fbpx

Newsletter

Alătură-te celorlalți 4.095 de abonați

Oyibo

Oyibo – 2 oameni, 1 motocicletă, 14 luni prin Africa (recenzie)

Când nu călătoresc visez și plănuiesc noi escapade. Sau mă delectez cu aventurile altora mai curajoși și mai norocoși. Cam așa s-a întâmplat cu mine în ultima vreme. În puținul timp de care am dispus, nu doar c-am devorat cap-coadă câteva jurnale de călătorii, dar am mai pus la cale și câteva escapade pentru mine. Vă povesteam pe Facebook acum ceva timp despre Oyibo, aventura celor doi români super-curajoși, care au făcut turul continentului african pe-o motocicletă în 14 luni de zile. Eh… sună palpitant nu? Chiar așa este și vă invit în continuare să descoperiți despre ce este vorba!

 

Nu știu voi cum sunteți dar eu pentru Africa am o atracție aparte. Se întâmplă pur și simplu. Și deși n-am pășit până acum decât în Egipt, Africa mă atrage din foarte multe puncte de vedere. Devorez tot ce-mi prinde în mâini și are legătură cu Africa, mă fascinează și mă roade curiozitatea rău de tot. E musai să ajung și eu cândva undeva prin inima Africii și s-o descopăr eu însămi, s-o simt și să mă conving de autenticitatea ei.

 

Oyibo

 

 

Oyibo – 2 oameni, 1 motocicletă, 14 luni prin Africa

Oyibo = în dialectul nigerian igbo, este folosit pentru persoanele cu pielea de culoare albă, rasă caucaziană

 

Ana și Ionuț, un cuplu  de arhitecți de toată pomina, sătui de tot ce (nu) li se întâmplă în viața de zi cu zi, hotărăsc să-și ia lumea în cap și să plece în lume. Și nu oriunde, nu oricum, nu oricât. Timp de 14 luni de zile (între iunie 2011 și august 2012), călare pe-o motocicletă și cu câteva bagaje sumare, fac marele tur al Africii. Vom descoperi în această aventură a lor, o lume stranie dar fascinantă, civilizații despre care habar nu aveam că există, stiluri de viață atât de diferite și de vitrege față de ceea ce știm noi. Dar cu toate acestea fascinante. Pe care ni le-am dori să le vedem cu prorpii noștri ochi. Să le simțim pe pielea noastră.

Toată aventura asta a lor, a fost pentru mine o adevărată fascinație. Iar după ce-am terminat cartea de citit, aproape că-mi venea să-mi iau lumea în cap, să iau un bilet doar dus, spre o destinație oarecare.

 

 

 

 

Aventura africană a celor doi Oyibo

Poate părea o nebunie de moment, dar iată că Ana și Ionuț chiar se pun la drum și contrar tuturor celor care inițial, n-au făcut altceva decât să-i facă să se răzgândească și să le arate „calea cea bună”, cea normală, ei au demonstrat că totul este posibil, important e să te lași în voia sorții și să-ți dorești cu adevărat. Iar ei chiar și-au dorit cu adevărat această aventură. Și au reușit s-o simtă prin toți porii. Și s-o ducă la bun final.

55 000 de kilometri în 14 luni prin Africa nu-i de colo! Mai ales atunci când aventura începe cu un accident de motocicletă, chiar îainte de a porni la drum, iar toți cei dragi nu-ți spun decât: e un semn!

Iată lista țărilor traversate de aceștia: Maroc, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Togo, Benin, Nigeria, Camerun, Gabon & Congo, Rep. Dem. Congo, Zambia, Namibia, Africa de Sud, Lesotho, Botswana, Mozambic, Tanzania, Kenya, Etiopia, Sudan și în sfârșit Egipt!

Iar dacă luați o hartă în față și să le urmăriți traseul, veți constata că oamenii ăștia chiar au vut curaj și noroc. Nu-i de colo să te lupți cu birocrația și corupția din țările africane. Suntem noi oarecum obișnuiți cu toate astea, dar să înmulțim cu 10!

 

Oyibo

 

 

Egiptul – partea cea mai grea din toată escapada

Deși n-am fost deloc surprinsă să aflu că pentru a intra și-a ieși din Egipt, bătăile de cap și sumele de bani au fost aproape cât toate celelalte țări la un loc, am urmărit cu mare curiozitate această ultimă parte. Egiptul, fără nici o noutate, este destinația mea de suflet, un loc în care am petrecut cel mai mult timp, după România bineînțeles și mă interesează cam tot ce ține de aceste locuri.

 

La final vă las un scurt fragment din carte:

„Cei mai mulți africani au vrut să afle (și ne întrebăm și noi foarte des) de ce călătorim. Sigur, la început cred că a fost și o provocare. Când am plecat nu mai mergea nimic așa cum trebuie – munca, banii, sănătatea. Plecând, nu am simțit că am avea ceva de pierdut. Dar călătoria asta nu e nici o vacanță prelungită. De testat am fost testați cu vârf și îndesat. Provocarea a fost să ne îmbunătățim viteza de reacție, să ne înfruntăm temerile, să ne încredem în cine ne stă alături. Ne-am amintit că nu ne-am născut din betoane, ci din natură, că știm să improvizăm ca să facem motocicleta să mearga, că ne descurcăm fără  să înțelegem limba sau hărțile.

(…) de când vagabondăm, numele de orașe au miros și sunet, granițele au gust. Dar câștigul cel mai mare este că ne-am dat seama că noi călătorim pentru oameni și, pentru oricine e ca noi, Sudanul e un adevărat regal.”

 

Simt că v-am cam făcut curioși!

