul pentru bilete era separat de cel al turiștilor, la fel și sala de așteptare.

 

Atenție! Pentru a fi sigur că vei prinde loc, este nevoie de rezervare!

De la Havana la Trinidad am călătorit cu Transgaviota, iar rezervarea am făcut-o cu trei zile înainte de plecare. La Hotelul Capri din Havana există oficiul agenției Cubanacan și de aici se pot lua biletele. Am platit 27 CUC pentru un bilet și-am specificat să fim preluați de la Hotelul Colina, vis-a-vis de Universitate. Aveam bagaje multe și ne era greu să ajungem în centru cu ele. Deci se poate și așa, întrebați care ar fi locul cel mai apropiat, de unde sunteți voi cazați. Se pleacă în fiecare dimineață la 9 iar durata călătoriei este de vreo 6 ore.

Cu Viazul am mers din Trinidad spre Varadero. Am făcut rezervare cu o zi înainte, la biroul acestora din autogara din Trinidad. Plecările sunt două pe zi, una dimineața la 7 și alta la prânz, la 13:55. Durata călătoriei este de 6-7 ore, iar prețul unui bilet a fost de 20CUC. La Viazul se pot face rezervari și online, se poate plati cu cardul, iar în ziua plecării, vei sosi cu jumătate de oră mai devreme pentru a-ți lua biletul. Aveți pe site-ul celor de la Viazul toate cursele si orele de plecare.

 

 

Hop-on hop-off

Ca-n toate marile orașe ale lumii, acolo unde se face turism, există și autobuze turistice. Le-am întâlnit atât în Havana, în Trinidad și desigur prin Varadero. Aceste double-deck-uri sunt perfecte pentru aceia care doresc să viziteze un oraș într-un timp cât mai scurt și fără prea mari bătăi de cap. Și într-un mod civilizat. Traseul este unul turistic, desigur și acoperă zone extinse din orașe. Modelul îl știți, și-n Cuba funcționează ca în restul lumii. Curios, nu?

Pentru un bilet la autobuzul hop-on hop-off am plătit 10 CUC în Havana. Cam scump, nu? În Trinidad, pentru a ajunge la faimoasa plajă locală Ancon, am luat autobuzul turistic, care trece se pare cam la două ore. Prețul unui bilet valabil întreaga zi este 5 CUC.

La fel și-n Varadero, prețul tot 5 CUC, dar mult mai dese ca-Trinidad. Întregul traseu al peninsulei durează cam două ore, timp în care poți admira frumusețil stațiunii: plaje nesfârșite, hoteluri de 4 și 5 stele, terenuri de golf cât vezi cu ochii, terase și baruri la tot pasul.

 

 

Bici-taxi, coco-taxi, trăsura cu cai, etc.

Nevoia te învață, se spune. Și pe bună dreptate, că la cubanezi, zicala se potrivește perfect. Din dorința de a câștiga un ban în plus, au apărut acele bici-taxi, niște triciclete prevăzute cu două locuri. E o modalitate autentică de a te plimba pe străduțele Havanei, vei avea ocazia de a admira pe-ndelete orașul și totodată cel care conduce tricicleta, va ține și loc de ghid. Varianata cubaneză a tuk-tuk-urilor thailandeze, sunt acele vehicule galbene, numite coco-taxi. Tot cu două locuri, dar mai rapide decât bici-taxiurile, pentru că au în dotare un motor.

Pentru a te transpune și mai mult în atmosfera anilor ’50, poți opta pentru o plimbare cu trăsura trasă de cai. Prin Havana am făcut un astfel de traseu, prin centrul orașului, foarte frumos de altfel, dacă e să dau uitării incidentului cu vizitiul. La mijlocul traseului ne-a cerut banii, nu 25 CUC pentru 4 persoane așa cum stabilisem, ci 25 CUC/pers. Avea omul două plancarte cu prețul. N-am cedat șiretlicului, am insistat și-am plătit prețul corect.

 

Vă las și un video de prin Havana:

 

Mașini de epocă

O plimbare cu o mașină de epocă pe străzile din Havana este un must-do! Aceste mașini vechi, colorate, cum doar prin expoziții mai vezi, fac legea pe străzile din Cuba, au ajuns să fie emblema țării. Mașinile de epocă sunt emblema Cubei. Le vei întâlni peste tot și chiar dacă vârsta lor o depășesc cu mult pe a ta, încă mai sunt funcționale. Cu motoarele schimbate, doar caroseria mai e cea originală, dar cu straturi consistente de vopsea peste, o plimbare cu o astfel de mașină îți va rămâne veșnic în memorie. M-am întors cu o colecție frumoasă de fotografii cu mașini.

 

 

Desigur nici mijloacele de transport pe apă nu pot fi uitate. Doar Cuba e înconjurată de apă, iar mulți dintre cei care ajung aici se dau în vânt după activitațile nautice. Fie că vorbim de o partidă de pescuit, sau o ieșire pe mare, apele turcoaz vă vor fascina cu siguranță. Nimic nu este ieftin în Cuba (pentru turiști). Pentru a închiria o barcă de 4 persoane, pentru 5 ore, vei da nu mai puțin de 400 CUC!

---

 

Cam acestea sunt mijloacele de transport pe care le-am întâlnit și le-am folosit în Cuba, sigur or mai fi și altele. Cu sau fără mașină închiriată, cu un sistem de transport deficitar și vizibil învechit, am reușit să ne deplasăm fără probleme prin Cuba. Am ajuns pe unde ne-am propus și așa cum v-am povestit în articol, este foarte important să vă faceți rezervările dinainte.

Dacă aveți întrebări la care n-ați găsit răspuns în articol, nu ezitați să le lăsați în comentarii. Astfel și ceilalți vor putea beneficia de informațiile respective.

Considerați informațiile utile și credeți că aveți prieteni pe care i-ar putea interesa subiectul? Distribuiți-l și prietenilor voștri din rețelele de socializare! Nu uitați, pe mine mă găsiți și pe Facebook sau Instagram!

 

Numai bine! 🙂