Newsletter

Vrei să primești noutăți și să fii la curent cu activitatea mea? Pentru a te abona, completează câmpul de mai jos cu adresa ta de email!

autocar - Condor - Istanbul

Spre Istanbul, cu autocarul

 

Hai că am trăit s-o fac și pe-asta! Să merg cu autocarul 12 ore! Da, știu, nici mie nu-mi vine să cred, dar uite că s-a întâmplat. Nu acesta era neapărat obiectivul meu, dar după tot felul de calcule și trasee, am ajuns la opțiunea de care mă teameam cel mai mult.

 

 

Nu pot să dorm nicicum în mașină/autocar/avion

Mă credeți sau nu, dar pentru mine, drumurile lungi și anoste sunt un coșmar. Nu știu cum rezistă cei care merg câte două-trei zile, dar sincer îi invidiez. Dacă aș fi putut dormi, măcar o parte din drum, cred că aș fi simțit altfel toată treaba asta. Dar nu, eu nu pot dormi și pace. Dacă e zi, atunci mai merge, stau cu ochii lipiți de geam, mai fac o poză, mai citesc. Dar dacă-i noapte, e grav!  Nu o să uit prea curând zborul spre Cuba de mai bine de 13 ore. Nu știu cum, printr-un miracol probabil, dar la un moment dat am ațipit. Cred c-am adormit vreo oră. Nu vreți să știți ce șoc am avut când m-am trezit și convinsă fiind c-am dormit multe ore, am constatat că mai erau încă vreo 8-9 ore. Cumplit!

Așadar, aveți vreun sfat, ceva? Mi-ar fi de mare ajutor câteva ore de somn când sunt pe drumuri multe zeci de ore!

 

Spre Istanbul cu autocarul

Poate vă întrebați de ce, în timp ce sunt câteva curse aeriene zilnice numai din București.

Înainte de a pleca spre Cuba, eram în căutare de bilete spre Egipt. Știam că escapada cubaneză avea să ne stoarcă ceva de finanțe, așa că ne doream să cheltuim cât mai puțin posibil. Cum nu am găsit nici o variantă convenabilă bugetului nostru, am luat biletele de avion doar din Istanbul spre Hurghada și retur, urmând să mai vedem pe parcurs. Plănuisem inițial varianta cu mașina personală până în Istanbul, cu o noapte pe drum pe undeva prin Bulgaria, iar de acolo să zburăm spre Hurghada. Doar că fiind 5 adulți și un copil, nu aveam o mașină pentru toți și bagaje.

Cum deja experimentasem câteva drumuri prin Cuba cu autocarul, care n-au fost prea rele, ne-am gândit că n-ar fi rău să încercăm și varianta aceasta.

Astfel, am început să caut curse directe Constanța – Istanbul și retur. Mi-ar fi surâs un drum cu trenul, dar de unde…nu-s curse! Singura variantă valabilă era cea cu autocarul.

Din Constanța, există cel puțin 3 firme de transport ce operează pe traseul acesta, majoritatea au același program:

Plecări zilnice (mai puțin sâmbăta) din Constanța, seara la intervale de o oră între ele: 17, 18, 19. Am ales-o pe ultima, nu aveam nici un interes de a ajunge prea devreme în Istanbul. Avionul spre Hurghada era abia la miezul nopții.

 

Agenția Condor Tour din Constanța – în autogara Sus- lângă Gara CFR

autocar - Condor - Istanbul

Practic este doar o plecare, la ora 19:00

 

O noapte întreagă pe drum

Am optat pentru ultima cursă și pentru că e operată de cei de la Condor Tour. Până acum, îmi era complet necunoscută firma, știam doar de Ozlem. Mai există și Transevren. M-am gândit că fiind o firmă românească, ar fi ceva mai serioși, cu șoferi ceva mai respectuoși. N-ar rost să aduc aminte de turci și obieciul lor de a fuma non-stop.

Să nu credeți că ai noștri ar fi altfel, dar vorbesc strict de cei ce operează spre Turcia. Se fumează la greu, da, în autocar, ba chiar și din pasageri mergeau în față pentru a fuma. Nu m-a deranjat neapărat asta, fumul nu se dispersa în autocar, dar ocupând locuri în partea din față, simțeam. Și mi s-a părut ciudat să simt fum de țigară în autocar.

Am plecat așadar la 7 seara din Constanța, autocarul era plin cam în proporție de 70-80%, majoritatea pasagerilor fiind turiști români ce mergeau în vacanță. Desigur, existau și unii ce mergeau pentru bișniță.

Am trecut granița în Bulgaria destul de lejer, formalitățile n-au durat prea mult și n-a fost nevoie să coborâm. Un agent de poliție de frontieră a adunat pașapoartele tuturor, le-a verificat și gata.

Tot restul drumului a decurs normal, mai toată lumea dormea. S-a făcut o pauză de-o jumătate de oră undeva pe lângă Burgas, iar în jur de 2-3 dimineața am ajuns în vamă la turci. Aici am coborât fiecare, atât pentru controlul și ștampilarea pașapoartelor, cât și scanarea tuturor bagajelor. În aproape o oră s-a terminat și cu asta și ne-am continuat drumul.