⇒⇒⇒Cartea „Oyibo’ o găsiți aici⇐⇐⇐

 

Și deloc întâmplător, Oyibo îmi aduce aminte de o altă carte ce mi-a devenit foarte dragă și pe care am citit-o de două ori: Prin praf și vise – Roxana Valea. Coincidență oare că acțiunea se petrece tot prin Africa? Absolut deloc. recenzia acesteia o găsiți aici.

 

Dacă ți-a plăcut articolul, ți-aș fi tare recunoscătoare cu un share 🙂 Iar pentru a fi la curent cu postările mele, nu uita să te abonezi la newsletter! Astfel, vei primi un email de fiecare dată când voi publica vreun articol. Stai liniștit, n-o să-ți umplu căsuța de email! 🙂

 

13 Comments

  • Raluca Anghel

    11 septembrie 2019 at 14:03

    Foarte tare povestea si cartea- o sa o citesc curând cu siguranta. Mi se pare o aventură adevărată sa pășești pe alt continent, inca nu am facut asta.

    Răspunde
  • Dorina

    11 septembrie 2019 at 17:08

    Când am citit : 2 oameni, 14 luni în Africa, mi s-a părut ceva normal sau aproape. Sunt multe persoane care fac turul lumii sau pleacă doar cu un rucsac, fără să plănuiască totul în detalii, fără să știe când se întorc sau dacă se mai întorc. Însă când am citit 2 români, atunci da, m-ai făcut curioasă !

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      11 septembrie 2019 at 17:22

      Clar! Și e scrisă într-un fel foarte fain! Nu e doar un jurnal de călătorie, am găsit o mulțime de informații interesante, evenimente, dar mai ales o poveste de supraviețuire și de acceptare a celui de lângă tine, exact așa cum este. Pentru că da, atunci când e mai mult de-o persoană, lucrurile încep să fie mai complicate.

      Răspunde
    • Angela Călătorește

      11 septembrie 2019 at 17:27

      Știi, mulți spun asta: nu citesc jurnale de călătorii! Dincolo de sirul evenumentelor sunt sumedenia de experiențe și informații pe care le descoperi și puse în contextul respectiv te fac să-ți iei lumea în cap. Eh pentru asta ador eu cărțile astea de călătorii, nu jurnalele în special.

      Răspunde
  • Vlad

    30 octombrie 2019 at 23:52

    Eu nu sunt interesat de Africa subsahariana per total pentru ca si alb sa mergi acolo toti au impresia ca esti vestic colonialist cu bani ca un fel de bancomat fara limita si vor sa profite cat mai mult. Nu am nici o problema cu ei si le dau dreptate pentru ca tarile le-au fast distruse tot de omul alb vestic asa ca sa il sotarca de bani doar ca eu ca si roman as veni dintr-o tara cam la fel de subdezvoltata ca si a lor chiar daca nu traiesc in ro. Imi place spatiul ex Sovietic si Asia, America de Sud. Printre altele cand mai ajung in Romania fac autostop/blablacar nu pentru ca nu as avea bani de masina ci pentru ca nu mi-o doresc pentru a avea mai multa libertate sa calatoresc si nu investi in masina. Insa ce vreau sa zic vizavi intrebarea din carte, ”Cu ce misiune calatoriti…”, o primesc de la romani in 9 din 10 experiente cand sunt nevoit sa interactionez cu oameni (de ce calatoresi cu ce scop, dar cati bani castigi pe luna etc) oameni sunt limitati si invidiosi de fel mai ales daca ai un stil de viata ‘extravagant’ esti foate repede judecat si pentru ca oamenii sunt limitati adica am intalnit bucuresteni care nu au iesit niciodata din Bucuresti nici nu te cred cand le zici ce faci cum calatoresti de 2/3 ori in fiecare luna si cam 6 luni pe an constant si ca asta e un stil de viata si nu mersul duminica la mall sau plinul cu benzina la masina second hand din care scuipi seminte. Romanii nu calatoresc sau merg in vacante iar in marea majoritate cei care o fac merg la munca si nu sa viziteze muzee ori interes in cultura. Middle class-ul merg la all inclusive in Grecia/Turcia/Bulgaria sa faca burta mare sau weekend break in Barcelona/Viena/Amsterdam/Roma/Dubai iar clasa superioara in vacante mai exotice tot la 5*in hoteluri cu circuit inchis de unde nu se vede saracia si de multe ori izolati de realitatile din tarile respective. Insa per total glob destul de rar dai peste romani care sa calatoreasca sau sa inteleaga asta.

    Răspunde
    • Angela Călătorește

      31 octombrie 2019 at 10:45

      Ohhh… ai atins un sibiect atât de sensibil, pe care cu greu am putut să-l abordez aici: https://angelacalatoreste.ro/ganduri/
      Într-o formă voalată, că oamenii se simt lezați și atunci fac tot posibilul să arunce cu pietre. Și prefer să-mi țin mai mult pentru mine părerile astea.
      Știu ce zici, te înțeleg perfect, pentru că și cei din jurul meu au impresia că eu doar mă plimb, ei nu știu de fapt sau nu vor să creadă că eu chiar muncesc și 14-16 ore/zi, multe zile la rând. Și că nu am câștigat la Loto și nici vreo avere n-am moștenit. Că se poate călători și pe bani puțini. Și că de fapt călătoritul e despre a descoperi nu despre a te îndopa în resorturile din Antalya. Ehhh…. e vorba aici despre educație și despre cât de open-mind poate ajunge să fie un om. Baftă multă cu stilul tău de a hoinari. Îmi place!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-80424723-1
%d blogeri au apreciat: