“Cea mai bună carte despre Veneția care s-a scris vreodată”. Când găsești mesajul acesta scris chiar pe prima copertă a cărții pe care abia ce-ai pus mâna și-n cuprinsul căreia speri să găsești toate informațiile de care ai mai multă sau mai puțină nevoie, iar când mesajul vine și din partea publicației The Sunday Times, atunci chiar că n-ai cum să-i reziști. Despre Veneția e vorba, Veneția văzută prin ochii lui Jan Morris, acea Veneția ce-mi doream s-o descopăr și eu, o frântură din tot ce înseamnă acest oraș fabulos, ce-a fascinat generații și continuă s-o facă în continuare, într-un stil mare.

 

Nu are importanță dacă ai fost ori nu la Veneția. Această carte îți va stârni o dorință arzătoare să ajungi. Considerată, dacă nu cea mai bună, cu siguranță, printre cele mai bune cărți din câte s-au scris vreodată despre Veneția, cartea lui Jan Morris, nu doar că ne promite, dar și reușește să ne poarte în cea mai fascinantă incursiune, prin acest oraș unic în lume. Incredibil de bine scrisă, cu observații detaliate despre temperamentul locuitorilor, despre frumusețea uluitoare a oricărui colțișor, canalelor, podurilor, piețelor, mirosurilor, sunetelor, luminilor, culorilor și nu doar atât. Jan Morris reușește să includă într-un mod aparte și detalii, pe alocuri cu lux de amânunte, despre frumusețea arhitecturii, ce-a rămas drept moștenire de pe urma tuturor acelor artiști venetieni renumiți, recunoscuți în lumea întreagă.

 

Veneția văzută prin ochii lui Jan Morris

 

Așa cum ați văzut deja prin articolele mele anterioare, am ajuns și eu o fugă la Veneția. Chiar că o fugă, că n-a vrut să mă țină prea mult pe-acolo, de parcă i-aș fi furat din frumusețe (Ahahahaaa!!!). Veneția se afla de multă vreme pe lista mea. Și am ajuns, în prima zi toate bune și frumoase, m-a primit cu brațele deschise, soare, cald, superb. A doua zi, complet pe dos. Apele creșteau și creșteau, așa că mi-am făcut bagajele și-am plecat. Ironia sorții: să te bucuri că pleci c-o zi mai devreme. Ehhh asta e….. Am un motiv temeinic sa revin!

Îmi comandasem cartea lui Jan Morris cu vreo lună înainte. Și-am început s-o citesc temeinic, cu luat notițe, puse pe căprării, cu locuri de vizitat, cu diverse puncte de interes, pe care n-aș fi reușit să le descopăr niciunde.

⇒⇒⇒Îți poți comanda “Veneția” lui Jan Morris de aici⇐⇐⇐

 

Și cu cât citeam mai mult cu atât descopeream și mai multe lucruri faine despre acest oraș. Veneția chiar trebuie să fie mișto, mi-am spus. Și este, chiar că este. Dar uit că n-am reușit să mă bucur de el decât o după-amiază. Și n-am reușit să pun în practică tot ce-mi notasem de la Jan Morris.

Tare mult mi-ar fi plăcut ca în afara acelor locuri faine, să reușesc să interactionez cu oamenii. Cu venețienii de rând… dacă or mai exista…

“Veneția continuă să fie o ciudățenie. De la sosirea lui Napoleon, în pofida momentelor de eroism și sacrificiu, s-a transformat în mare măsură într-un muzeu, pe ale cărui uși năpustesc la nesfârșit armate de turiști. (…) Călătorilor încă li se pare uimitoare, exasperantă, copleșitoare, exagerat de scumpă, stridentă și, pentru a cita cuvintele unui englez din secolul al XVI-lea “decadentă în măreție”. Venețienii au devenit de mult cetățeni italieni, dar sunt în continuare o rasă sui-generis, comparabili(…) Asemenea rudelor sărace sau ștabilor din provincie, venețienilor le place să mediteze supra pedigriului lor glorios, descoperindu-și rădăcini tot mai vechi(…). Venețienilor le place să-ți povestească despre “bunicul meu renumit pentru cultura și inteligența lui”

(…) Această mândrie locală nu are nimic ofensator în ea, căci venețienii nu sunt lăudăroși, ci doar convinși, uneori chiar pătimași. Veneția modernă nu este nici pe jumătate atât de extraordinară cum le place lor să creadă. Strălucirea și vitalitatea ei depind în cea mai mare măsură de turiștii care vin aici vara, iar viața ei intelectuală este cam leneșă”

 

Veneția văzută prin ochii lui Jan Morris cu bune și mai puțin bune….

 

Pădure fără uscături nu există, cum știm prea bine. Și tot așa, nici în Veneția nu-s toate cu am vrea. Dar Morris are așa un stil fain de a ne prezenta toate fațetele acestui oraș atât de mândru, că nu ai cum să ajungi în Veneția și să fii nepregătit.

Iată:

“Primitivismul merge mână în mână cu murdăria. Veneția e un oraș murdar, în ciuda fațadelor ei impunătoare și a străzilor bine măturate. Există legi stricte care interzic aruncarea gunoaielor  în canale-recidivarea se pedepsește cu închisoarea; cu toate acestea se aruncă o grămadă de gunoaie pestilențiale, iar gospodinele venețiene își aruncă fără probleme coșul de gunoi sau fărașul pe geam…”

 

 

 

Veneția e Veneția, una dintre cele mai căutate destinații în rândul turiștilor. Un loc aflat în continuare pe lista destinațiilor mele și cu siguranță, cartea lui Jan Morris îmi va însoți periplul și-n următoarea escapadă venețiană. Că sigur va mai fi măcar una.