Probabil că v-am cam obișnuit cu povestiri de prin tot felul de colțuri ale lumii și mai puțin de pe meleaguri românești. Există și-o explicație, una destul de simplă, dar ciudată totodată pentru unii: în ultimii ani am tot evitat s-o fac pe turistul prin țară și am preferat să-mi petrec vacanțele în afara ei. Din acest motiv, nu prea veți găsi la mine pe blog articole dedicate locurilor autohtone. Îmi propusesem de multă vreme să încep să descopăr frumusețile patriei, așa că săptămâna trecută, profitând de puțin timp liber am dat o fugă la Cetatea Enisala. Spun c-am dat o fugă, pentru că se află foarte aproape de unde locuiesc eu și iată că până acum n-am reușit s-o vizitez. Am trecut de multe ori pe lângă ea, dar niciodată nu i-am trecut zidurile. De ce, vă întrebați poate? E prea aproape!

Cetatea Enisala

Mereu m-am gândit de ce oare avem noi oamenii tendința de a pleca peste mări și țări să descoperim locuri noi, oameni, obiceiuri, culturi. Nu mă chinui să găsesc un răspuns plauzibil acestui gând, pentru că nu există unul. Ne obisnuim cu locurile ce ne înconjoară, ne săturăm practic de ele și nu le mai observăm frumusețea. E ca atunci când ne privim zi de zi în oglindă și nu ni se mai pare nimic interesant. Exact așa se întâmplă și cu locurile. Spiritul nostru de aventurieri mereu iese la înaintare și de îndeamnă să zburăm, să plecăm cât mai departe, să descoperim noutăți.

E prea aproape!

Auzisem de Cetatea Enisala de când eram copilă, dinainte să intru la școală și să învăț despre ea. Îți dai seama, nu mai prezenta pentru mine nici un fel de interes și cu toate că n-o văzusem de aproape niciodată, aveam impresia c-o știu atât de bine. Curiozitatea a început să capete contur de vreo doi ani încoace, de când am blogul. De când pasiunea mea pentru călătorii  a început să ia amploare, am început să observ cu alți ochi peisajele, chiar și cele care până acum îmi erau atât de cunoscute. Exact așa cum s-a întâmplat și cu Sărăturile Murighiol. Le știu din clasa a V-a, mergeam cu clasa și adunam mușețel. De vreo câțiva ani, văd locul cu alți ochi și probabil ați văzut și voi pe Facebook-ul meu și pe Instagram o mulțime de poze de aici. Mi s-au schimbat percepțiile.

Sunt multe locuri frumoase și foarte căutate în rândul turiștilor, chiar de aici din zona mea, pe care, culmea, le recomand tuturor turiștilor care ajung în zonă, dar pe care eu, din păcate nu le-am văzut. Ciudat, nu? Când mă întreba cineva, cu o expresie mirată, de ce eu n-am văzut Cetatea Enisala, eu le răspundeam simplu: e prea aproape!

Mi-am spus că ar trebui să repar puțin din toate aceste lacune, să încep să descopăr si să mă bucur și de minunățiile de lângă casă. Dobrogea are atât de multe de oferit și n-aș exagera cu nimic, dacă aș spune că:

 Dobrogea le are pe toate: munți, dealuri, văi, câmpii, deltă, insule, mare, vestigii istorice și o mulțime de rezervații naturale protejate.

Dobrogea cea frumoasă, accesorizată cu parcuri eoliene la tot pasul

Așa cum v-am spus și la început, am reușit să vizitez și eu, în sfârșit, frumoasa Cetate Enisala. În cele ce urmează, voi face un scurt rezumat al scurtei mele escapade și vă voi da câteva date utile, în caz că vă hotărâți să ajungeți pe aici.