 

 

Pe la 6 dimineața eram ajunși în Istanbul, punctul terminus al călătoriei noastre. În Aksaray există o autogară de unde pleacă și sosesc autocarele spre România, Bulgaria și Azerbaidjan. Aici am coborât și noi, e la câțiva pași de stația de metro Yenikapi.

 

Rezervarea pentru autocar se poate face telefonic, iar plata biletelor dus-întors (sau doar dus, după caz) se face la biroul aflat în autogara din Constanța. Costul unui bilet pentru ambele sensuri e 200 lei/pers. 

Istanbul

în stația de metro Yenikapi

Istanbul

La metro

 

Ciorbă la mic dejun în Istanbul

Cum era mult prea devreme pentru a ne putea caza, iar foamea dădea semne serioase, am intrat în primul restaurant deschis la ora aia. Surprinzător, locul era chiar animat, se servea și se mânca serios. O fi fost non-stop probabil.

Îmi doream cu ardoare să beau o cafea, după tot drumul acela. Pofta mi-a fost satisfăcută pe loc, cum altfel decât c-o cafea turcească. Meniul era destul de variat, mulți clienți mâncau ciorbă la ora aia, mi-ar fi prins și mie bine o porție, dar izul de oaie m-a ținut departe. M-am mulțumit c-o pâinică umplută cu ceva carne și brânză, gustoasă de altfel. Am petrecut pe aici vreo două ore, numai bine că se făcuse ora 8, când stabilisem cu cel de la care am închiriat apartamentul pentru o zi să ne vedem.

 

Istanbul

Istanbul

 

 

Drumul de întoarcere

Din același loc unde coborâsem în urmă cu aproape două săptămâni, am pornit la drum, cu altă stare de spirit. Știam la ce să mă aștept, în plus veneam din vacanță. Eram după o perioadă faină petrecută pe la malul Mării Roșii și veneam spre casă.

Biletele ne-au fost emise la biroul din autogara din Istanbul, aceleași locuri pentru care optasem și la dus. Autocarul părea ceva mai nou, cu televizor pentru fiecare loc, dar starea în care (n)-au fost întreținute era vizibilă. Nu-i greu de constatat asta, văzând că erau o mulțime de conaționali de-ai noștri de etnie romă, cu tone de bagaje după ei. De-ar fi avut gură autocarul ăla….

Tot drumul a decurs normal, cu o pauză de-o jumătate de oră în același loc de pe lângă Burgas. Formalitățile de prin vame au decurs si ele în regulă, atât la turci, cât și la bulgari. Nu știu dacă așa se întâmplă mereu, dar la intrare în România a urmat partea cea mai deranjantă din toată treaba asta.

A trebuit să coborâm din autocar, fiecare cu bagajul propriu și să trecem printr-un control de securitate atât de rudimentar, cum nu credeam că se mai poate face. În secolul XXI, într-o Românie membră UE și pretenții de țară civilizată, ne-au luat pe fiecare în parte, am desfăcut bagajele, iar polițiștii de frontieră le-au controlat la propriu. Au avut ceva de treabă cu cei care transportau tot felul de mărfuri, că erau destui cu câte 5-6 saci… Mi-a lăsat un gust amar treaba asta, dar și atitudinea polițiștilor români, care se pare că n-au ajuns încă la standarde civilizate. No more comments!

 

În Constanța am ajuns aproape de ora 7.

 

Concluzii?

Întreaga experiență n-a fost chiar rea, ba dimportivă chiar. Mă așpetam să fie mai rău de-atât, am tot auzit de tot felul de păreri și experiențe de-ale altora, cu șoferi nesimțiți sau pasageri gălăgioși, mirosuri greu de suportat ș.a.

Nu știu dacă aș mai repeta-o, aș tinde spre un “nu”, dar nu se știe nicioadată!

Dacă aș “rezolva” și chestiunea somnului, atunci cred că m-aș mai gândi.

Mai fusesem în Istanbul doar odată, pentru câteva ore, anul trecut când am avut o escală mai lungă și-am vizitat puțin din oraș cu un tur organizat de cei de la Turkish Airlines. De data asta, am avut mai mult timp, iar ceea ce-am văzut mi-a plăcut foarte mult. Am descoperit un oraș tare interesant, aglomerat dar organizat, cu un sistem de transport în comun pe care mulți l-ar invidia, cu oameni amabili și primitori, cu restaurante în care se mănâncă foarte bine si cu o mulțime de locuri ce trebuiesc descoperite și admirate.

Sper să revin curând în Istanbul, să-l iau la pas și să mă bucur de frumusețile lui.

 

 

Citește și:

La pas prin Istanbul. Turistanbul

Am plecat (din nou) spre Egipt

 

 

 

2 Comments

  • Cristina

    5 mai 2018 at 14:16

    Din păcate, nu te pot ajuta cu sfaturi pentru dormit, eu dorm în orice se mișcă, fie că e mașină, autocar sau avion. În general, dacă-s obosită, avionul nici nu apucă a ajunge în aer și eu am adormit deja :))

    Experiența cu grănicerii români nu mă miră, iar noi tot comentăm că nu intrăm în Schengen. Păi cu așa vămi „securizate” intră fiecare cu ce vrea în țară.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: