fbpx

Newsletter

Alătură-te celorlalți 4.084 de abonați

Gânduri

Gânduri …

Dintotdeauna am crezut despre noi, românii, că suntem niște plângăcioși și veșnic nemulțumiți de orice, oricine, oricât. Dar nici nu prea facem prea mare lucru să schimbăm ceva și să aducem îmbunătățiri stării noastre. Desigur, există și excepții. 🙂 Slavă Domnului! 🙏 Nu înțeleg, de ce unii consideră că văicărindu-se, reușesc să atragă atenția celor din jur. De acord, asta cam așa este, dar nu în felul în care își închipuie/doresc ei. Și chiar dacă ar fi așa, pentru cât timp? Cui îi place să aibă în jurul său o persoană (sau și mai rău, mai multe) care se plâng încontinuu de ceva?! Nu-i deloc plăcut în a asculta pe cineva zi de zi plângându-se că nu-i ajung banii, că zilnic o doare ceva, că nu-i mai place locul de muncă, etc…

 

Și dacă te plângi mereu, cu ce te ajută? Ce ai tu de câștigat, cel care te văicărești zilnic? Vei fi mai sănătos? Îți va asculta cineva doleanța și-ți va mări leafa, așa peste noapte? Vei avea mai mulți bani? NUUU! Absolut deloc! Sau cel puțin, nu se va schimba aproape nimic în bine, până când nu vei face TU ceva în acel sens! Mai mult de atât, nu faci altceva decât să-i îndepărtezi și mai mult pe cei care au răbdare să te asculte și eventual să empatizeze cu tine. Și din când în când să-și mai dea cu părerea ori să-ți dea un sfat. Și? Cu ce se schimbă situația ta?

 „N-ar trebui să ne petrecem nici măcar o secundă din viață văicărindu-ne, pentru că văicăreala nu rezolvă problemele, ci le atrage. (…) și văicăreala e contagioasă”. – Jay Shetty

Deh… legea atracției!
 

Ce vreau eu de fapt să spun în situația de față?

Prețuiește tot ce ai! Mulțumește-te cu ceea ce ai, iar dacă nu e de ajuns, fă ceva în acest sens! Nu aștepta să se întâmple vreo minute plângându-te! Economiseste dintr-o parte, redu din acele cheltuieli inutile, încercearcă să renunți la fumat, spre exemplu! Nici nu-ți închipui câți bani se duc acolo, până când nu vei face pasul acesta!

Sugestie: Pentru unii poate părea o prostie, dar pe mine m-a ajutat: „În sfârșit nefumător!” Și au trecut mai bine de 4 ani de când am renunțat la fumat!
Și că tot am amintit de o carte care mi-a influențat foarte mult stilul de viață, dar mai ales psihicul, vă mai dau una: Atitudinea este totul, a lui Jeff Keller. De departe este cea mai bună carte de psihologie și chiar dezvoltare personală dintre toate câte am citit.  Multe gânduri și tot atâtea soluții…

Schimbăți-vă locul de muncă! Încearcă să câștigi mai mulți bani, dacă ei te-ar face mai fericit! Ai mai multă grijă de sănătatea ta! Petrece mai mult timp cu cei dragi, nu mai pierde nopțile aiurea! Petrece mai mult timp cu persoane pozitive, care ți-ar putea insufla și ție din acea stare de bine!

Pune accent mai mult pe calitate și mai puțin pe cantitate!

Și aici nu mă refer doar la mâncare sau haine! Ci la oameni în general. Degeaba ai în jurul tău zeci de așa-ziși prieteni care nu fac decât să-ți „otrăvească” viața și mai mult. Mai bine, unul – doi, dar buni! Da, stiu…. o să spui c-o fac pe lupul moralist! Nu, deloc! Acesta este unul dintre motivele pentru care am devenit extrem de selectivă cu oamenii din jurul meu. Unii ar spune că-s îngâmfată și/sau arogantă. Cei care mă cunosc, știu foarte bine că nu-i așa. Iar ce mai spun restul… contează mai puțin. Ca să nu spun deloc.
Vor fi mulți care nu sunt de acord cu ce zic eu. Este normal să fie așa. Nu toți gândim la fel și e bine că-i așa.
Dacă mă urmărești și pe Facebook, se prea poate să-mi fi observat acele postări cu …  mesaj. Unele nu-mi aparțineau în totalitate, dar pur și simplu, rezonau foarte bine cu starea mea din acea zi. Postările mele nu sunt cu vreo direcție anume, sau cu dedicație pentru cineva. Departe acest gând. Pur și simplu sunt gândurile mele, sentimentele mele. Și nu mă feresc să le fac cunoscute. Cu toate că, știu, uneori sunt înțelese greșit. Și chiar și așa, am decis să-mi ocup timpul cu activități într-adevăr utile PENTRU MINE și să trec peste acelea care nu-mi aduc nici un plus de valoare, nici un beneficiu. La mine așa funcționează. Nu știu dacă rețeta asta ar merge și-n cazul tău, dar incearcă să găsești acel echilibru care funcționează pentru tine. Știi ce zic?

„Be careful what you say to someone today because you may not have tomorrow to take it back.” – Unknown

 (Ai grijă la ce-i spui cuiva astăzi, pentru că s-ar putea să nu mai ai ziua de mâine să-ți ceri scuze!)
Văzusem cred că în urmă cu câteva luni, un filmuleț motivațional ce mi-a intrat iremediabil în minte. Am vrut să-l distribui dar l-am rătăcit. Absolut întâmplător, acum vreo 3 zile, dând scroll-down pe Facebook, am găsit o versiune subtitrată a acestuia. Și atunci mi-am amintit  de un articol din draft, ce începusem să-l scriu într-o zi în care toată lumea cu care interacționasem se văicărea din orice. Un articol banal probabil, diferit de ce scriu eu de obicei aici, pe care de multe ori am vrut să-l șterg. Mă gândeam că nu-i chiar potrivit pentru blog, ci mai degrabă pentru o simplă postare pe undeva. Și bine am făcut că nu l-am șters. Cred că nu degeaba au conspirat planetele ca eu să dau peste acest filmuleț, culmea pe o pagină cu tentă religioasă. (deh… eu și religia….) Toate se întâmplă cu un scop, nu? Mi-am luat inima în dinți, am luat articolul la rectificat, l-am adaptat gândurilor zilei de azi și iată-l!
Nu-mi doresc să stârnesc vâlvă inutilă în jurul acestor gânduri și chiar de va fi așa, îmi asum în totalitate cele spuse încă de la început. Îmi susțin în continuare părerea cum că ne văicărim degeaba, din orice și nu ne ajută cu nimic.
Îți las mai jos link spre filmulețul subtitrat în limba română de către Biserica Efraim. Varianta originală aparține lui Jay Shetty, iar pe YouTube, vei găsi multe altele asemănătoare!

Călătoriile m-au ajutat extrem de mult să-mi schimb mentalitatea și prioritățile!

Dacă unii aleg să se văicărească toată ziua și este fix decizia lor, eu am ales să gândesc pozitiv, să iau partea bună din fiecare întâmplare. Dacă unii aleg să-și cheltuiască banii pe haine scumpe, mașini, case, să schimbe mobila din casă și covoarele an de an, eu am ales să călătoresc și să schimb destinațiile. Și nu, nu trebuie să fi câștigat potul cel mare la Loto, ca să poți călători. Desigur, pentru a călători e nevoie de bani. Dar pentru asta muncesc! O fac pentru mine, pentru evoluția mea. Pentru că da, călătoriile înseamnă să te descoperi pe tine însuți, să ai cele mai mari revelații despre viață și oameni, să-ți dezvolți orizonturile și ușa către cunoaștere, să vrei mai mult, din ce în ce mai mult, să-ți ridici constant așteptările și exigențele proprii și nu numai.

 

Și uite că închei într-o notă mult mai optimistă, povestindu-vă despre ceea ce-mi place mie cel mai mult: să călătoresc! Ceea ce vă îndemn și pe voi: Călătoriți! Bani veți mai avea, timp nu! Și alegeți să petreceți timp de calitate, frumos, alături de oameni frumoși atât la exterior, dar mai ales la suflet!