Un scurt istoric al Cetății Enisala. Cea mai veche cetate medievală din Dobrogea 

Cetatea Enisala, cunoscută fiind și sub denumirea de Heraclia sau Heracleea,  se află cocoțată pe vârful unui deal calcaros, de la marginea localității Enisala, un sătuc modesc dobrogean de la malul lacului Razim. Denumirea Enisala, ca în cazul multor denumiri dobrogene, provine din cuvintele turcești Yeni (nou) și regionalismul dobrogean Sale (așezare, sat), adică așezare nouă.

În urma cercetarilor arheologice începute în 1939 și continuate mai târziu în perioada anilor 1970-1998, s-au descoperit materiale  precum monede bizantine, genoveze, tătărăști, moldovenești, muntenești sau  turcești, fapt ce-i atestă un important rol militar, politic, administrativ și economic, îndeplinit de cetate. Puterea imperială bizantină, împreună cu cea comercială genoveză,  au început ridicarea acestei cetăți pe la sfârșitul secolului al XIII-lea, după care a îndeplinit un important rol în sistemul de apărate al Țării Românești.

N-o să insist pe date istorice și arheologice, pentru că nu le stăpânesc. Iar dacă sunteți cu adevărat interesați despre istoricul acestei cetăți, dați un search pe internet și vă veți lămuri.

Există și un mini-muzeu aici, sus la cetate. Veți găsi câteva exponate, descoperite se pare în timpul săpăturilor, dar și câteva informații referitoare la istoria cetății și împrejurimilor acesteia.

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Nu vă așteptați la cine știe ce muzeu. Veți găsi o clădire mică, cu o încăpere, unde sunt expuse bucățile de vase și câteva informații.

Mini-muzeul Cetății Enisala

În schimb….

Peisajul pe care ți-l oferă Cetatea Enisala este mirific

Cetatea se bucură de mulți vizitatori, iar apogeul este atins în sezonul turistic, vara când zona abundă în turiști. Fie că sunt în trecere spre Delta Dunării ori că-și petrec un sejur liniștit pe litoral, sunt mulți curioși să urce dealul acesta dintre ape. Mulți vizitatori fără cunoștințe arheologice, așa cum este și cazul meu, vor pleca de aici impresionați mai degrabă de amplasarea  cetății în vârful dealului și de peisajul oferit de aceasta. Doar că odată ce vor păși în interiorul cetății, dincolo de acele ziduri defensive (și cam atât), vor fi puțin cam dezamăgiți de ce vor vedea. Aparent niște încăperi înguste (restaurate în timpul cercetărilor) ce au ținut loc de camere de supraveghere sau depozite pentru muniție, dar în rest mai nimic.

De aici de sus, vei putea admira priveliștea superbă, a lacurilor Razim de-o parte și Babadag de cealaltă parte. Dacă vei avea noroc de o vreme frumoasă cu cer senin, te vei putea bucura și de vremea petrecută aici în vârful dealului, dar și de fotografii deosebite.

Eu am avut noroc de o zi superbă de sfârșit de septembrie, cu mult soare, dar și cu vânt din plin. Așa e în Dobrogea, rare sunt zilele fără vânt. Chiar îmi doream și mă rugam să am noroc de vreme bună și iată rugile mi-au fost ascultate. Câțiva nori inofensivi și-au făcut apariția pe cerul senin, fix atunci când am ajuns la poalele dealului, astfel că aceștia mi-au întregit peisajul cu totul.

Cetatea Enisala – Lacul Razim în depărate

Același Lac Razim, alt unghi

Dealurile împădurite de la Babadag

Din același loc, un alt unghi, un alt lac – Lacul Babadag

Cum se ajunge la Cetatea Enisala

În funcție de locul de plecare, drumul până la cetate va fi mai lung sau mai scurt. Pentru mine a fost foarte scurt, dar frumos în același timp, pentru că o bună parte din acesta am avut de admirat de-o parte Lacul Razim, iar pe cealaltă parte parcul eolian. V-am spus, cetatea este foarte aproape de mine, acesta fiind și “motivul” pentru care n-am vizitat-o până acum. Din Murighiol, sunt mai puțin de 50 km până la cetate.

Din București (320 km), ajungi în vreo 4 ore cu mașina, dacă alegi să vii pe A2 până la Slobozia, iar de aici mergi înainte spre Hârșova, Topolog, Babadag cu destinația Cetatea Enisala. Dacă vii spre Deltă, practic cetatea e în drumul tău, important e să alegi ruta potrivită.

Dobrogea are atât de multe de oferit…

Dacă ești pe litoral și-ți dorești să te transpui într-un vizitator medieval, E87 te va conduce până la Babadag, unde te abați vreo 10 km spre Sarichioi. În drumul tău spre Cetatea Enisala, dinspre Constanța, dacă faci dreapta pe undeva pe la Tariverde, vei putea bifa și Cetatea Histria, o altă cetate faimoasă din Dobrogea.  Poate vrei să scapi și de aglomerația de pe litoral și-ți dorești o bucățică de plajă numai pentru tine. Plajele sălbatice de la Corbu și Vadu sunt tot pe aici. Atenție, pentru acestea ai nevoie de permis de acces în Rezervație -5 lei/pers/zi. Se poate lua online de pe www.ddbra.ro

Din Tulcea, ai două căi de a ajunge la Enisala, ambele măsurând cam la fel, 42 km. Una este prin Agighiol, cealaltă prin Cataloi și Babadag.

Cetatea Enisala

Dacă vii dinspre Tulcea, pe la Sarichioi, când ajung în Enisala, vei face stânga spre Cetate; spre Jurilovca

La vreun kilometru, veți vedea aceste indicatoare ce vă îndeamnă să faceți iar stânga spre Cetate

De acum…sunteți siguri că vă aflați pe drumul cel bun!

Câteva informații utile:

Taxa de vizitare: 6 lei/adult; 4 lei/elev

Taxă foto: 10 lei/aparat profesional

Program de vizitare: de marți până duminică între 10 și 18; luni este închis

Curiozitate!!!

Cu puțin noroc, vei avea șansa să dai nas în nas cu vreo anghilă! Lacul Babadag este unul dintre puținele lacuri din țară în care se mai găsește anghila. Pentru cei care nu cunosc, anghila este acea specie de pește care seamănă izbitor de mult cu un șarpe. Dar ce este special la anghilă de fapt, nu e aspectul fizic, ci faptul că aceasta se deplasează și pe uscat, distanțel lungi, asemeni șerpilor.

Prin stilu-mi carecteristic, la plecare mi-am luat rămas bun, cu promisiunea că vor reveni 🙂

Bonus!

Ne aflăm totuși înconjurați de ape, iar acolo unde-i apă, găsim și pește nu-i așa? Ei bine, ca un supliment la această excursie, vă propun și o scurtă plimbare pe malurile Lacului Razim. Poate părea puțin exagerată comparația, dar mie acest loc mi-a adus aminte de frumosul sat pescăresc maltez, Marsaxlokk cu acele frumoase luzzu colorate(bărci de pescuit). Chiar dacă acest mini-port din Sarichioi nu se ridică nicidecum la nivelul (de promovare și de interes) al celui maltez, locul acesta cu lotci pescărești și o mulțime de pescăruși, mie mi-a plăcut enorm. Contraziceți-mă dacă puteți!

Aici se află și Taverna LeGăbeț (sau Le GaFish), un restaurant cu specific pescăresc, în caz că vi se face foame. Sau poftă! Că doar suntem în patria peștelui! Din păcate eu n-am găsit-o deschisă, să vă pot spune câte ceva despre loc. Mi-ar fi plăcut să încerc ceva din bucătăria restaurantului. Data viitoare!

Mini-portul din Sarichioi

Mini-portul din Sarichioi

Mini-portul din Sarichioi

Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l și prietenilor tăi! În felul acesta, cei care vor beneficia de informații utile vor fi tot mai mulți și totodată aceasta ar fi cea mai frumoasă răsplată pentru munca mea.

Putem ține legătura și pe Facebook ori pe Instagram! Dacă ești curios cine se ascunde în spatele acestui blog, găsești mai multe informații despre mine aici.