Republica Moldova are unele dintre cele mai bune crame din întreaga lume și vei fi surprins să afli că peste Prut vei avea ocazia nu doar să vizitezi, ci să și deguști din Colecția de Aur a Moldovei, ce-a fost recunoscută de Guiness Book, fiind cea mai mare colecție de vinuri din lume, ce numără 1,5 milioane de sticle de vin de colecție. Turul Cramelor moldovenești trebuie musai să includă și-o vizită la Mileștii Mici, pentru că, așa cum ai ghicit aici se află această colecție, care se pare că se apropie ușor de 2 milioane. Să ne așteptăm așadar la un nou record. Dar Moldova stă mult mai bine de atât, crame precum Cricova, Purcari ori Chateau Vartely sunt cunoscute peste tot, iar vinurile produse de aceștia sunt deseori premiate cu medalii de aur la prestigioase concursuri din întreaga lume
Nu sunt eu vreo împătimită a vinurilor, dar după ce-am asistat prima dată la o degustare adevărată, în compania unui specialist oenolog, percepția mea despre vinuri s-a schimbat la 360 grade. Dacă înainte de această experiență, pentru a putea bea un pahar de vin, musai trebuia să fie dulce, acum acest aspect nu mai contează atât de mult. Da, îmi plac vinurile dulci, dar le aleg pe alte criterii acum. Este într-adevăr un mare lucru să știi să-ți alegi un vin în funcție de eveniment, preparatul pe care urmează să-l mănânci sau de ce nu, de momentul zilei. Și nu poți să știi toate astea decât educându-ți gusturile.
Simt deja că ți-am stârnit curiozitatea, tocmai de aceea, te invit în continuare să te alături în turul cramelor moldovenești și să afli mai multe despre acestea! Am ajuns până acum la 4 dintre acestea și anume: Cricova, Mileștii Mici, Castel Mimi și Pivnițele de la Brânești. Să le luăm pe rând și să le descoperim secretele!
Orașul subteran de la Cricova
Cine n-a auzit măcar odată de Cricova?! Vinurile spumante de la Cricova sunt faimoase în întreaga lume și nu de puține ori au fost desemnate ca fiind cele mai bune dintre cele mai bune, întrecându-le chiar și pe cele franțuzești. Vinul spumant, așa cum știți și voi, este o șampanie în toată regula, numai că producătorilor de vinuri nu le este permisă folosirea termenului “șampanie”. Doar producătorii din regiunea franceză Champagne își pot numi licorile în acest fel.
Vinurile spumante de la Cricova, sunt obținute prin aceeași metodă franțuzească, numită și metoda “Champenoise”
După prima etapă de fermentare a vinului în butoaie de inox, are loc fermentarea secundară în sticlă, în care se adaugă zahăr natural și drojdii speciale, iar vinul este pus în sticle de calitate superioară cu dopuri temporare și ținute inițial în poziție orizontală, pentru decantarea impurităților, timp de 2-3 luni în locuri închise și întunecate.
După această etapă, urmează procedura cu adevărat interesantă când sticlele sunt rotite manual timp de 2 luni și treptat aduse în poziția verticală. În aceeași poziție, cu dopul în jos se introduce parțial (gâtul sticei) într-un utilaj special care la -25ºC îngheață doar partea plină de impurități, după care introduse în mașina de ambalat sticle se aduce brusc cu dopul în sus și datorită presiunii din interiorul sticlei, partea înghețată impreună cu dopul provizoriu sunt expulzate și se atașează dopurile finale realizate din plută de import din Portugalia.
Vei putea să vezi și tu acest procedeu, trebuie numai să-ți rezervi un tur al beciurilor de la Cricova, când ajuns pe Bulevardul Şampaniei, vei fi invitat să vizitezi și secţia Remuaj – Degorjaj. Aici se desfășoară acest procedeu de rotire manuală a sticlelor.
Beciurile de la Cricova sunt unice în lume!
Lungimea galeriilor în care se produc și se depozitează vinurile, ajung la 100 kilometri, fiind unele dintre cele mai mari din Europa. Și încă se mai extind. Excursia prin orașul subteran se face cu ajutorul unor mașinuțe, cu șofer și ghid, care vă vor purta prin galeriile întortocheate, luminate și marcate cu treceri de pietoni, semne de circulație și străduțe cu smene semnificative: Blv Șampaniei, str. Fetească, Str Cabernet, etc.
