• Perioada: 19-24 iunie 2015 
• Numar zile/noapti: 6 zile/5 nopti
• Structura grupului: 5 persoane
• Transport: masina personala

De obicei concediile mi le petrec cu Razvan, iubitul meu si inca un cuplu de prieteni si asta a devenit de-a lungul timpului un obicei, de care ne tinem cu dintii. Cand ni se face dor de duca, incepem sa cautam oferte, destinatii, facem planuri, ne hotaram, ne razgandim si cum fiecare dintre noi vine cu cate o idee (sau mai multe… ) pana cand ajungem la un numitor comun trece multa vreme si multe cautari, rezervari, anulari, dar ce-i sigur e ca  intotdeauna ne rezervam concediile in detaliu, stim unde mergem, cu ce ajungem, cat stam.

De data asta am procedat complet pe dos. Intr-o seara la o bere, baietilor le-a venit ideea “de-a trage o fuga” in Albania, astfel ca a doua zi ne-au anuntat si pe noi fetele, am mai cooptat un coleg de munca si iata ca a treia zi eram plecati la drum. Stiam in mod cert ca avem la dispozitie doar cinci zile, nu mai mult, care intr-adevar s-au dovedit a  fi mult prea putine pentru ce vroiam noi. Dar daca tot cochetam cu ideea si ne propusesem asta, hai sa vedem…ajungem pana unde s-o putea si ne intoarcem. Astfel intr-o dupa-amiaza de vineri eram in drum spre Bulgaria, am trecut in Bulgaria pe podul Giurgiu-Ruse, iar dupa vreo cateva ore de condus am ajuns in Veliko Tarnovo unde am si innoptat.

Pentru ca nu ne-am facut rezervare in prealabil, la ora aia tarzie din noapte, dupa multe incercari esuate, cu greu am gasit camere disponibile la Hotelul Elena, situat în Veliko Tarnovo, la 100 de metri de centrul oraşului şi la 20 de minute de mers pe jos de Castelul Tsarevets. Camerele sunt spatioase, modern utilate,cu balcon, aer conditionat, televizor, baie cu dus si acces gratuit la wi-fi.Cum era trecut de miezul noptii, restaurantul era inchis bineinteles, dar din bunavointa celor de la bar ne-au pregatiti cate ceva rapid de mancare, cateva sandwichuri…. eram lihniti dupa atata drum.

Hotel Elena – Veliko Tarnovo

Cum calatorului ii sade bine cu drumul, a doua zi dupa micul dejun am pornit din nou la drum. Cu un traseu configurat pe Google Maps am plecat din Veliko Tarnovo, prin Gurkovo, Stara Zagora, Haskovo, Kardzali si am trecut prin punctual de frontier Makaza – Nimfea, cel mai nou deschis punct de trecere dintre Bulgaria si Grecia. Traseul este unul spectaculos, muntos, impadurit, cu multe serpentine. De multe ori ne-am ratacit cu tot cu ajutorul de la Google Maps, daca nu esti atent si ratezi traseul sau sa te puna Sfantu sa intri intr-un oras… cu greu reusesti sa iesi si  ni s-a intamplat asta de atatea ori…In apropiere de granita cu Grecia ne-am oprit pentru pranz la un han de pe marginea drumului in apropiere de Kirkovo, un local dragut amenajat cu mancare buna, bine pregatitita si indestulatoare. Aici am mancat ceva gen tochitura moldoveneasca cu mamaliga, oua si branza – initial felul cum era prezentata mancarea m-a cam intrigat, dar s-a dovedeit a fi foarte buna. Si aici ca in multe alte locuri din Bulgaria pe unde am oprit m-am lovit de problema limbii. Este stiut faptul ca bulgarii nu prea vorbesc engleza( la fel ca si pe la noi), mereu m-am lovit de problema asta, iar la hanul acesta m-a contrariat un pic aspectul pentru ca este o zona tranzitata frecvent de turisti straini, niciunul dintre tinerii ospatari nu buchisea o boaba de engleza.

In vama, fiind un singur ghiseu deschis si weekend s-a format o coada de mai bine de 2 kilometri, astfel ca am pierdut aproape trei ore astepand.

Coada mare, d-le!

Cum se facuse aproape seara si pierdusem atatea ore in vama, a trebuit sa ne schimbam plaurile si sa cautam un loc de innoptat. Am ajuns in orasul Kavala, situat in regiunea de nord a Greciei in Golful Kavala vis-à-vis de insula Thassos. Tot umbland dupa o cazare in drumul nostru spre Albania, am ajuns in Nea Peramos, un frumos oras situat de-a lungul malului Marii Egee, linistit si curat, cu o zona frumoasa cu terase chiar pe malul marii.

Aici l-am cunoscut pe domnul Kostas, un grec haios, de treaba, ce avea un apartament pe care-l inchiria in particular pe timpul sezonului turistic. Apartamentul, situat  pe malul marii, cu doua camere cu aer conditionat si tv, baie, bucatarie complet utilata. Buuun… ne-am instalat, dar ni se facuse foame….am luat-o frumos pe strazile inguste, intens circulate de localnici cocotati pe scutere si turisti neatenti cu ochii in toate partile, numai la drum nu.

Cu totii stim ca bucataria greceasca este atat de faimoasa, si trebuia neaparat sa gustat ceva preparate specifice, asa ca am luat cina la una dintre numeroasele terase si taverne de pe malul marii. Restaurantele sunt o adevarata instituţie in Grecia. „Taverna” şi „estiatorio” sunt definitorii pentru mancarea greceasca traditionala, la preturi modice.Tinute de o singură familie in care mama gateste, tatal se ocupă de clienti, iar copiii dau o mana de ajutor la spalatul vaselor, micile taverne sunt un simbol al Greciei şi preferatele turiştilor. Mancarea este delicioasa, serviciul atent şi grija pentru detalii, sunt atuurile acestora. Cel mai vechi si definitoriu ingredient folosit din cele mai vechi timpuri este uleiul de masline, iar grecii chiar il folosesc din belsug atat la prepararea mancarurilor dar si deserturilor. Dintre preaparatele ce mi-au ramas in minte si mi-au placut in mod special (imi lasa gura apa!!!!) , pot sa amintesc de  brânză feta pane cu susan si miere. Stiu suna ciudat, dar pe mine m-a cucerit Am gustat dintr-un platou specific cu crochete din branza feta, masline, spanakopita (placinta cu spanac, branza feta, ceapa, oua si condimente) . Nu am cum sa nu-mi aduc aminte  de platoul cu peste si fructe de mare pe gratar servit cu skordalia ( un piure de cartofi amestecat cu usturoi zdrobit, nuci, migdale si bineinteles ulei de masline) si sos tzatziki….delicios. Iar deserturile sunt dumnezeiesti, foarte dulci, asemanatoare cu cele turcesti, baklavaua sau galaktoboureko (straturi de crema intre foi de placinta) mi-au placut enorm. Chiar am cumparat cate putin din fiecare aceste prajituri si am adus acasa (masina era dotata cu frigider si au rezistat intregi si nevatamate). In ceea ce priveste bauturile, cea mai populara este fara discutie ouzo, un rachiu din anason puternic aromat. Mancarea mi-a placut in mod deosebit, macar pentru asta trebuie sa mai ajung cel putin odata in Grecia.

Daca initial nu vroiam sa ramanem decat o noapte, ne-am schimbat din nou planurile, am hotarand sa mai ramanem inca o noapte aici in Nea Peramos, Grecia dupa care  sa ne intoarcem spre casa.  Ziua urmatoare fiind una capricioasa, ne-a incurcat din nou programul, ne propusesem sa lenevim la plaja in prima parte a zilei, urmanad ca dupa amiaza sa facem o plimbare pe mare cu vaporasul. Daca nu se putea am luat la pas orasul de la un capat la altul. Si pentru ca pe oriunde mergem trebuie sa gasim si vreo piata de peste, iata ca aici gasim o pescarie bine aprovizionata, de unde ne-am cumparat ceva peste proaspat  si caracatita, pe care ni le-a preparat proprietarul apartamentul. Acesta are si o taverna la parterul cladirii asa ca domnul Kostas ni le-a pregatit, si l-am mancat acasa. La doi pasi sunt magazine de tot felul, putatnd astfel sa ne aprovizionam cu ce aveam nevoie pe langa pestele respectiv. A fost o masa pe cinste.

Urmatoarea zi ne-am strans lucrurile ai am facut cale intoarsa spre Bulgaria. Am trecut granita tot pe la Makaza – Nimfea, de data asta fara probleme, fara cozi si ne-am indreptat spre Burgas, urmand sa petrecem doua zile pe litoralul bulgaresc.

Ce mi-a placut cel mai mult? Chiar daca nu am stat decat doua zile si n-am putut vedea suficiente, mi-au placut locurile, mancarea greceasca, marea. Oamenii in schimb m-au intrigat, pe cat de agitati si muncitori pareau unii, pe atat de comozi erau altii. Vedeam de la balconul apartamentului nostru aceeasi oameni( pensionari probabil) de dimineata pana seara, stand la taclale cu cate ceva de baut sub nas,  asteptand parca sa treaba timpul si sa se intample ceva. La o prima vedere par a fi amabili si primitori, ulterior vazand ca nu e chiar asa,  din punctul meu de vedere sunt cam comozi, sa nu spun lenesi….

Mi-a parut rau ca nu am avut mai mult timp sa vad locurile, sa ajung pe vreo faimoasa insula greceasca cu cu ape de safir, case in culori pastel si biserici albe cu cupole albastre cocotate pe stanci abrupte. Sper din tot sufletul sa revin si sa ajung in locurile alea  celebre pe care le vad pe copertile revistelor.