Atunci când vorbim despre călătorii prin diferite țări deșertice, în cazul meu Egipt, o aventură moto safari cu ATV-ul prin deșert este un must do. Alături de plimbarea pe cămilă, o tură pe ATV printre dunele de nisip, face parte din activitățile cele mai apreciate și râvnite în rândul iubitorilor de adrenalină.

N-am vrut să ratez o astfel de experiență. Văzusem o mulțime de fotografii cu ATV-uri înșiruindu-se prin deșert, iar treaba asta mi s-a părut chiar interesantă. Activitatea asta se obișnuiește cam prin toate țările deșertice și pe unde se face turism, pentru că doritori există: Egipt, Maroc, Tunisia, Iordania, Emiratele Arabe Unite etc.

Cu ATV-ul prin deșert la apusul soarelui

Se întâmpla prin 2011, când am ajuns pentru prima dată în Egipt. De atunci, am mai fost de încă opt ori 🙂 La cârma țării se afla încă Husein Mubarak, iar peste tot pe marginile drumurilor erau afișe cu acesta. Cultul personalității. Eram încă în Sharm el Sheikh când începuse revoltele de stradă prin Cairo și habar n-aveam. Internetul nu era esențial atunci când călătoream, așa că noutăți aflam de la canalele de televiziune rusești din camera de hotel.

Frunzărind lista cu ofertele excursiilor opționale puse la dispoziția noastră de către tour-operatorul cu care ajunsesem în Egipt, atenția mi-a fost captată de acest program ce includea o tură cu atv-urile prin deșert, plimbare pe cămile și cină la beduini. Întoarcerea la hotel se făcea seara, după lăsatul soarelui. Nu mai țin minte cu exactitate cât am plătit pentru excursie, undeva în jur de vreo 30$ probabil.

Am fost preluați de la hotel cu un autocar, care pe parcursul turului făcut  și la celelalte hoteluri s-a umplut. Astfel, la locul de întâlnire, se formase un grup de vreo 50-60 persoane, toți nerăbdători să se aventureze prin praful deșertic.

Fusesem informați dinainte, astfel că venisem echipați cu eșarfe și ochelari de soare. M-am lăsat să fiu înfășurată ca la carte cu acea eșarfă “arafat” m-am camuflat cu ditamai ochelarii de soare, am ascultat cu atenție ultimele indicații ale instructorului de grup și..la drum! De fapt șerpuind pe cărări!

Cu ATV-ul prin deșert. Instructaj tehnic

Cu ATV-ul prin deșert. Se întâmpla pe parcurs câte o defectiune, așa că pauzele existau

Recomandări!

– să aveți cu voi eșarfă pentru a vă acoperi capul, ochelari de soare pentru a vă feri ochii de praful nisipos, îmbrăcăminte adecvată. Încălțăminte sport, în nici un caz sandale ca mine, pantaloni sport de preferat lungi, tricou/cămașă cu mânecă lungă.

-evitați să luati lucruri valoroase cu voi, pașapoarte, diverse acte nu-și au rostul. Deși…aș recomanda să aveți măcar o copie după pașaport, pentru orice situație neprevăzută. Nici sume mari de bani n-are rost să aveți cu voi, o sumă modică pentru un bacșiș la sfârșit e chiar bine să aveți. Lăsați-vă bijuteriile, lucrurile de valoare în camera de hotel/seif!

-atenție cu aparatul de fotografiat/telefonul! Particulele de nisip fine se strecoară peste tot și vă pot afecta echipamentele. Eu am pățit-o, un fir de nisip a pătruns și mi-a zgâriat lentila aparatului foto. În plus, nu-i recomandat să fotografiați/filmați în timp ce conduceți!

-conduceți în șir, nu vă îndepărtați de grupul vostru și încercați să nu rămâneți în urmă. Nu vă abateți de la șir, pentru că în același timp pot fi alte grupuri, vă puteți amesteca cu ei, sau vă puteți pierde de grup. Dacă intervin diverse probleme, fiți sigur că ați fost observat!

-păstrați o limită de siguranță față de ATV-ul din fața voastră! La fel ca și-n trafic, o distanță corespunzătoare vă poate feri atât pe voi, cât și pe ceilalți de situații nedorite.

-n-ar strica să aveți cu voi un bidon cu apă! La urma urmei, vei petrece câteva ore în deșert, în mijlocul pustietății și chiar dacă în program este inclusă o masă/ceva băuturi…până la ele, soarele dogoritor te va deshidrata.

Aventura moto-safari prin deșert

După obișnuitul instructaj, în formație de câte 2 pe ATV, sau 1 după caz, am pornit în urma instructorului de grup. Cu cât înaintam mai mult în pustietate, peisajul se schimba, dunele de nisip și formațiunile muntoase  ( Muntele Sinai e în apropiere de Sharm el Sheikh) începeau să devină tot mai aproape, iar așezările umane se pierdeau în urma prafului lăsat de ATV-urile noastre.

Ce mai, experiența mi-a plăcut maxim. Deseori am întâlnit în drumul nostru alte grupuri de aventurieri, sau turme de cămile și colo-colo câte o așezare beduină. Astea din urmă, mi-au strârnit interesul într-ul fel aparte, pentru că sub nici o formă nu puteam concepe ce stil de viață e acela, trăind în mijlocul pustietății, fără nici un fel de condiții. Nu curent electric, nu apă, nu posibilitatea de a-ți crește ceva de-ale gurii… doar câte-o cămilă, probabil deservindu-le drumurile până în oraș, de unde să-și procure cele necesare existenței.