Atenție! Temperatura în subteran este una constantă, în jur de 12-14 grade! De aceea vă recomand să aveti ceva de luat pe voi dacă vizitați beciurile vara, când afară e cald.
Rezerva de Stat ce numără 1,2 milioane de sticle de vin de colecție, cele private ale unor personalități de seamă precum Vladimir Putin, Angela Merkel, Jose Manuel Barroso, Traian Băsescu, Klaus Iohannis, sălile de degustare din subteran, ori cinematograful aflat la 80 de metri sub pământ, sunt alte puncte de atracție ale beciurilor de la Cricova.
Cum poți vizita Crama de la Cricova?
E foarte simplu! Din Chișinău sunt 16 km până la Cricova. Poți ajunge cu mașina proprie, ori poți opta pentru o mașină cu șofer. Doar mergi la cramă și ar cam trebui să se lase cu o desustare!
Rezervările se pot face online, direct pe site-ul cramei, ori poți merge la Vinoteca din str. Puskin, nr. 15 din Chișinău și aici îți rezervi turul. Tot aici poți vorbi cu ei și pentru un mini-bus cu șofer, așa am procedat și noi de fiecare dată. Ne-a preluat de unde eram cazați, ne-a dus, ne-a așteptat și ne-a lăsat înapoi la cazare. Închirieirea mașinii, cu tot cu șofer te va costa 700 MDL (160 lei).
Tururile prin beciuri, diferă în functie de preferințele fiecăruia și ce pachet își dorește să aleagă. Lista completă o găsiți pe site. Îmi amintesc că optasem pentru un pachet “Regatul vinului” în care avusesem incluse turul beciurilor, masă cu vreo 3-4 feluri de mâncare, degustarea a vreo 6 vinuri + suvenir două sticle de spumant. Observ ca pachetele nu mai sunt aceleași, am niște prieteni care au fost anul acesta în mai și-mi povesteau că e puțin diferit. Și prețurile sunt ceva mai mari, dar alegeți-vă și voi ce vă convine. Oricum, turul și degustarea trebuie musai să le rezervați!
Citește și:
Pe urmele lui Bacchus – Orașul subteran Cricova
Fotografii Cricova:
Orașul subteran Mileștii Mici
Vă spuneam la început că la Mileștii Mici se găsește cea mai mare colecție de vinuri, premiată în 2005 de Guiness Book. Acum se estimează că numărul sticlelor cu vin de colecție se apropie de 2 milioane.
Întreprinderea de Stat CVC Mileștii Mici, a fost fondată în 1969, pe bazele minei de piatră din care s-a extras zăcământul de calcar folosit la reconstrucția Chișinăului, după cel de-al Doilea Război Mondial.
Lungimea hrubelor de la Mileștii Mici o depășește cu mult pe cea de la Cricova, acestea măsurând nu mai puțin de 200 km, ceea ce le dă statutul de cele mai lungi galerii subterane din lume. Doar 55 km din cei 200 sunt folosiți de producătorul de vin, iar traseul turistic se desfășoară pe numai 3 din cei 55 km. Adâncimea hrubelor variază între 35 și 80 metri, ceea ce asigură o umiditate constantă de 85-95% și o temperatură constantă de 12-14 grade. Acestea fiind condițiile ideale pentru păstrarea și maturarea vinurilor sub pământ. Aceeași atenționare, îmbrăcați-vă adecvat condițiilor din subteran!
Dacă cei de la Cricova sunt specializați în productia de vinuri spumante, la Mileștii Mici vei avea ocazia să bei din cele mai bune vinuri seci. Și aici se produc vinuri spumante, sub marca “Moldova”, însă mai puțin renumite.
Cum poți vizita beciurile de la Mileștii Mici?
Din Chișinău sunt vreo 19 km până la Mileștii Mici și la fel, îți recomand să faci în așa fel încât să ai o mașină cu un șofer. De altfel este un lucru esențial, pentru că accesul în subteran se face cu transportul propriu al clientului și țineți cont, să aveți un loc și pentru ghid, pe care-l veți prelua de la oficiu, vă va face turul și vă va prezenta degustarea, după care îl veți lăsa în același loc de unde ati plecat.
Rezervările se pot face atât online pe site-ul cramei ori la Vinoteca din str Pușkin. La fel, vei putea alege din mai multe pachete disponibile.
Mi-a plăcut foarte mult turul și degustarea, probabil mai mult decât la Cricova. După vizitarea beciurilor și a Colecției de Aur, am ajuns în zona sălilor de degustare, unde marea surpriză plăcută. Patru butoaie mari ne întâmpină și suntem invitați să degustăm câte-un pahar de vin, pentru a putea pătrunde în interiorul sălii. De îndată ce dai să-ți pui vin în pahar, butoaiele se rotesc, calea de acces se deschide, iar lăutarii te întâmpină pe ritmuri de muzică populară.
Citește și:
Pe urmele lui Bacchus: Orașul subteran Mileștii Mici
Fotografii Mileștii Mici:

Degustare la Crama Mileștii Mici

Vinuri de colecție Mileștii Mici

Magazinul cramei. De aici se pot cumpăra suvenire

Aici sticlele sunt așezate în caze acoperite de praf, pânze de păianjeni și mucegai, care se știe…etanșează perfect dopurile. Sticlele sunt păstrate în poziția orizontală pentru ca dopurile să-și mențină umiditatea

Prin galeriile de la Mileștii Mici, Colecția de Aur
Castel Mimi
Când am ajuns eu pentru prima dată în Chișinău, în decembrie 2017, toată lumea vorbea despre Castel Mimi. Se inaugurase cu doar o lună înainte și toate recomandările mergeau spre acest loc. N-am reușit atunci să ajung și cum s-a ivi ocazia, doi ani mai târziu, mi-am spus că nu trebuie să ratez.
Castelul Mimi are o poveste aparte, diferită de restul cramelor moldovenești. Totul a începu în 1893, când Constantin Mimi a plantat pe pământul moștenit de la tatăl său primele fire de viță de vie, un soi absolut nou pentru Moldova: Aligote. Au urmat perioade de succes și decăderi pentru acest loc, a picat în mâinile sovieticilor, care l-au transformat în cea mai mare fabrică de vin din URSS, după care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost sanatoriu pentru cei răniți.
Din 2010, castelul a intrat în posesia familiei Trofim, (cei care-l dețin și astăzi), trecând printr-un procedeu complex și longeviv de restaurare.
Vizitarea Castelului Vinicol Mimi
Castelul Mimi se află în satul Bulboaca, la aproximativ 35 km de Chișinău. Aceeași variantă de transport ca și la primele două crame: mașină cu șofer.
Rezervarea am făcut-o la Vinoteca deja amintită și-am optat pentru pachetul “Tezaur” ce include excursia prin cramă, prânzul și degustarea a 5 tipuri de vin. Cel mai mult mi-a plăcut Roșu de Bulboaca, care nu întâmplător a fost premiat cu 3 medalii de aur la prestigioase concursuri din Portugalia, Polonia și Japonia.
Ah, încercați și Ice-Wine-ul de aici! E senzațional!
În perioada de dinaintea sărbătorilor de iarnă, Castel Mimi găzduiește și un frumos târg de Crăciun. Toată curtea era împodobită conform tradiției.
Citește și:
Castel Mimi. castelul Vinicol ce-a renăscut din ascunzătoarea sovietică
Fotografii Castel Mimi:

Turul cramelor moldovenești – Castel Mimi

Turul cramelor moldovenești – Castel Mimi

Turul cramelor moldovenești
Pivnițele de la Brănești
Despre Pivnițele de la Brănești nici nu auzisem până anul acesta, când am ajuns din nou în Republica Moldova, unde am petrecut seara dintre ani. Pfff, nici n-am apucat să povestesc despre Revelionul meu petrecut în Chișinău…
Cred că a fost primul loc pe care m-am dus să-l vizitez și nu știam absolut nimic. Nici măcar o poză nu văzusem. Să fie o surpriză mi-am spus. Și chiar a fost, una dintre surprizele plăcute ale Moldovei.
