Când în urmă cu aproape un an de zile am început să conturez traseul ce urma să-l parcurg prin Cuba, n-am putut să nu iau în calcul și câteva zile în Trinidad. Aveam încă în memorie, vie amintirea unor imagini surprinse pe fugă la televizor. Totul mi s-a părut dintr-o altă lume, ireal de frumos, de colorat, de autentic. Am început să caut mai multe informații despre Trinidad și astfel am aflat că orașul e foarte căutat în rândul turiștilor și că oferă multe din punct de vedere turistic.

Fotografic, aș puncta eu, pentru că da…orice colțișor al lui e fotogenic tare. Îmi doream la fel de tare să ajung în Trinidad, la fel cât îmi doream să văd plajele acelea cu nisip fin și alb.  Să mă conving de existența lui, de străduțele acelea pietruite și clădiri viu colorate … Și mă bucur că l-am văzut, c-am avut ocazia să colind pe străzi fără vreun plan anume, să admir oamenii și clădirile fără să mă aflu la vânătoare de obiective turistice. Am făcut o alegere bună și vi-l recomand cu toată căldura să-l vizitați!

Vă povesteam în articolul precedent despre cum poți ajunge în Trinidad. Există cel puțin trei opțiuni: una să iei un taxi colectivo, a doua să închiriezi o mașină sau a treia, cu autocarul. Atât din Havana, cât și din Vinales ori din Varadero sunt curse de autocar operate fie de Viazul, fie de compania soră – Transgaviota.

Câteva date despre Trinidad

Trinidad este un orășel de provincie, situat la 315 km de Havana, în partea central-sudică a Cubei, la o aruncătură de malurile Mării Caraibelor. Orașul numără numai vreo 73.000 de suflete (trinidadezi) mult mai gospodari și prietenoși decât conaționalii lor havanezi. Clădirile au fost atât de bine conservate, încât cu ușurință te poți considera ajuns înapoi în timp.

Întemeiat de către conchistadorul Diego Velázquez în anul 1514, orașul este si acum foarte bine conservat. Clădirile sunt întreținute cu atenție, arhitectura orașului a rămas aceeași de la începuturi. Nu degeaba, împreună cu Valle de los Ingenios din imediata vecinătate, în anul 1988, Trinidad a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Fapt ce atrage anual sute de mii de turiști.

Trinidad e considerat a fi un oraș-muzeu și mulți români îl aseamănă cu Sighișoara. E un oraș colonial, istoric, colorat, iar zona unde este el așezat îi sporește valoarea și interesul turiștilor. E înconjurat de formatiuni muntoase împădurite ce străjuiesc de-o parte a orașului. Pe de altă parte sunt văi  întinse folosite pentru agricultură. Suprafața orașului nu impresionează, străduțele lui putând fi străbătute cu ușurință într-o jumătate de zi.

Unde am dormit în Trinidad

În Trinidad, aproape fiecare locuință a fost parțial transformată în casa particular. Fiecare gospodar trinidadez a profitat de libertatea de a-și spori veniturile, punându-și la dispoziția turiștilor o cameră-două, după posibilități. De abia din 2011, cubanezilor le este permis acest lux, de a-și deschide o afacere particulară, de familie. Și se pare că în oraș există vreo 300 de casa particular. Dacă vrei o cazare mai bună și ești dispus să cheltui mai mult, ai posibilitatea de a te caza la hotel. Sunt vreo trei în oraș, unul dintre ele fiind Iberostar, care aparent arată foarte bine. I-am călcat pragurile de câteva ori în cele două zile petrecute în Trinidad, numai să mă pot conecta la rețeaua lor WiFi. Așa cum v-am spus, internetul în Cuba încă este rarisim, iar achiziția unei cartele nu e de ajuns pentru a te conecta la lumea exterioară.

Înoptând în casa unor localnici

Pentru cele două zile ce urma să le petrec in Trinidad, am ales o casă particulară drăguță, curată și ieftină – Hostal Gattorno. Familia ce deține casa locuiește tot aici și am fost încântată să-i întâlnesc. Un cuplu tare simpatic și prietenoși, Mariela cu soțul ei și părinții acesteia locuiau la parter, iar etajul l-au amenajat pentru turiști. Nu sunt decât două camere, cu baie proprie fiecare, decorate decent și cu toate cele necesare: lenjerie și prosoape curate, frigider cu câteva băuturi răcoritoare, aer condiționat, uscător de păr. Televizor n-am avut, dar nici nu i-am simțit lipsa. Există două spații pentru relaxare, pe acoperișul clădirii aveau amenajată o terasă cu flori, mese, scaune, umbrar, balansoare. N-am avut vreme de pierdut aici, dar am urcat și-am admirat împrejurimile. Micul dejun îl servesc pe terasa de la etaj, la același nivel cu camerele pentru oaspeți, unde au de altfel si o bucătărie, probabil o pot folosi și clienții.

Am plătit 25 CUC/noapte/cameră, un preț bun dacă e să fac o paralelă cu cea din Havana. Gazdele pot pregăti și micul dejun (5 CUC/pers), trebuie anunțat de cu seară. L-am luat și noi în prima zi, în următoarea a trebuit să renunțăm, pentru că plecam dimineața-devreme spre Varadero. Am primit cafea, ceai, unt, gem, fructe, fresh de fructe, ouă, pâine, niște prăjiturele….de ajuns!

Hostal Gatorno, Str. Cayetano, Trinidad

Spațiu de relaxare în incinta casei

Terasa de la etaj, unde serveau micul dejun

Camera noastră din Trinidad

Unde am mâncat în Trinidad

Orașul acesta mi-a plăcut pentru că nu este atât de comercial și turistizat așa cum este Havana spre exemplu. In Trinidad se poate mânca bine, cubanez și la preturi decente. Veneam după cinci zile petrecute in Havana, unde am plătit de fiecare dată sume deloc mici și de fiecare dată mă ridicam de la masă nesătulă. Nu mai spun de Răzvan, saracul….

De cum am ajuns la Trinidad, am lăsat bagajele și-am pornit pe străzi. Era spre seară deja, nu mâncasem mai nimic toată ziua și chiar simțeam nevoia unei cine mai devreme. Am colindad străzile în lung și-n lat, pe unele chiar de mai multe ori, dar parcă nici un restaurant nu-mi inspira încredere. Am văzut pe străzi niște tonete cu un fel de local street food, dar n-am avut curaj. Într-un loc făceau un fel de sandwichuri dintr-o pulpă de porc gătită probabil în cuptor. Arăta binișor, era rumenită, dar… totuși, plimbată pe stradă la 30 grade… într-un alt loc se făceau gogoși.

Nu-i ușor deloc să găsești un restaurant care să-ți fie pe plac!

Foamea începea să urle deja, așa că am intrat într-un restaurant aparent curățel, cu fețe de masă albe, mese curate, încăperea aranjată. Mirosea chiar bine, eram singurii clienți, iar ospătărița, care vorbea chiar bine engleza, ne-a convins. Am putut înțelege exact ce e în meniu, ne-a explicat preparatele și ne-a adus exact ce comandasem. Sau ce ne așteptam să primim. Eu mi-am luat pui cu usturoi, Răzvan și-a luat porc. Bine gătite ambele, gustoase, iar porțiile au fost suficiente. Ne-a costat în jur de 12 CUC/pers cu tot cu vreo două beri, apă și-un fresh de portocale. Pănă ce-am terminat noi de mâncat se umpluse restaurantul. Semn că am târâit bine piciorul…

A doua zi, după micul dejun îndestulător ce ni l-au servit gazdele, n-am simțit nevoia să mâncăm de-abia spre seară. Am luat cina în același restaurant, de data aceasta am încercat Ropa Vieja din miel. Ropa Vieja, sau “haine rupte” este preparatul național al Cubei, dar care culmea nu le aparține ci a fost “împrumutat” de prin Insulele Canare. De obicei se gătește cu carne de vită, dar aici îl făceau cu miel. Mi-a plăcut!

Restaurantul se numește Trinidad 500 și se găsește pe Calle Jesus Maria , pe partea stângă a drumului când vii dinspre Iberostar sau Consiliul Municipal.

Sursa foto: www.tripadvisor.com/

Ropa Vieja. Dacă vă place mielul s-o încercați, dacă nu, există și varianta cu vită!

Gogoșerie ambulantă

Pulpă de porc, din care se tăia felii și se făcea un fel de sandwich

Baruri și terase

Chiar dacă e un oraș micuț de provincie, poate prea liniștit pentru unele gusturi, Trinidad stă destul de bine și la capitolul entertainment. Treptele din Piața Meyor, ce par atât de pustii în timpul zilei, se desfășoară adevărate petreceri în stil cubanez, pe ritmuri de salsa și rumba. Piața se transformă seara într-un ring de dans, o scenă uriașă, unde localnici și turiști se distrează laolaltă și-și exersează fiecare talentele de dansatori.