 

 

Fiți pozitivi, gândiți deschis! 
Citește și:

8 Comments

  • Almona

    26 octombrie 2019 at 16:59

    Nu-ți folosește la nimic să te lamentezi toată ziua și, întotdeauna se va găsi unul care s-o facă mai bine decât tine. Când călătoresc, unul dintre câștiguri este și că scap, pentru o perioadă, de corul de bocitoare.

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      26 octombrie 2019 at 17:09

      Chiar că da! Mereu e cineva mai bun la văicăreli! Călătorind uiți de tot și toate și te întorci plin de atâta energie încât crezi că-ți va ajunge o viață. Când, ce să vezi? Dai peste unii care nu fac decât să se plângă: vai, dar eu n-am bani să mă plimb așa ca tine!!!! Săracii…. de-ar conștientiza ei că de fapt au bani mai mulți ca mine, dar nu știu cum să-i folosească!!!

      Răspunde
  • Oana M

    26 octombrie 2019 at 20:57

    Ce bine o zici. Cunosc și eu persoane din astea, dar și persoane care încearcă zi de zi sa isi schimbe viața și sa nu se mai plângă de una alta, facand ceva in sensul asta. Cu asa oameni ar trebui sa ne intovarasim.

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      26 octombrie 2019 at 22:11

      Oameni și oameni. Îmi amintesc de un alt articol de-al meu, scris la final de an, în urmă cu doi ani, în care-mi propuneam să mă „debarasez” de acei oameni toxici din viața mea. În mare parte am reușit! Ei există, dar mai răruț! Îi iubesc și-i admir sincer pe toți oamenii aceia deschiși, conștienți de tot ce li se întâmplă. E vorba de educație în fond. Iar mie-mi plac oamenii educați și cu bun simț. Merci pentru comentariu Oana!

      Răspunde
  • Costin Daniel

    27 octombrie 2019 at 17:29

    Foarte bun articolul, felicitări!
    În ultimele doua luni m-am văicărit constant din pricina unei probleme personale ce își are rădăcinile în deciziile proaste pe care le-am luat de-a lungul timpului.
    Iar în fiecare zi nu făceam altceva decât să mă plâng, nemaiputând să mă bucur de viață. Însă de câteva zile încoace sunt hotărât să lucrez la rezolvarea acelor probleme și să nu le mai las să mă doboare.
    Toate cele bune și mult succes în continuare!

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      28 octombrie 2019 at 18:47

      Îți doresc să-ți rezolvi cât mai curând problemele și să vezi viața exact așa cum este ea: frumoasă, generoasă și scurtă din păcate. Important e să ne bucurăm de ea și să încercăm s-o trăim într-un mod cât mai plăcut. Succes și ție!

      Răspunde
  • Andrada

    3 noiembrie 2019 at 10:51

    Dacă n-aș fi ajuns în Vietnam aș fi zis că noi ne văicărim cel mai mult. Dar am găsit acum campionii: vietnamezii. Sunt cei mai buni la a căuta scuze. De exemplu, mulți zic că își doresc să călătorească sau să facă mai știu eu ce. Și ghici ce? Tot ei sunt cei care au ultimul model de telefon. Ca să vezi…

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      3 noiembrie 2019 at 14:58

      Genul acesta de atitudine îl au în general națiuni (ca și noi) care bună perioadă au trăit sub neajunsurile regimurilor comuniste. Este așadar o consecință a ceea ce o viață întreagă li s-a implementat, generații după generații, de către acele sisteme totalitare, unde totul este colectivizat și dat cu porția. DAT! Și uite așa se învață omul să primească și i se pare absolut normal să i se dea. Moca! Că doar primește atât de puțin cât numai să ducă un trai existențial. Offff… mentalitatea asta! Mă enervez așa de tare când îi aud pe ai mei plângându-se încontinuu de cât de necăjiți sunt ei, că nu le ajung banii de pensie, că plătesc nu știu cât pe nu știu ce…. Dar știi ce? Au pensia puțin mai mare decât salariul meu! Ca să vezi…. 🙂

      Răspunde

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-80424723-1
%d blogeri au apreciat: