Din Cuba m-am întors de o săptămână, dar mi-a trebuit ceva timp să-mi pot aduna ideile și tăria, să-mi revin după oboseala acumulată în urma atâtor zeci de ore petrecute prin aeroporturi și avioane. Deși temperatura de afară și stratul consistent de zăpadă mă cam contrazic, oficial, de astăzi este primăvară. Sau cel puținar fi trebuit. Și dacă vremea ne tot joacă feste, mi-am spus că n-ar fi rău s-o sfidez și eu la rându-mi, începând să împărtășesc cu voi din experiențele celor două săptămâni petrecute în Cuba.

Există o destinație pentru fiecare tip de călător, așa cum există câte un preparat pe gustul fiecăruia dintre noi. Și fie că recunoaștem, sau nu, prima impresie contează foarte mult, iar în funcție de aceasta vom acționa în continuare. Am încercat să las acasă toate prejudecățile, să nu merg cu așteptări prea mari în această călătorie.

Nu odată mi s-a întâmplat ca ajunsă la destinație să fiu complet dezorientată și dezamăgită. Cu Thailanda am pățit cea mai mare dezamăgire, nu știu…dar mă așteptam la altceva decât am găsit. Iar asta se întâmplă atunci când, din prea multă dorință și nerădbare, încep să cercetez mai mult decât ar fi cazul poate și citind atât de multe și diverse relatări ale altora, în imaginația mea se conturează ceva complet eronat. Nu știu cât de mult oi fi reușit eu să-mi stăpânesc nerăbdarea, dar cert este că am lăsat loc de neprevăzut. Iar în Cuba m-am întâlnit cu o mulțime de situații, pe care nu le-am anticipat nici măcar cu-n gând. Și bine am făcut!

Prin urmare, vă invit să rămâneți alături de mine și de relatările mele, iar dacă aveți cunoștințe ce-ar putea fi interesate, nu ezitați să le recomandați blogul meu. Șansele ca aici să-și găsească răspuns la întrebări, sunt foarte mari.

Începând cu acesta, am dat startul seriei de articole despre Cuba!

Am plecat să descopăr Cuba!

Vă spuneam în articolul precedent că visez la această destinație de vreo zece ani. Îmi doream să descopăr această Cuba autentică a celebrelelor trabucuri și cocktailuri, ale mașinilor de epocă, cu plajele ei exotice cu nisip alb și oameni primitori, gata puși pe distracție parcă în orice moment. Aveam să descopăr că din păcate Cuba nu înseamnă doar ceea ce-mi doream eu să văd.  În spatele tuturor acelor stereotipuri, se ascunde un nivel de trai decăzut, neajunsuri, mizerie, alimente la cartelă… Nu despre acest aspect al vieții cubaneze o să vă povestesc acum.

Acum vreau să vă prezint câteva prime impresii, despre atmosfera cu care m-a întâmpinat.

După mai bine de 40 de ore de când am plecat de acasă, două escale și un zbor de peste 13 ore și mai bine de 55 de ore de nedormit, m-am văzut în sfârșit ajunsă la destinație. Pe aproape, pentru că de abia ce aterizasem pe Aeroportul Internațional Jose Marti din Havana și mă mai aștepta încă o plimbare pe drumurile capitalei cubaneze, până la locul de cazare. Am parcurs treptat fiecare pas necesar intrării în Cuba. Mai întâi am trecut de controlul poliției de frontieră, pentru verificarea documentelor, urmat de cel de securitate pentru a verifica bagajele. Așteptarea și preluarea bagajelor de cală, predarea formularului completat în avion… Aeroportul părea a fi tare aerisit, avionul nostru ce abia aterizase de la Istanbul fiind singurul în acel moment la Havana. Așa o fi mereu?

Personalul ce deservea aeroportul mi-a atras inevitabil atenția, predominând tineri care nu păreau a fi trecut de 30 de ani. Ele, cubanezele mi-au stârnit interesul încă din primele clipe. Uniforma lor neconvențională probabil pentru multe state ale lumii, aici era purtată cu atâta dezinvoltură… Fustele mini și dresurile negre din plasă, cu diferite modele, par a-și fi găsit locul ideal. Cum să nu atragă atenția? Spuneți și voi!

De la aeroport, în Havana

Aeroportul se află la o distanță mică față de Havana, aproximativ 22 km, ceea ce face ca timpul petrecut în taxi până la destinație să fie de vreo 30 de minute. Vă recomand ca înainte de a părăsi aeroportul, să schimbați o sumă de bani, suficientă pentru a plăti transferul și eventual ceva marunțiș de-o apă sau o gustare. Există câteva automate chiar la ieșirea din aeroport, unde puteți schimba bani în momenda locală. Se poate scoate și de pe card.

Atenție! 

În aeroport, cursul valutar nu este deloc în favoarea turistului. Aici vei schimba 1€  cu 0,89CUC, pe când prin oraș, la bancă, sau la un schimb valutar (CADECA) 1 € îl poti schimba cu 1,20 CUC, sau chiar 1,25 CUC. Vă recomand să aveți cu voi Euro, nu dolari americani! Și asta, pentru că în afara cursului valutar slab, veți fi taxat și cu încă 10% din valoarea schimbată.

Peste tot citisem recomandări despre costul unei curse cu taxiul, că prețul n-ar trebui să depășească 20-25 CUC. Cum eram extrem de obosiți, ne doream să ajungem cât mai repede la destinatie, fiind 4 persoane și 4 bagaje mari, am dat 30 CUC, fără împotrivire. În vreo 40 de minute eram în fața Universității din Havana, unde aveam să poposesc pentru primele 5 nopți.

Există, desigur și varianta de a ajunge cu autobuzele locale, dar e o variantă pe care am eliminat-o din start. Oboseala și greutatea bagajelor au cântărit mult atunci când am ales taxiul. Iar autobuzele locale nu m-au atras deloc…

Cazare în Havana

Oriunde citeam și întrebam, mi se recomanda ca pentru Havana cel puțin, să aleg o cazare la “casa particular”. Un fel de casă de oaspeți, un concept ce-a luat o amploare îndeosebi după anul 2011, când Raul, fratele lui Fidel Castro a preluat frâiele puterii cubaneze. Odată cu schimbarea de putere, au început să apară aceste afaceri particulare, unele din puținele pe care le poate deține un cubanez. Fiecare cubanez își poate închiria o cameră, două-trei, turiștilor, urmând să plătească o taxă lunară/anuală către stat. Condițiile de cazare sunt modeste, ajungând să difere puțin de la o locație la alta.

Vă recomand si vouă să încercați o astfel de cazare. Credeți-mă, nu cred să existe vreo modalitate mai viabilă de a cunoaște Cuba, decât locuind în casă cu locuitorii ei.

Casa Mirador la Colina – Havana

Deși inițial respinsesem ideea de a mă caza la particulari, la recomandarea celui care deține Trip Hunter.ro, care a fost aici în urmă cu câteva luni, m-am lăsat convinsă să încerc și varianta aceasta. Am stat la Casa Mirador la Colina, deținută de Aymee, o cubaneză simpatică foc și tare de treabă. Ori de câte ori i-am cerut vreo informație, ne-a oferit-o fără ezitări, ba chiar la sosire, ne-a făcut un scurt instructaj despre cum să evităm situațiile nedorite prin Cuba. Pe o cameră dublă cu baie cu duș, Tv, frigider și aer condiționat, i-am plătit 30 CUC/noapte. Micul dejun compus din fructe proaspete, fresh de fructe, cafea/ceai/lapte, unt, gem, ouă, brânză, trebuia comandat cu o seară înainte. Prețul era 5 CUC/pers.

Casa se află într-o zonă liniștită, vis-a-vis de Universitate și la câțiva pași de Hotelul “Habana Libre”. Până în centrul Havanei, care-i la vreo 3 km de aici se poate merge cu taxiul, o cursă costând în jur de 5 CUC. Neapărat, înainte de a pleca, trebuie stabilit prețul cu șoferul. Nu e chiar ca la arabi, dar și aici se pot negocia multe, inclusiv taxiul. De multe ori am preferat mersul pe jos, pentru că astfel aveam ocazia să interacționez direct cu oamenii de rând și cu adevăratul stil de viață al cubanezilor. Alegeam de fiecare dată o altă stradă, pentru că așa îmbinam utilul cu plăcutul, reușind să surprind în imagini o mulțime de ipostaze ale ritmului cubanez. Doamne, câte poți vedea pe-o astfel de străduță, unde locuiesc numai cubanezi…

Interiorul casei

Alături de Aymee, gazda noastră din Havana

Sper ca și cana primită de la mine, să-și găsească locul printre mulțimea de suveniruri primite.

De pe veranda casei, aveam vedere liberă spre Universitatea din Havana

În Trinidad, aproape orice locuință este transformată în casă particulară.

Prima masă în Cuba

Îmi făcusem temeinic temele de acasă și aveam o listă întreagă cu restaurante și feluri de mâncare pe care-mi doream să le încerc în cele două săptămâni ce aveam să mi le petrec pe insulă. Partea gastronomică ocupă o parte importantă din timpul călătoriilor mele și așa cum ați observat deja, acord un spațiu considerabil acestui aspect. Și știind că-n Cuba internetul este pasăre rară, am plecat cu un teanc de hârtii cu informații, și o mulțime de pdf-uri pe telefon. Documente, confirmări, adrese, hărți, informații diverse…toate le-am avut printate, dar și-n telefon.