După aproape o oră de condus pe cărăruile abia observabile, au început să se observe câteva așezări mai “serioase” și cămile mai multe. Ba chiar și câteva lumini licărind, că deja începea să se însereze. De multe ori mi-am pus problema dacă vom mai ști drumul înapoi. E clar, oamenii aceștia știu ce fac, o fac de atâta timp, mi-am pus toată încrederea în priceperea lor.

Cină la beduini

Am bănuit că așezările acestea sunt făcute special pentru circuitul turistic și că ar locui cineva mereu. Mi s-a părut imposibil să poți supraviețui în condițiile acelea și totuși nu atât de departe de civilizație. De ce ai alege să stai într-o baracă făcută din cartoane și “căptușită” cu frunze de palmier, când la o oră distanță există o localitate care-ți oferă tot confortul și necesitătile. Dar mă rog… cei care neînsoțeau, instructorul, cameramanul și mecanicul, tot susțineau că acolo trăiesc acei oameni. Aceștia sunt beduinii în fond, trăiesc izolati în comunități restrânse.

Am fost invitati să luăm loc pe carpete țesute la război, cum aveau bunicii noștri de la sate. Interesant amenajat spatiul, era ca un fel de amfiteatru, cu spații de servit masa pe margini. Am fost serviți cu ceai, după care ne-au poftit să ne luăm de mâncare. După toată zdruncinătura, mi se făcuse foame rău.

Cina a fost servită în sistem bufet, cu preparate  specifice beduinilor: salate, orez, kofta, baba ganush, lipii, diverse alte mixuri din legume, câteva fructe proaspete, ceai, apă sau Cola. Alcoolul nu se găsește peste tot în țările arabe, cu atât mai puțin în deșert. Deși aș fi preferat o bere rece aburită, mi-am potolit setea cu acea Cola în sticlă de 0,33l, exact așa cum era la noi odată. De abia mai puteai distinge pe sticlă marca sucului. 🙂

M-am mulțumit cu a privi mai mult, preparatele nu prea mi-au inspirat încredere. Prima dată fiind în Egipt, am fost tot timpul atentă la ce mănânc, o indigestie mi-ar fi lipsit.

Plimbare pe cămile

Pentru a ne face trecerea mai ușoară de la cina copioasă, la întoarcerea spre locul de parcare, tot cu ATV-urile, ni s-a propus o scurtă plimbare pe cămile. Trebuie să recunosc, experiența asta mă atrăsese mai mult decât aventura cu ATV-ul, era una dintre dorințele mele de la Egipt. Să mă plimb pe cămilă! V-am povestit într-un articol separat despre ce implică o tură cu cămila. Mi-a plăcut, chiar dacă e o activitate pe care nu ți-ai dori s-o încerci zi de zi, vă recomand s-o încercați. Să nu vă surprindă mirosul si miile de muște ce roiesc în jur.

Cămila e așezată pe genunchi pentru a te putea urca și odată ce te-ai așezat bine în șa, însoțitorul îi dă un imbold pentru a se ridica. Senzația e ciudată, ai impresia că vei cădea în cap. Am făcut câțiva pași, ne-am fotografiat cât de mult s-a putut și jos! Dă-te jos dacă poți! Știți voi treaba aceea că plata se face la coborâre… însoțitorii și-au cerut partea insistent, chiar dacă majoritatea refuza să plătească.

Aceeași senzație ciudată că pici în cap o simți și la coborâre, iar odată ce-ți simți picioarele pe pământ, mulțumești Dumnezeului tău că ești întreg 🙂

Înapoi spre hotel

Ne-am regrupat în formația inițială, era noapte de-a binelea când am lăsat pustiul în urmă, urmărind în zare luminile orașului. Stațiunea Sharm el Sheikh ni se întindea în față și mă rugam lui Alah să ajungem cu bine.

Totul a decurs fără incidente nedorite, cu excepția câtorva defecțiuni la ATV-uri, care datorită mecanicului s-au rezolvat pe loc.

Ne-am luat la revedere de la instructorul de grup, nu înainte de a-i da un obișnuit bacșiș și Cd-ul cu întrega aventură. Pe tot parcursul expeditiei, un fotograf ne-a însoțit și ne-a realizat, contra cost un colaj. o mică atenție.

Un plus de activitate, un altfel de a petrece timpul, decât plajă, scufundări, pescuit și lenevit

A fost o experiență faină rău, pe care aș mai încerca-o cândva. Am mai repetat treaba asta în urmă cu vreo 3 ani, la Hurghada de data asta, dar programul a fost mult mai scurt și mai puțin complex. Dacă alegeți un astfel de program și vă recomand să încercați, optați pentru unul după-amiază, în care să prindeți apusul în deșert. E fabulos!

Deși nici de la un răsărit de soare nu m-aș da în lături! Am văzut la multă lume care a fost în Dubai sau Maroc niște fotografii senzaționale. Dunele de nisip sunt mult mai mari, culoarea nisipului e mai roșcat. Ba mai mult chiar, există variante de a dormi noaptea la cort în mijlocul deșertului. M-ar tenta o astfel de experiență!

Excursiile se pot cumpăra atât de la tour-operatorul cu care veți ajunge, din hotel de la cei care vând excursii, sau de la agențiile locale din oraș. Pentru un plus de aventură și un preț ceva mai bun, așa recomanda ultima variantă. Programele sunt în general cam la fel, diferă pe alocuri ordinea, posibil și activitățile. Și costul, bineînțeles!

Dacă ți-a placut articolul, fă-l cunoscut și prietenilor tăi din online, distribuindu-l în rețelele de socializare. iar pe tine te invit să ținem legătura pe Facebook sau Instagram!

Călătorii fabuloase și experiențe cât mai inedite vă doresc!

Citește și:

Pescuit la Marea Roșie

Răsărituri la malul mării

Dor de Egipt