Situate în raionul Orhei, la marginea satului Brănești și la 50 km de Chișinău, Pivnițele de la Brănești sunt proprietatea privată a familiei Dulgher încă din 1986. Iar beciurile de la Brănești ocupă locul al treilea după lungimea totală a hrubelor: 70 km. Excursia și turul prin hrube a fost unul cu totul inedit. Întrucât eram singurii clienții ai cramei și nefiind nici un ghid care să ne facă turul, laboranta cramei ne-a făcut un super tur. Ne-a dus prin toate coclaurile și ne-a povestit o mulțime de întâmplări. Dânsa-i omul de bază aici, de la începuturile cramei încă, așa că le cam știe pe toate!
Marea majoritate a vinurilor produse la Brănești sunt orientate spre export și mai puțin sunt comercializate în Moldova. Acesta fiind și motivul, clar, pentru care nu auzisem de produsele lor. În China, pentru ca aici se află o importantă piață de desfacere pentru vinurile sub marca “Mova”, vinurile roșii de Brănești sunt se pare foarte apreciate.
Citește și:
Fotografii Pivnițele de la Brănești:
Numai la Brănești se mai pot degusta încă vinuri din colecția Madeira din 1986 sau Marsala din 1989.
Madeira e un vin mai matur decât mine, care nu s emai produce nicăieri în Moldova Și are o poveste haioasă:
Dacă ajungi la Brănesti, nu rata Restaurantul Epoca de Aur! Un loc de vis, iar cei care sunteți fani ai serialului Familia Flinstone, este imposibil să nu faceți asemănări!
Cu siguranță sunt multe alte crame ce merită puse pe lista turului cramelor moldovenești, iar printre ele aș menționa: Purcari, unde mă tot chinui să ajung și nu reușesc, Asconi, Poiana ori Chateau Vartely.
Sunt curioasă care sunt experiențele voastre în materie de crame si ce impresie v-au lăsat. Ce ziceți așadar de un tur al cramelor moldovenești?
Dacă ți-a placut articolul, nu uita să-l distribui și prietenilor tăi de pe Facebook! Iar eu te aștept și pe Instagram cu o mulțime de fotografii!
La final, te las în compania unei melodii, cum se putea altfel, decât dedicată vinului!
Noroc!
18 Comments
Almona
18 iulie 2019 at 8:28M-ai făcut curioasă. Încerc să-mi imaginez ce gust are un vin fermentat în rezervor de inox. Dar îmi dă de gândit adaosul de zahăr care nu e chiar în regulă pentru un vin natural. Grăbește procesul de fermetare, dar scade calitatea. Și provoacă acea stare neplăcută de mahmureală.
Angela Călătorește
18 iulie 2019 at 9:42Absolut deloc! N-am făcut abuz, dar au făcut alții în locul meu și n-au avut absolut nimic! Se referă la zaharuri naturale, aceasta fiind metoda clasică franțuzească. Dar cel mai mult mi-au plăcut vinurile roșii, care sunt fermentate în butoaie de stejar, care-s folosite maximum 5 ani. Stejarul ajută și dă vinului arome de tot felul: de coazăce, de fructe de pădure, stafide, prune afumate, vanilie etc…. Încearcă să miroși înainte de a-l gusta, bineînțeles la temperatura camerei (vinul roșu mă refer aici). 🙂
Dana
18 iulie 2019 at 10:22Din pacate am ratat vizita cramelor, dar sper să mai am ocazia. Cu taote astea, prietenii mi-au adus un vin tare bun!!! :)) Niste locuri tare frumoase!
Angela Călătorește
18 iulie 2019 at 17:27Ooo da!!! Chiar și numai pentru un pahar de vin bun tot m-aș duce!
Raluca
18 iulie 2019 at 13:23Bun e vinul moldovenesc, nimic de zis.
Am fost atat la Cricova, cat si la Milestii Mici. Personal, mi-a placut mult mai mult la Cricova. Poate aveau si cei de la Milesti o perioada mai proasta si aglomerata atunci, nu stiu. Vinurile sunt super la ambele.
Castelul Mimi este intr-adevar ceva aparte, iar ice wine-ul… mai bine nu mai spun, ca mi se face pofta de un tur prin Moldova.
Am mai fost la Chateau Cojusna. Pe langa vin, acolo mai fac coniac si divin. Au o perspectiva diferita fata de restul cramelor. Complexul este frumos amenajat, dar fac vinuri de toate felurile, nu doar de calitate, de la cele in cutii de carton, la cele cu dop de metal si la cele de calitate superioara.
La Asconi am mancat si am baut. As reveni pentru un tur complet. Vinurile sunt bune, mancarea la fel si arata interesant conacul.
La Branesti si Vartely inca nu am ajuns, desi sunt pe lista de ceva vreme.
Angela Călătorește
18 iulie 2019 at 16:57Mdaaa… bun îi vinul modovenes! Și mâncarea lor îmi merge la suflet!!!!
Eu vreau la Purcari să ajung, dar e cam depărtișor și cum drumurile lor sunt mai ceva ca la noi am tot amânat. Îmi plac și mie conacurile astea mai simpluțe, dar tradiționale, care nu-s așa îndreptate spre comerț. Uite, la Cojusna mi-ar plăcea să ajung și cred că și ție ți-ar plăcea tare mult la Brănești. Cine, știe, poate ajungem împreună… mi-ar plăcea tare mult să facem o degustare ca între bloggeri 🙂
Raluca
19 iulie 2019 at 9:33De Purcari uitasem. Fain si acolo si au o priveliste super. Am facut turul si am cumparat vin. Nu am putut degusta pe loc, am fi sacrificat un om. Si pe la 10 dimineata, nici nu prea mergea… M-as baga la experienta completa 🙂 Ar fi faina o degustare intre bloggeri.
Angela Călătorește
19 iulie 2019 at 17:43Îmi place mult de tot rose-ul acela de Purcari!
Illusion
18 iulie 2019 at 19:22Nu am a ocazia de a vizita vreo cramă, dar chiar mi-aș dori. Mai ales pe cele prezentate de tine, mi se par fascinante.
Angela Călătorește
19 iulie 2019 at 18:03Daaa! Sunt faine tare! Și tururile alea au fiecare povestea lor. Degustările, într-un cadru organizat, cu un specialist… ce mai, merită fiecare ban. Că nu-s prea ieftine 🙂
Mirela Marin
18 iulie 2019 at 20:30Am crescut în Moldova, cea de dincoace de Prut, și știu cum sunt vinurile și cum arată cramele. Știați că există locuri în care vinurile se păstrează într-un fel de ”grote” săpate în stânci, dealuri? Am niște amintiri și experiențe extraordinare!
Din păcate, nu am ajuns în Moldova de dincolo de Prut dar îmi doresc!
Angela Călătorește
19 iulie 2019 at 18:02Trebuie să ajungi pe la cramele lor! Nu știam de acele grote, dar îmi aduc aminte că bunică-mea, punea vinul în sticle și le îngropa. Zicea că așa se păstrează mai bine, le scotea toamna următoare.
Ruxandra
19 iulie 2019 at 18:00Wow! Aș vrea și eu să vizitez astfel de crame. Nu beau vin, nu beau de fel, dar m-aș duce doar din curiozitate 🙂
Angela Călătorește
20 iulie 2019 at 9:39Nici eu nu-s băutoare, nici de vin sau orice altceva. dar un pahar de vin, povestit așa cum trebuie are parcă alt gust și farmec. Mi-a placut mult tare experiența asta.
Laura Haraga
2 octombrie 2019 at 13:21Ce apreciez deosebit la moldoveni este ospitalitatea lor. Am fost astă-vară în Republica Moldova pentru prima oară și am rămas plăcut impresionată de toată străduința lor de a ne face să ne simțim bine. Da, aveam și noi pe listă cramele, iar acest articol ne oferă exact informațiile de care avem nevoie. Mulțumim mult!
Angela Călătorește
2 octombrie 2019 at 17:10Cu mare drag!
Și mie-mi plac moldovenii exact din același motiv: chiar sunt ospitalieri. Și sunt în mod natural, nu se chinuiesc.
Catalina Coman
19 octombrie 2019 at 13:16Am fost si eu la Cricova intr-un teambuilding si am fost impresionata de vinurile lor rosii. 😀
Angela Călătorește
19 octombrie 2019 at 18:35Ohhh da! Codru de la Cricova e super fain! Dar spumantele de la Cricova raman in topul preferintelor mele.