Fie că alegi să petreci sub cerul liber în Piața Meyor, fie că te retragi în vreun bar, ritmurile cubaneze le vei simți oriunde. Barul The Beatles mi-a atras atenția din timpul zile, era imposibil ca muzica ce urla în difuzoare să nu atragă priviri. Toți pereții erau decorați cu fotografii ale membrilor trupei, podoabe de tot felul, muzica nu mai zic, ba chiar și statuile în marime naturală ale celor patru membri erau la loc de cinste. Cu siguranță seara locul își avea farmecul lui.

The Beatles Bar

The Beatles Bar

Alături de formația The Beatles 🙂

Aici se vindea un rachiu realizat din trestie de zahăr… un fel de rom de casă

Barul din incinta Hotelului Iberostar

Del Bodeguita del Medio, Trinidad

Clădirile coloniale din Trinidad

Primul contact cu atmosfera acestui oraș poate fi perceput pentru mulți dintre noi ca o întoarcere în timp. În Trinidad pare că timpul și timpurile au rămas undeva pe la 1800. Indiferent pe ce stradă te vei afla, peisajul urban va fi același: căsuțe sărăcăcioase, colorate în fel și fel de nuanțe, fiecare după gustul oamului, cu ferestre mari prin a căror gratii poți să tragi cu ochiul în interiorul locuinței, străzi pavate cu piatră, mașini de epocă mărșăluind alaolaltă cu cele nou apărute, bici-taxi și turiști curioși care-și bagă nasul peste tot. Nici un colț al acestui oraș n-a rămas probabil nefotografiat. Orașul este un adevărat paradis al fotografilor.

Împrejurimile Trinidad-ului

Zona dimprejurul orașului impresionează prin relieful carstic, formațiunile muntoase împădurite, plantații de tot felul, plajele cu nisip alb, cascadele ș.a. Iubitorii de natură își vor găsi aici o mulțime de activități. La vreo oră jumătate de condus de oraș, se află cascada El Nicho, cea mai frumoasă dintre toate câte se găsesc în Cuba. Cel puțin așa se laudă localnicii, n-am ajuns s-o văd, dar din poze arată bine. Zona promite peisaje care-ți taie respirația.  Un adevărat rai pentru pasionații de fotografie. Cei pasionați de trekking își vor găsi aici locul perfect pentru a se aventura în inima naturii. Parcul Natural Topes de Collantes, se pare că este locul ideal pentru a escalada culmile munților. Există și o alternativă pentru mersul pe jos, dacă sunteți interesați, aveți posibiliatatea să călăriti până spre aceste locuri atât de promițătoare.

Sursa foto: http://www.cubagrouptour.com/

Munții văzuți de pe terasa casei unde am stat

Pășuni. în drum spre plaja Ancon

Răsaduri, plantații

Plaja Ancon și Marea Caraibelor

Plaja Ancon se pare că este cea mai spectaculoasă plajă a Cubei de pe coasta sudică. Cu o deschidere largă la Marea Caraibelor, locul nu e căutat numai pentru plajă, nisip fin alb sau apele turquoise. Aici ajung și cei care-s pasionați de snorkeling sau scufundări la adâncime, se pare că în zonă se găsește unul dintre cele mai frumoase recifuri de corali.

Poți ajunge aici ușor cu taxiul, vorbește cu gazda ta pentru a-ti comanda unul. Te va costa în jur de 20 CUC, iar pentru întoarcere, stabilești cu șoferul. Poți alege și varianta cu autobuzul Hop-on, Hop-off.  Se pleacă din oraș cam la fiecare două ore și te va lăsa chiar la marginea plajei. Pentru întoarcere, e valabil același program, întreabă șoferul când e următoarea plecare. Prețul unui bilet valabil o zi este 5 CUC.  Drumul până la plajă poate fi o excursie în toată regula. Se merge pe un dig lung, de-o parte și de alta cu mangrove sau plajă.

Să-ți iei tot ce ai nevoie pentru ziua de plajă! Aici nu se găsesc magazine, era doar un bar pe plajă. Cu greu am găsit o toaletă. Sunt și vreo două hoteluri, cu circuit închis din ce-am văzut eu, dar n-am încercat.

Plaja mi-a plăcut, apele acelea turquoise ce contrastau așa de bine cu nisipul alb și cocotierii de pe mal, formau un peisaj demn de-a apărea pe coperta vreunei reviste. N-am petrecut multă vreme aici, nu venisem să stau la plajă, eram numai curioasă de împrejurimi. Doar aveam alocate următoarele șapte zile plajelor din Varadero!

Cam atât despre Trinidad, următoarea oprire va fi Varadero. Mi-am dorit atât de mult să pot să-mi acord acest lux.  Să lenevesc sub soarele arzător de la malul Oceanul Atlantic, să mă bălăcesc în apele-i agitate… O să vă povestesc despre tot!