Prima oprire pentru un prânz cubanez am făcut-o într-o dugheană –  Locos por Cuba (Calle Neptuno No.1155). Exteriorul nu atrage cu nimic, ba chiar te trimite în altă parte, dar mi-am spus că n-ar fi rău să-i acord o șansă. Este un local micuț cu vreo 6 măsuțe, înghesuite într-un spațiu îngust, la mansarda unei clădiri vechi, dar decorat drăguț cu o mulțime de tablouri și fotografii. Este renumit pentru preparate din pește si fructe de mare. Când am ajuns eu nu aveau pește … deși asta mă atrăsese.

Aveam să aflu ceva mai târziu că nu-i chiar așa simplu să mănânci un pește proaspăt în Cuba. Dar de unde? Preparatele n-au reușit să mă convingă prea tare, am încercat niște shrimps cu salată și orez amestecat cu fasole. Despre mâncarea cubaneză voi avea destule să vă povestesc, nu excelează ea, dar merită un spațiu separat. Au fost și localuri unde am putut mânca cât de cât acceptabil.

Internetul din Cuba

Când spuneam că înternetu-i pasăre-rară în Cuba, aproape că exagerasem. Lucrurile încep s-o ia într-o direcție occidentală totuși în Cuba, chiar dacă regimul comunist nu se lasă așa ușor. Față de acum zece ani când nu exista internet deloc, acum e bine. ETECSA este singura companie, care furnizează internet în Cuba, deținând astfel monopol de stat.

Astfel, dacă vrei să iei contact cu lumea de afară, va trebui să-ți achiziționezi o cartelă cu o oră de trafic. Costul unei ore de internet costă 1 CUC, dar nu se găsește tot timpul. Așa că va trebui să dai dublu dacă vrei să cumperi de la speculanți de pe stradă. Există și de 5, dar eu n-am găsit niciodată.  Și să nu crezi că dacă ai cartelă ai rezolvat problema, pentru că va trebui să cauți și un loc în care să te poți conecta la un router WI-FI. Cu ajutorul unui user și a unei parole, te vei conecta la rețea, dar să nu uiți să te deconectezi după ce termini. De regulă, unde vezi mulți oameni cu nasu-n telefon, acolo există și conexiune la internet. Doar că rețeaua fiind supra-solicitată, vei reuși cu greu să inițiezi un apel sau să deschizi vreun email.

Pentru a evita aglomerația și căldura de afară, mă regufiam la răcoarea aerului condiționat de prin hoteluri. În Varadero, hotelul în care am stat avea propria rețea, dar prin Havana sau Trinidad, nu.

Ca să vezi ce-a făcut internetul ăsta din oameni!

Dar altfel nici nu puteam lua legătura cu cei de acasă, pentru că tarifele în roaming sunt mari, iar trafic de date nu există pentru Cuba, cel puțin pentru rețeaua mea.

Prima concluzie?

Obișnuiesc adesea ca după întâia zi petrecută într-un loc nou, să fac un fel de inventar al întâmplărilor. Nu sunt convinsă că m-ar ajuta prea mult, dar așa pot compara impresiile de la început cu cele de la sfârșitul escapadei.

Și să nu credeți că-mi este prea ușor! Aflându-mă întinsă pe pat și încercând să trag o concluzie după prima zi de aventură cubaneză, mi-am dat seama că-mi era imposibil să mă rezum la un singur gând. Fiind atât de obosită, nu mă lua nici somnul, dar nici gândurile nu reușeam să le adun.  În capul meu era un haos, așa cum aveam să descopăr ceva mai târziu că întreaga Cuba este un haos. Dar un haos cu farmec și cu o senzație aparte, cum poate doar aici se poate întâlni. Cuba e unică și din păcate începe să-și pieardă farmecul.

Până la următorul articol, vă las jos câteva fotografii care să vă facă o scurtă introducere a ce va urma.

Apreciez comentariile și sugestiile voastre! ♥ Iar dacă aveți curiozități despre Cuba și nu numai, nu ezitați să le lăsați în secțiunea special creată, mai jos.

Stați pe-aproape!

“El Capitolio” – Capitoliul Național din Havana – replica fidelă a celui din Washington

“Vas Bien Fidel!”

Plaza de la Revolución

Clădirile emblematice ale Havanei

Nelipsitele mașini de epocă, colorate în cele mai diverse nuanțe încă își duc veacul pe străzile Cubei

De prin regiunea Pinar del Rio

Distanțele până în cele mai mari metropole ale lumii. Culmea, aveam și eu un tricou cu ele…

Plajele din Varadero au deținut în anii trecuți titlul de “cele mai frumoase plaje ale lumii”